Obligație de a face. Decizia 1000/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1000/
Ședința publică din 23 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcarița
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul împotriva deciziei civile nr. 384/A/ 14.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP T și Statul Român reprezentate de Ministerul Finanțelor Publice
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul recurent avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate alte cereri și probe de administrat instanța acordă cuvântul părților.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4016/19.04.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a fost admisă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul R reprezentat de Ministerul Finantelor Publice.
A fost admisă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei - - reprezentata de catre - Insolvency.
A fost respinsă actiunea formulata de reclamantul in contradictoriu cu paratii - - si Statul R reprezentat de Ministrul Finantelor Publice B prin Directia Generala a Finantelor Publice T, ca fiind formulata impotriva unor personae fara calitate procesuala pasiva.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că a termenul de judecata din 19.04.2007, instanta in conformitate cu disp.art. 137 al.1 pr.civ. a pus in discutie exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului R reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, invocata prin intâmpinare de catre acest parat si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei - - reprezentata de catre - Insolvency, invocata de catre instanta din oficiu.
S-a mai reținut că reclamantul a solicitat prin actiunea formulata in contradictoriu cu parata - -, ca parata sa fie obligata sa incheie cu reclamantul un contract de vanzare cumparare pentru imobilul situat in T-,.19,. 114-115-116, prevalandu-se de dispozitiile Legii 85/1992.
Prin notele de sedinta depuse la dosar de catre societatea parata - prin lichidator - Management SRL fila 19 s-a invederat instantei ca la data declansarii procedurii impotriva societatii debitoare - - imobilul situat in T- nu era in patrimoniul societatii debitoare si ca, potrivit extrasului de CF nr. 53379 T, imobilul se afla in proprietatea Statului R, fiind in administrarea operativa a - -.
Reclamantul a invocat raporturile juridice create in temeiul contractului de inchiriere nr. 3138/02.05.1990 incheiat cu Intreprinderea de a T, contract prin care reclamantul in calitate de locatar, a inchiriat imobilul situat in T-, in procesul verbal de predare primire a locuintei apartamentul fiind individualizat prin numerele 32, 33, 34.
Conform cartii funciare nr. 53379 T, nr. top 29050( fila 21), imobilul constand in teren cu bloc de locuinte, in care se individualizeaza apartamentele nr. 32-33, este proprietatea Statului R, iar apoi apare intabulat numitulE. asupra apartamentului nr. 32.
La momentul efectuarii operatiunii de dezmembrare a imobilului la data de 02.04.1996, apartamentele cu nr. 33-34 nu apar inscrise in cartea funciara nr. 53379 T, in timp ce dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.32 se transmite de catre statul R numitului, iar ulterior numitilor G si G.
Raportat la evidenta de carte funciara se retine ca apartamentul cu nr. 32 apartinut Statului R, imobilul inchiriat de catre reclamant neregsindu-se in cartea funciara.
Chiar daca imobilul inchiriat de catre reclamant s-ar regasi in CF 53379 T, in conformitate cu disp.art.1 din Legea 85/1992 locuintele construite din fondurile statului pot fi cumparate de titularii contractelor de inchiriere, cu plata integrala sau in rate a pretului, in conditiile Decretul Lege 61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie si ale prezentei legi, art.7 din acelasi act normativ prevazand ca locuintele construite din fondurile economice sau bugetare de stat, pana la data intrarii in vigoare a Legii 85/1992 publicata in MO la 29.07.1992, altele decat locuintele de interventie urmau sa fie vandute la cerere titularilor contractelor de inchiriere.
Prevederile art.1 din /1990 stipuleaza ca intreprinderile pentru vanzarea locuintelor si oficiile specializate pot vinde catre populatie locuintele construite din fondurile statului in conditiile prevazute de Decretul Lege.
Art.5 al.2 reglementeaza persoana juridica, care trebuia sa se ocupe de incheierea contractelor de vanzare cumparare, mentionand ca locuintele ocupate de chiriasi se pot vinde numai acestora, pe baza cererilor adresate direct unitatilor specializate in vanzarea locuintelor .
De vreme ce reclamantul pretinde ca imobilul pe care l-a inchiriat in anul l990 prin contractul de inchiriere nr. 3138/02.05.1990 situat in T-(.32-33-34) se afla la momentul formularii actiunii in proprietatea Statului R, cadrul procesual nu este format corespunzator dispozitiilor Legii 85/1992, care face trimitere la prevederile DL 61/1990, unde se stipuleaza ca vanzarea locuintelor ocupate de chiriasi se realizeaza de catre unitatile specializate in vanzarea locuintelor ( in speta T ).
Avand in vedere ca intre persoanele chemate in judecata -- - prin lichidator - Insolvency, Statul R reprezentat de Ministerul Finantelor- si persoana obligata sa aduca la indeplinire obligatia de a face, respectiv de a incheia contractul de vanzare cumparare avand ca obiect locuinta inchiriata de catre reclamant, nu exista identitate, instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului R reprezentat de Ministerul Finantelor Publice si a lipsei calitatii procesuale pasive a - - reprezentata de - Insolvency, fara a intra in cercetarea fondului.
Împotriva sentinței civile nr.4016/19.04.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, reclamantul a declarat apel, înregistrat pe rolul Tribunalului la data de 22.11.2007, solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, motivat de faptul că a achitat parțial prețul imobilului.
În drept, s-au invocat dispozițiile dispozițiile art. 282 și următoarele proc.civ.
Prin decizia civilă nr.384 din 14.05.2008 Tribunalul Timișa respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul apelant, împotriva sentinței civile nr.4016/19.04.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații - -, prin lichidator judiciar Insolvency T, Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor-prin DGFP
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 85/1992, fără chema în judecată persoana care are calitatea de unitate specializată în vânzarea locuințelor construite din fondurile statului, conform art. 5 alin.2 și art. 1 din Decretul lege nr. 61/1990. Această calitate nu aparține niciunuia dintre pârâții introduși în cauză de reclamant.
Din mențiunile de carte funciară, fila 21 dosar de fond, rezultă că unul dintre apartamentele solicitate de reclamant a fost vândut către alte persoane fizice, iar celelalte nu se regăsesc înscrise în CF. Pârâta - - a fost doar un administrator al bunului aflat în proprietatea statului, context în care nu este aplicabilă Legea nr. 85/1992 la starea de fapt prezentată de reclamant, așa cum a fost susținută de probele depuse la dosar.
Prin prisma acestor considerente, în baza art. 296.proc.civ. instanța de apel a respins apelul reclamantului.
Împotriva deciziei civile nr. 384/A/ 14.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-. în termen legal a declarat recurs reclamantul criticând hotărârea pentru nelegalitate.
În motivarea recursului a arătat că a achitat parțial prețul apartamentului în litigiu și că persana juridică care a încasat prețul avea obligația legală de a încheia contracte de vânzare cumpărare.
În ce privește chemare în judecată a T, recurentul susține că acesta avea doar un rol figurativ și că instanța era aceia care trebuia să dispună încheierea contractului de vânzare cumpărare.
În drept recursul a fost motivat pe dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
A solicitat admitererea recursului casarea hotărârii pronunțate de tribunal și rejudecarea pricinii în fond conform art. 312 pct. 3 și 4 Cod pr.civilă.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și disp.cuprinse în art. 304 și urm. Cod pr.civilă Curtea stabilește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, reclamantul a înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârâți, - - aflată în faza de lichidare judiciară, prin lichidator - SRL și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
Din analiza carții funciare nr. 53379 T, nr. top 29050 ( fila 21), rezultă că imobilul constând in teren cu bloc de locuinte, ( in care se individualizeaza apartamentele nr.32-33), este proprietatea Statului R, iar ulterior asupra acestuia apartament a devenit proprietar prin cumpărare numitul.
La momentul efectuării operatiunii de dezmembrare a imobilului, la data de 02.04.1996, apartamentele cu nr. 33-34 nu apar inscrise in cartea funciara nr. 53379
Raportat la evidenta de carte funciara se constată că apartamentul cu nr. 32 apartinut Statului R iar imobilul inchiriat de catre reclamant de la - -, fosta Întreprindere de a T, nu regăsește in această carte funciară.
Față de cele ce preced în mod corect au stabilit cele două instanțe că reclamantul nu a legat corect raporturile procesuale în sensul că a chemat în judecată în calitate de pârâți pe - - și Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice B, în condițiile în care așa cum s-a arătat mai sus imobilul constând in teren cu bloc de locuinte, (in care se individualizeaza apartamentele nr.32-33) se află înscris într-o altă carte funciară, nu a fost niciodată proprietatea persoanei juridice (- -) căreia reclamanta i-a achitat parțial prețul apartamentului, ci este proprietatea Statului
Raportat la dispozițiile cuprinse în Legea 85/1992 și Decretul Lege nr. 61/1990 Curtea stabilește că persoanele chemate în judecată nu au calitate procesuală astfel că instanța nu le poate obliga să încheie cu reclamantul contract de vânzare cumpărare privind apartamentele nr. 114,115,116 precizate ulterior ca fiind apartamentele cu 32, 33 și 34 din imobilul situat în- Bloc nr.19.
Având în vedere că potrivit principiului disponibilității reclamantul este acela care stabilește cadrul procesual și dispune de obiectul litigiului, că instanța din oficiu, nu poate introduce alte părți în proces, Curtea pentru cele ce preced găsește că în speță nu sunt incidente dispozițiile cuprinse în art. 304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă.
Stabilind că hotărârea pronunțată de tribunal a fost în deplină concordanță cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 85 /1992 și Decretul Lege nr. 61/1990 și că instanța a dat o corectă interpretare actului juridic dedus judecății, Curtea în temeiul art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.384/A/14.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.CO/ 21.11.2008
Dact. NF/21.11.2008
Ex.2
Tribunalul Timiș -
Președinte,
Judecător
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcarița
