Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 845/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 845/R-CM
Ședința publică din 28 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Judecător - --
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTITIEI SI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE A, împotriva sentinței nr.21/F-CM din 16 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 18.03.2008, reclamanții, G, (), (), și au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Argeș, Curtea de APEL PITEȘTI, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să îi oblige pe pârâți în solidar la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu luna februarie 2007 și în continuare, să oblige pe pârâta Curtea de APEL PITEȘTI la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și să oblige pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce Ministerului Justiției sumele necesare efectuării plății acestor drepturi bănești.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr.733/CM/13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, irevocabilă, precum și prin sentința civilă nr.223/CM/7.03.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească acelorași reclamanți sporul de 50% pe perioadele septembrie 2004-februarie 2007 și respectiv noiembrie 2004-februarie 2007, sume actualizate cu indicele de inflație, iar Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze pârâților fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești.
Au mai susținut reclamanții că sporul prevăzut pentru risc și solicitare neuropsihică prin art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat cu încălcarea dispozițiilor art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României și a art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, precum și că, prin recurs în interesul legii Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art.47 se aplică și după apariția nr.OG83/2000, ceea ce înseamnă că acest spor poate fi acordat și pentru viitor.
Prin întâmpinarea formulată (filele 6-8 dosar fond), pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precum și excepția inadmisibilității acțiunii.
În motivarea acestor excepții, pârâtul a arătat că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, iar guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și de repartizarea sumelor de la bugetul de stat către ordonatorii principali de credite.
Ministerul Justiției, care este ordonator principal de credite, are atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate face plata drepturilor salariale ale reclamanților, întrucât în Legea bugetului de stat nu au fost și nu sunt prevăzute sumele necesare plății acestora.
Pe de altă parte, obligarea acestui pârât la majorarea creditelor bugetare aprobate Ministerului Justiției este inadmisibilă, deoarece acest lucru nu se poate face decât în baza unei legi, fiind așadar o problemă de legiferare.
Prin întâmpinare (filele 13-15 dosar fond), pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, arătând în primul rând că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin nr.OG83/2000, iar Legea nr.154/1998 a stabilit noi principii de salarizare care au la bază valoarea de referință universală. În al doilea rând acest pârât a susținut că este inadmisibilă acordarea acestui drept și pentru viitor, deci pe o perioadă în care dreptul solicitat nu este actual. Prin acțiuni în justiție nu pot fi valorificate decât drepturi recunoscute și ocrotite de lege, iar prin prezenta acțiune se solicită drepturi neprevăzute de lege, astfel că prin acordarea acestora instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Prin sentința civilă nr.21/F-CM din 16 septembrie 2008, Curtea de APEL PITEȘTI a admis acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Argeș și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească reclamanților drepturile reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu data de 1.02.2007 și până în prezent, precum și pe viitor.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce către ceilalți pârâți fondurile necesare plății acestor drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.137 Cod procedură civilă, Curtea a analizat cu prioritate excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității, invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare.
Astfel, este un lucru evident și necontestat că reclamanții nu sunt salariați ai acestui minister, atribuții privind angajarea și salarizarea având ceilalți pârâți, așa cum corect susține pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Totuși, Curtea a apreciat că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, deoarece în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, acest minister elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, onform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Pe de altă parte art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, ctivitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat .
Rezultă așadar că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă. În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți și intervenient.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea a reținut că reclamanții au calitatea de judecători și personal auxiliar în cadrul Tribunalului Comercial Argeș.
Sporul de 50% solicitat prin prezenta acțiune a fost reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, text în conformitate cu care "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin Decizia nr.XXI/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008 a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare psihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
Prin decizia nr.XXI/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, însă abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Astfel, pe de o parte, potrivit art.107 alin.3 din Constituția în vigoare la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta. În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 lit. Q pct.1 din Legea nr.125/13.07.2000 (publicată în nr.331/17.07.2000) Guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat nu numai la completarea și modificarea Legii nr.50/1996, ci și la abrogarea unor dispoziții ale acestui act normativ. În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 (modificată și completată prin Legea nr.189/2004) privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca pe evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar că, în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ. Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzută expres în cuprinsul legii de abilitare.
S-a mai reținut în decizia pronunțată în recurs în interesul legii că norma de nivel inferior, în speță art. I pct.42 din nr.OG83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG 83/2000 prin care a fost abrogat art. 231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică.
unei legi sau ordonanțe poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești, însă Curtea Constituțională are în competență numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, iar verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretarea per a contrario a art.147 alin.1, cu referire la art.126 alin.1 din Constituție, instanțelor judecătorești.
Ca atare, Înalta Curtea concluzionat că art.I pct.42 și art. IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt din acest motiv neconstituționale, conform art.147 alin.1 din Constituția României, și își încetează efectele.
Cererea reclamanților privind acordarea sporului de 50% și pentru viitor s-a constatat a fi întemeiată.
În primul rând abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că acest articol este și în prezent în vigoare.
Acest aspect rezultă de altfel și din dispozitivul deciziei nr.XXI/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, în recurs în interesul legii. Astfel, în decizia sa Înalta Curtea stabilit că acest spor se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.324/2001, fără a stabili și o eventuală dată de la care acest spor nu s-ar mai cuveni.
Pe de altă parte, salariul este o prestație periodică, iar art.110 alin.2 Cod procedură civilă permite solicitarea înainte de termen a unei prestații periodice, instituind practic o excepție de la regula potrivit căreia drepturile solicitate printr-o acțiune trebuie să fie actuale, urmând bineînțeles ca hotărârea obținută să fie pusă în executare la împlinirea termenului.
Rezultă deci că reclamanții sunt îndreptățiți să solicite acest spor și pe perioada februarie 2007 (dată la care s-a oprit hotărârea judecătorească pe care reclamanții o au pronunțată deja) - până la pronunțarea prezentei hotărâri, precum și pentru viitor, situație față de care a fost admisă acțiunea și obligați pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Argeș și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească acestora drepturile reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu data de 1.02.2007 și până în prezent, precum și pe viitor.
Pârâta Curtea de APEL PITEȘTIa fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, conform Decretului nr.92/1976, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce către ceilalți pârâți fondurile necesare plății drepturilor solicitate prin acțiune.
Împotriva sentinței civile nr.21/F-CM din 16 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, au declarat recurs în termen legal pârâții Ministerul Justiției, în prezent Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor, în prezent Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a criticat hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate, susținând că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare, întrucât sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, deoarece dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar sunt abrogate în întregime.
S-a arătat că începând cu data de 1 februarie 2007, pretențiile reclamanților sunt nefondate, deoarece a intrat în vigoare nr.OG8/24.01.2007 privind Legea de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești.
De asemenea, recurentul a menționat că prin Decizia nr.21 din 10.03.2008 pronunțată de instanța supremă s-a admis recursul în interesul legii și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000.
S-a concluzionat că instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea pârâților la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% pentru personalul auxiliar de specialitate, interpretând în mod eronat dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție și neluând în considerare faptul că nu există nici un temei legal pentru acordarea acestor drepturi începând cu data de 1.02.2007, când a intrat în vigoare legea specială de salarizare pentru această categorie profesională.
În drept, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Prin recursul său, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a susținut că în mod greșit tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui recurent, obligându-l să aloce fondurile bănești acordate reclamanților, ținând cont că nu este titularul obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății, respectiv al raporturilor de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Având în vedere acest texte de lege, precum și dispozițiile art.19 din Legea nr.500/2002, Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți, întrucât nu îi intră în atribuții obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite. Sarcina sa este de a "monitoriza" respectarea legii de către ordonatorii principali de credite conform dispozițiilor legii bugetare.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice, iar pe fond respingerea acțiunii.
În drept, recursul a fost încadrat în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008 a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
S-a reținut prin această decizie că prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, însă abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă. Potrivit art.107 alin.3 din Constituția în vigoare la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta. În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/13.07.2000 (publicată în nr.331/17.07.2000), Guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat nu numai la completarea și modificarea Legii nr.50/1996, ci și la abrogarea unor dispoziții ale acestui act normativ. În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 (modificată și completată prin Legea nr.189/2004) privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca pe evenimente legislative distincte.
S-a mai reținut în decizia pronunțată în recurs în interesul legii că norma de nivel inferior, în speță art.I pct.42 din nr.OG83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG 83/2000 prin care a fost abrogat art. 231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică.
unei legi sau ordonanțe poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate ridicată în fața instanțelor judecătorești, însă Curtea Constituțională are în competență numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, iar verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretareaper a contrarioa art.147 alin.1, cu referire la art.126 alin.1 din Constituție, instanțelor judecătorești.
Ca atare, Înalta Curtea concluzionat că art.I pct.42 și art.IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt din acest motiv neconstituționale, conform art.147 alin.1 din Constituția României, și își încetează efectele.
Rezultă că indiferent de finalitatea pe care a avut-o nr.OG83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care ea nu poate produce efecte juridice și ca urmare, personalul auxiliar de specialitate din cadrul sistemului justiției are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
În concluzie, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Trebuie precizat că în speță nu sunt aplicabile nici prevederile art.304 pct.4 Cod procedură civilă deoarece, instanța nu și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, aceasta având obligația să verifice dacă acordarea unor sporuri salariale este legală sau nu.
Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice:
Instanța de fond a aplicat corect legea atunci când a dispus obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate.
Astfel, potrivit Legii nr.500/2002, nr.HG208/2005 și nr.HG386/2007, acest minister coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Așadar, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Calitatea procesuală pasivă a acestui pârât se justifică și prin dispozițiile art.1 din nr.OG22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
În baza atribuțiilor Ministerului Finanțelor Publice legate de execuția bugetară prevăzute de art.19 din Legea nr.500/2002, mai sus enumerate, acest minister dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort.
Ca atare, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză.
Față de aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, împotriva sentinței civile nr.21/F-CM din 16 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, G, (), (), și pârâții Tribunalul Argeș și Curtea de APEL PITEȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, -,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/05.05.2009.
Jud.fond:.
.
OPINIE SEPARATĂ
Consider că este fondată critica vizând soluția dată cererii de alocare a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești formulată împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
S-a reținut corect la judecata fondului că Ministerul Finanțelor Publice întocmește proiectul legii bugetului de stat și pe cel al legii de rectificare a bugetului de stat pe baza și după analiza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
A se vedea în acest sens prevederile art.19 și următoarele din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice cu modificările ulterioare.
Angajarea cheltuielilor se realizează însă în limita bugetelor aprobate prin lege, iar monitorizarea execuției bugetare vizează tocmai respectarea acestor limite și a destinațiilor fondurilor bugetare.
Întrucât în atribuțiile sale nu intră aprobarea propriu-zisă a proiectelor de buget întocmite de ordonatorii principali de credite, cererea de obligare a Ministerului Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești solicitate prin acțiune este formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Aceasta înseamnă că față de această critică se regăsește cu privire la soluția dată motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și că se impune admiterea recursului pârâtului Ministerul Finanțelor Publice cu consecința modificării în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.
Judecător,
- - -
Red./Tehnored./2 ex./08.05.2009
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Georgiana Nanu, Corina
