Obligația de a nu face. Decizia 541/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 541
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de reclamantele ASOCIAȚIA și ASOCIAȚIA FĂRĂ PATRIMONIAL PROGRAMUL DUNĂRE ROMÂNIA împotriva deciziei civile nr. 145 din 29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat cu delegație de substituire depusă la termenul de astăzi, pentru avocat, pentru intimata - pârâtă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că s-a depus prin compartimentul arhivă de către recurentul - reclamant Asociația, precizări.
Avocat solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de precizări.
Față de cererea formulată de apărătorul intimatei - pârâte, instanța dispune lăsarea cauzei pentru a doua strigare.
La a doua strigare făcută în ședință publică, a răspuns avocat pentru intimata - pârâtă, lipsă fiind celelalte părți.
Avocat invocă excepția netimbrării recursului întrucât taxa de timbru stabilită de instanță nu a fost achitată de către recurentele - reclamante, motiv pentru care solicită anularea recursurilor ca netimbrate. Totodată mai arată că în ce privește suspendarea judecății solicită respingerea cererii formulată de către recurente, obiectul dosarului este obligația de a nu face, recurenții nu au făcut dovada cu dovezi noi în susținerea cererii formulate, anularea autorizației nu se poate realiza întrucât construcțiile la această oră sunt edificate. Mai arată că până la acest termen trebuiau să depună toate înscrisurile de care voiau să se folosească. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 145/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamța fost respinsă excepția tardivității apelului declarat de reclamanta Asociația "" cu sediul în P N,-, jud. N si intervenienta in interes alăturat Asociația " Programul Dunăre "România, cu sediul în B, str. B-dul -, nr. 2, -.3,.2,.3,.32, sct. 4, ambele cu sediul de corespondență în B, sct. 1,-,. 2,.3, cod poștal -, excepție invocată de intimata si, cu sediul în B-dul - cel M si, nr. 16,jud. I ca neîntemeiată.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta si intervenienta în interes alăturat reclamantei, astfel cum au fost mai sus menționate, împotriva sentinței civile nr. 1359 din data de 16.10.2007 pronunțată de Judecătoria Bicaz.
In motivarea deciziei instanța de apel a arătat că:
Prin cererea înregistrata la Judecătoria Bicaz, sub nr- (număr vechi 1157/2005) reclamanta Asociația a chemat în judecată civilă intimata și, cerând a se dispune stoparea lucrărilor de construire de către intimată la obiectivul turistic "Casa de pelerini și chilii monahi ".
A formulat cerere de intervenție accesorie Asociația fără scop patrimonial -Programul Dunăre România (140), cerere declarată ca fiind în sprijinul reclamantei și pentru aceleași motive.
În motivare s-a arătat în esență că:
- obiectivul respectiv (numit de reclamantă "turistic") se construiește în
Parcul național, într-un loc unde prin lege orice construcție este interzisă;
- lucrarea s-ar extinde pe o suprafață mai M decât deține în realitate
; astfel, terenul primit inițial de la comuna, a fost de 1.500 mp; ulterior, Consiliul local i-a mai acordat 20.000 mp, dar această hotărâre a fost abrogată ulterior; reclamanta și intervenienta susțin că s-ar fi extins cu acea construcție și peste aria de 1.500 mp;
- lucrările efectuate ar afecta iremediabil mediul, într-o arie protejată;
- în sfârșit, se susține că întreaga lucrare s-ar fi efectuat fără autorizație de
construcție, pârâta având doar avizele premergătoare și certificatul de urbanism care nu țin loc de autorizație.
Au depus:
- certificat de urbanism pentru Casă de pelerini și chilii monahi (6-8);
- contract de administrare al Parcului Național (97-103);
În întâmpinarea sa (13-15, idei reluate în precizări, (20-22), pârâta combate toate aceste afirmații, susținând în esență că toată construcția este legală, are la bază toate avizele necesare, și autorizație de construire. În plus, se arată că, și în acea locație, ca și toate lăcașurile de cult din țară, personalul are o grijă deosebită de mediul înconjurător, îngrijindu-l și nu afectându-
Pârâta a depus:
- autorizație pentru executare de lucrări nr. 66/30.09.1991, pentru din acel complex;
- autorizație de construire nr.132/27.10.2004 pentru "reabilitare ansamblu religios prin reamenajare casă pelerini și chilii monahi ".
: în textul autorizației nu se face referire exactă la terenul pe care se aprobă construirea, ci se face trimitere la " planul de situație anexat", care nu este depus în această etapă a procesului;
- certificat de urbanism;
- hotărâre a Consiliului Local nr. 12/9.10.1990 pentru atribuirea în folosință a terenului de 1.500 mp;
- avize și corespondență pe tema avizelor legale de construire în zonă;
- extrase din presă și fotografii ale locului, etapele lucrărilor, ca și ale evoluției acestui dosar fiind intens mediatizate.
Prin sentința civilă nr.1359/16.10.2007 Judecătoria Bicaza respins ca nefondată acțiunea în obligația de a nu face formulată de reclamanta Asociația în contradictoriu cu pârâta și, precum și cererea de intervenție în interes alăturat reclamantei formulată de Asociația fără scop patrimonial "- Programul Dunăre " România.
Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut că pârâta, pentru construcția nouă are autorizație de construire, emisă de Consiliul Județean N; cenzurarea acestei autorizații nu este de competența Judecătoriei Bicaz (nici nu s-a cerut acest lucru) și nici a avizelor premergătoare.
In condițiile existenței unei autorizații de construire prezumat valabile
și legale, instanța nu poate dispune sistarea lucrărilor de construire, deci acțiunea se impune a fi respinsă ca neîntemeiată;
Singura problemă pe care instanța a putut să o verifice a fost dacă toate
construcțiile se integrează într-o arie de 1.500 mp; rezultatul a fost pozitiv, cu precizarea că a dezafectat construcțiile (improvizate) arătate mai sus, lăsând liber terenul care nu face parte din aria de 1.500 mp;
In deplasarea efectuată la fața locului, instanța a constatat că manifestă grijă pentru conservarea mediului ambiant și a din spațiul respectiv.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs reclamanta Asociația N, prin reprezentantul legal și intervenienta Asociația "- Programul Dunăre " România, criticând-o ca nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:
Atât reclamanta, cât și intervenienta în interes alăturat acesteia, în calitate de asociații pentru protecția mediului înconjurător, inclusiv a ariilor e, au solicitat prin acțiunea de față obligarea pârâtei și la sistarea lucrărilor începute la construcția intitulată "Casa de pelerini si monahi " amplasată în apropierea vechiului schit de lemn, situat în golul alpin al Parcului, arie ă protejată, motivat de faptul că edificarea acestei construcții s-a realizat cu încălcarea prevederilor art.7,14. 21-22 din OUG. nr. 236 /2000 și Legea nr. 462/2001, precum și a Ordinului nr.552/26.08.2003 M referitor la aprobarea zonării interioare a parcurilor naționale.
Mai invocă apelantele că deși prima instanță a reținut în urma probelor administrate că pârâta nu deține planul de situație prevăzut în Autorizația de construire nr.132/27.10.2004 pentru "reabilitarea ansamblului religios prin reamenajare casa pelerini si monahi " și că aceasta din urmă nu a procedat la delimitarea exactă a celor 1500. atribuiți în vederea construirii acestui complex, prin amplasarea de borne, aspecte ce justificau legitimitatea acțiunii promovate, în mod netemeinic prima instanță s-a pronunțat în sensul respingerii cererii de sistare a acestor construcții.
În susținerea apelului, legal timbrat, în conformitate cu dispozițiile.146/1997 cu modificările și completările ulterioare si ale OUG. 32/1995,reclamanta și intervenienta nu au înțeles să solicite administrarea altor probe cu excepția celor invocate în fața primei instanțe.
De menționat, asupra căii de atac exercitate de reclamanta si intervenientă, că deși aceasta a fost intitulată de cele două părți anterior menționate ca fiind recurs și înregistrată ca atare pe rolul tribunalului, la termenul de judecată din 22.05.2008 instanța de control judiciar, mai înainte de acordarea cuvântului pe fondul cauzei a pus în discuția părților și a procedat la recalificarea căii de atac din recurs în apel, motivat de faptul că obiectul prezentului litigiu nu este susceptibil de evaluare din punct de vedere patrimonial și nu este incidentă nici una din celelalte ipoteze avute în vedere de art. 2821
Intimata și a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe excepție, respingerea căii de atac ca fiind tardiv declarată, iar pe fond menținerea soluției primei instanțe ca fiind legală si temeinică, cu atât mai mult cu cât în prezent construcțiile ce s-au solicitat a fi sistate au fost finalizate, acțiunea rămânând fără obiect.
În susținerea apelului și respectiv în apărare, niciuna dintre părți nu a înțeles să solicite administrarea de probe noi.
Tribunalul, a analizat cu prioritate excepția tardivității declarării apelului, în conformitate cu dispozițiile art. 137 cod procedură civilă, a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 284 alin. 1 cod procedură civilă, "termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."
Pe de altă parte, sunt de menționat dispozițiile art. 98 civ potrivit cărora "schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție depusă la dosar-"
Din dovezile de primire și procesele-verbale de predare a sentinței civile nr. 1359/16.10.2007, anexate la filele 222-223 dosar fond, reiese că reclamantei și intervenientei li s-a comunicat această hotărâre judecătorească la data de 25.10. 2007, termen în raport cu care ar apărea ca tardiv introdus recursul-recalificat apel-formulat în cauză de aceste părți.
Verificând însă aceste dovezi de comunicare se constată însă că în privința celei efectuate către reclamanta Asociația (fila 222 dosar fond), nu este indicat motivul îndeplinirii procedurii de comunicare prin afișare aflându-ne așadar în prezența unei proceduri de comunicare viciate, ce nu poate fi avută în vedere la determinarea datei în raport cu care să poată să înceapă curgerea termenului de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 266 alin. 3 și ale art. 284 civ.
Relativ la comunicarea efectuata către intervenientă Asociația Programul Dunăre- România tribunalul constată că acesta s-a realizat la sediul din B, B-dul. - - nr. 2A, -. 2, 32, deși la dosarul cauzei se regăsea o notă efectuată chiar de către judecătorul cauzei, în care se menționează o altă adresă a acesteia, precum si a intervenientei Asociația P
Coroborând această notă scrisă cu susținerile apelantelor potrivit cărora au adus la cunoștință instanței de fond solicitarea de comunicare a hotărârii judecătorești la noul domiciliu procedural, tribunalul nu poate conchide decât că ambele comunicări s-au efectuat cu nerespectarea dispoziției art. 98 civ, astfel că neexistând o comunicare a sentinței efectuată în mod valabil, nu a început să curgă nici termenul de exercitare a căii de atac, astfel cum este reglementat de art. 284 civ.
Prin urmare, tribunalul a concluzionat că recursul- recalificat apel- s-a depus de reclamantă si intervenientă cu respectarea termenului procedural mai sus menționat, motiv pentru care excepția tardivității declarării căii de atac, invocata de intimata si, se va respinge ca nefondată.
Asupra fondului apelului, tribunalul, a analizat sentința sub aspectele criticate constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a dispune respingerea căii de atac ca nefondată pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin cererea introductivă de instanță, precum și prin cererea de intervenție în interes alăturat formulate de reclamanta Asociația P N și respectiv intervenienta Programul Dunărea România au solicitat obligarea pârâtei la sistarea lucrărilor de construire a obiectivului "Casa de pelerini și chilii monahi " a Mănăstirii cu hramul " - cel M și -Schimbarea la față", de pe muntele, din comuna, motivat de faptul că acest obiectiv s-ar fi construit fără autorizație, într-o zonă de protecție specială invocând ca și temeiuri de drept ale cererii lor dispozițiile Legii protecției mediului nr.137/1995 cu modificările ulterioare și cele ale G nr. 236/2000 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor e, a si a faunei sălbatice, cu modificările aduse prin Legea nr. 426/2001, precum și prevederile Legii 50/1991 cu modificările ulterioare.
Deși în prezent, inclusiv la data introducerii acțiunii, dispozițiile G nr. 236/2000 și ale Legii nr. 137/1995 erau abrogate prin G nr. 57/2007 și respectiv G nr. 195/ 2005, invocarea lor în cauză este corectă în condițiile în care la momentul începerii edificării construcției în litigiu aceste acte normative ce se susține că nu ar fi fost respectate de pârâtă se aflau în vigoare.
Tribunalul a constatat că în vederea analizării temeiniciei acțiunii de față se impune clarificarea regimului juridic al construcției în litigiu.
Potrivit probatoriului administrat în fața primei instanțe tribunalul a reținut ca obiectivul "Casa de pelerini și chilii monahi " aparține Mănăstirii " - cel M și - Schimbarea la față" din Masivul, comuna, județul
Fără a contesta împrejurarea că această unitate de cult se află amplasată în Parcul Național, conform ordinului nr. 552/2003 privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naționale și a parcurilor e (filele 85-96), parc aflat în administrarea Consiliului județean N, potrivit contractului nr. 821/31.05.2004, se reține că atât schitul propriu zis cât și construcția în litigiu (casa de pelerini) se află amplasate în perimetrul celor 1500 mp atribuiți în acest scop de Primăria comunei prin decizia nr. 12/1990 (a se vedea în acest sens fila 30 dosar fond), împrejurare confirmată în mod neechivoc prin concluziile raportului de expertiză topometrică întocmit în cauză de ing., ce se află anexat la filele 202-205 dosar fond.
Prin urmare susținerile apelantelor conform cărora pârâta nu ar fi procedat la delimitarea exactă a acestei suprafețe prin montarea de borne nu prezintă relevanță juridică în cauză,întrucât prin decizia de atribuire a terenului prin sus-menționata hotărâre de consiliu local, decizie a cărei legalitate nu a fost contestată până în prezent de apelante,nu era impusă o asemenea obligație de delimitare a suprafeței atribuite,după cum afirmațiile referitoare la nerespectarea acestui perimetru pe noua construcție, apar ca lipsite de suport probator, urmând a fi înlăturate în consecință.
După această atribuire, aici s-a edificat unitatea de cult mai sus menționată, conform autorizației de construire nr. 66/30.09.1991 ( fila 23 dosar fond), urmată în anul 2004 de ridicarea în imediata vecinătate a schitului a obiectivului intitulat: "Casa de pelerini și chilii monarhi ", lucrare demarată cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991 cu modificările ulterioare, respectiv în baza autorizației de construire nr. 132 din 27.10.2004 și a certificatului de urbanism nr. 218/25.08.2004.
Prin urmare se constată că susținerile reclamantei referitoare la edificarea celei din urma construcții în lipsa autorizației prevăzută de lege sunt total nefondate, pârâta deținând și pentru acest edificiu documentația în baza căreia a fost autorizată să ridice respectivul imobil.
Referitor la caracterul nelegal al autorizației de construire cu privire la care s-a susținut că s-a eliberat fără a exista acordul de mediu eliberat de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor și avizul Academiei Române- Comisia de protejare a monumentelor naturii astfel cum ar fi impus legislația specială în materie, astfel cum a fost anterior enunțată, tribunalul constată că această pretinsă nelegalitate a fost invocată catemei de faptal prezentei acțiuni în sistarea construcției fără ca reclamanta să conteste în mod expres și să solicite eventual pe cale de consecință anularea acestor acte administrative.
Prin urmare, în limitele investirii sale prin cererea de chemare în judecată, tribunalul a constatat că instanța civilă nu a fost investită cu o cerere expresă în anularea certificatului de urbanism și a autorizației de construire anterior menționate, cerere care, de altfel revenea în competența instanței specializate de contencios administrativ, astfel că nu se poate pronunța pe cale incidentă asupra valabilității sau nevalabilității actelor administrative.
În atare condiții, tribunalul nu poate conchide decât că edificarea construcției în litigiu s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991, respectiv în baza autorizației de construire și a certificatului de urbanism emise de Consiliul județean N - în calitate de administrator al Parcului Național, documente a căror legalitate nu a fost contestată în procedura specială reglementată în această materie, nici de reclamanta nici de intervenienta.
În lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabilă care să confirme pretinsa nelegalitate a acestor două documente în baza cărora s-a edificat construcția în litigiu, ori a unui act administrativ emis de administratorul Parcului Național prin care să se dispună o eventuală revocare a acestora, tribunalul conchide ca nu există nici un temei pentru a se dispune sistarea construcțiilor ce se execută în baza unei documentații valabile,respectiv a unei autorizații de construire cu privire la care operează prezumția de legalitate și valabilitate.
Susținerile apelantelor referitoare la lipsa acordului de mediu și celorlalte avize și acorduri specifice din partea administrației publice centrale și a serviciilor descentralizate ale acestora, nu pot fi primite întrucât, în principiu, toate acestea sunt documente prealabile emiterii autorizație de construire, eliberarea acesteia din urmă prezumându-se că s-a făcut cu verificarea îndeplinirii tuturor condițiilor impuse de legislația cadru și de cea specială, deci cu verificarea existenței acestor acorduri și avize. În măsura în care se afirmă de apelante că eliberarea autorizației de construire s-ar fi făcut fără a se verifica existența avizelor și acordurilor speciale, acestea erau îndreptățite să conteste în contencios administrativ respectiva autorizație, demers judiciar pe care însă până în prezent acestea nu au înțeles să îl urmeze, rezumându-se doar la prezenta cerere în sistare construcții ce face obiectul acțiunii de față.
Concluzionând încă o dată în sensul că pârâta se află în posesia unei autorizații valabile ce i-a permis să edifice "Casa de pelerini și chilii monahi " în perimetrul celor 1500 mp din Parcul național și că nu s-au semnalat abateri sau încălcări ale acestei autorizații, tribunalul constată că nu există nicio motivație pentru a se dispune sistarea lucrărilor la obiectivul mai sus menționat.
În consecință soluția instanței de fond de respingere a acțiunii reclamantei și a cererii de intervenție în interes alăturat acesteia apar ca legale și temeinice, motiv pentru care prezentul apel a fost respins ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 296 cod procedură civilă.
De menționat că lipsa unui proces-verbal de recepție ori a altui document justificativ care să ateste finalizarea lucrărilor la imobilul în litigii tribunalul nu poate primi cererea intimatei-pârâte și de respingere a acțiunii ca rămasă fără obiect.
Impotriva acestei decizii conform precizărilor de la fl. 58 dosar Tribunalul Neamț, au promovat recurs reclamanta Asociația "", cu sediul social declarat în com., jud. N, precum și intimata în interes alăturat PROGRAMUL DUNĂREA ROMÂNIA, cu sediul în B,-, sector 1, care au criticat nelegalitatea hotărârii atacate invocând, în esență, ignorarea probatoriului administrat, în speță, probatorii ce relevă faptul că, lucrările de construcții - montaj efectuate de intimata - pârâtă " și " au fost efectuate fără ca aceasta să dețină autorizațiile prevăzute de lege.
Cererea de recurs nu a fost timbrată în conformitate cu dispozițiile Legii 146/1997, privind taxele judiciare de timbru și nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar, la data introducerii sale, aspect confirmat de înseși recurente, prin cererea de recurs ( fl. 6 dosar) în care au inserat mențiunea potrivit căreia taxa de timbru și timbru judiciar le vor depune la dosar la primul termen de judecată.
In cauză au fost acordate mai multe termene de judecată, recurentele fiind citate, la adresa indicată, cu mențiunea achitării taxelor aferente căii de atac exercitate, obligație neîndeplinită de acestea.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, republicată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii instanța este datare să pună în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se soluționează cu anularea acțiunii sau a cererii, astfel cum menționează alin. 3 al art. 20 din Lege.
De asemenea, art. 9 din nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar menționează că cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător.
2 al textului normativ anterior menționat stipulează că în cazul nerespectării dispozițiilor ordonanței se procedează conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Cum în cauză recurentele nu au făcut dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar învederate odată cu citarea, în sensul celor susținute de aceștia prin cererea de la fl. 16 dosar recurs, instanța, în considerarea art. 11, art. 20, art. 15 - 17 din Legea nr. 146/1997, republicată și a art. 9 alin.1,2 din nr.OG 32/1995, va anula ca netimbrat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul formulat de către reclamantele ASOCIAȚIA și ASOCIAȚIA PROGRAMUL DUNĂRE ROMÂNIA ambele cu adresa de corespondență în B,-,.2,.3, împotriva deciziei civile nr. 145/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
- - - -
- -
GREFIER,
Red.sent. Gh.
Red.,
Red.
.ct/2 ex.
09.06.2009.
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
