Obligație de a face. Decizia 1003/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1003/
Ședința publică din 23 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcărița
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile de apel nr. 160 din 15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Arad - secția civilă - în dosar nr. -, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL A, având ca obiect obligație a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul recurent asistat de avocat, lipsă fiind reclamanta intimată - SRL
Procedura îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, nemaifiind probe de administrat sau cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, admiterea apelului, desființarea întru totul a hotărârii date în fond, respingerea cererii introductive și admiterea cererii reconvenționale, cu obligarea intimatei aflate în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în toate instanțele.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 208 din 17 ianuarie 2008 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Arada admis acțiunea civilă formulată de reclamanta - SRL A în contradictoriu cu pârâtul și a fost obligat pârâtul să dezafecteze terasa și spalierul de vie din A,--14 iar în caz de refuz dezafectarea se va face de reclamantă pe cheltuiala pârâtului; a fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de pârâtul în contradictoriu cu - SRL A pentru respectare servitute negativă de vedere; a fost obligat pârâtul la 760 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta este proprietara imobilului, situat în A,--14,. 13 înscris în CF 64697 A nr. top 488-489/XIII, dobândit cu titlu de cumpărare în anul 2003, în suprafață de 62 mp. iar pârâtul este proprietarul apartamentului cu nr. 12 din imobilul situat în A,--14 înscris în CF 64696 A nr. top. 488-489/XIII, dobândit tot cu titlu de cumpărare în anul 2003 iar anterior pârâtul fiind chiriaș al acestui imobil.
Instanța de fond a reținut că apartamentele 13 și 12 au curtea comună iar în curtea comună, se află edificată o terasă, cu lungimea de 2,25 și lățimea de 5,08, în terasă accesul este permis pe o ușă, iar pentru terasa în litigiu nu a existat autorizație de construcție și aceasta nu apare evidențiată în cartea funciară, că terasa a fost edificată, în acord cu buna înțelegere a foștilor chiriași, care nu au resimțit ca pe o stânjeneală obturarea geamului de la actualul imobil 12, dar că în prezent realitățile sociale și juridice s-au schimbat: Statul a pierdut, prin vânzare, dreptul de proprietate asupra întregului imobil în litigiu, iar pârâtul când a dobândit proprietatea sa de la stat, nu a dobândit și proprietatea asupra terasei care este o construcție provizorie, iar reclamanta nu a dobândit această proprietate grevată de vreo servitute, respectiv cu vreo sarcină impusă asupra imobilului său cu nr.12 pentru uzul și utilitatea apartamentului pârâtului, apartament cu nr.13.
Instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei de demolare a terasei și a spalierului în litigiu, este întemeiată și în baza art.480 cod civil a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul să dezafecteze terasa și spalierul de vie din A,--14, iar în caz de refuz dezafectarea se va face de reclamantă pe cheltuiala pârâtului și a respins acțiunea reconvențională.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul si a solicitat desființarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată și admiterea cererii reconvenționale.
Prin decizia civilă 160 din 15.05.2008 pronunțată în dosar nr.-, Tribunalul Arad - secția civilă - respinge apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile de mai sus, reținând în esență referitor la primul motiv de apel, precum că terasa, obiect al litigiului este situată pe terenul proprietatea apelantului, că din copia colii de carte funciară, tribunalul constată că proprietatea de teren a apelantului nu este o proprietate exclusivă determinată după nr. top, ci este o proprietate în cotă părți, de unde rezultă că terasa nu este construită exclusiv pe terenul proprietatea sa. Văzând că asupra terenului proprietate în cotă părți nu s-a făcut nici cel puțin un partaj de folosință, urmează ca tribunalul să constate că acest capăt de apel nu este fondat.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de apel, respectiv respingerea cererii reconvenționale de către instanța de fond, tribunalul constată că prima instanță în mod corect analizând expertiza efectuată, a reținut că fereastra reclamantului, amplasată sub terasa obiect al litigiului, exista deja la data apartamentării, iar terasa a fost edificată mai târziu, de unde rezultă că nu reclamantul este cel care a încălcat prevederile art.611 Cod civil, ci pârâtul care a construit terasa respectivă.
Împotriva acestei decizii civile de apel declarat recurs în termen legal pârâtul, solicitând modificarea ei, în tot, în sensul admiterii apelului său și desființării hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii reclamantei și admiterea cererii sale reconvenționale, invocând în drept art.304 pct.9 Cod procedură civilă, și motivând în esență că, pe de o parte hotărârea recurată este lipsită de temei legal, când se invocă art.480 Cod civil și pe de altă parte că aceeași hotărâre atacată este dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 611-614 Cod civil.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivul de recurs invocat, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al pârâtului este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei fost respins apelul aceluiași pârât.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prevăzute de art. 480 și 611-614 Cod civil, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul pârâtului, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, în dosar este dovedit că recurenta reclamantă este proprietara imobilului situat în A--14.nr. 13, dobândit cu titlul de cumpărare, iar pârâtul recurent este proprietarul apartamentului cu nr. 12 din același imobil, în componența apartamentului recurentului, în suprafață de 62. intrând, potrivit mențiunilor de carte funciară 1 cameră, bucătărie, cameră alimente și boxă iar în curtea comună se află edificată o terasă cu lungimea de 2,25 și lățimea de 5,08, în terasă fiind inclusă și fereastra reclamantei, care are acces la acest geam doar din interiorul apartamentului său.
Conform constatărilor expertizei topografice (fila 47-54 dosar fond), terasa în litigiu împiedecă accesul la imobilul reclamantei, care nu poate efectua reparațiile necesare la imobilul proprietarei ei, practic, atât terasa, cât și garajul - zona cu vie, fiind poziționate în fața ușilor de acces ale reclamantei, fereastra reclamantei, amplasată sub terasă existând la data apartamentării, dar în schimb terasa a fost edificată de pârât mai târziu.
Ca atare, în cauză este bine stabilit că atunci când pârâtul recurent a dobândit proprietatea sa de la Statul Român, acesta nu a putut dobândi și proprietatea asupra terasei, care este o construcție provizorie, nefiind evidențiată nici în contractul lui de vânzare cumpărare și nici în cartea funciară, după cum atunci când reclamanta intimată a dobândit, la fel, proprietatea sa de la Statul Român, aceasta nu dobândit proprietatea sa grevată de vreo sarcină de servitute, impusă asupra apartamentului său cu nr. 12, pentru uzul și utilitatea apartamentului cu nr. 13, proprietatea pârâtului recurent și prin urmare bine a fost apreciată ca întemeiată acțiunea reclamantei, având ca obiect demolarea (dezafectarea) terasei și șpalierului de de vie, în litigiu în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod Civil, care consacră dreptul exclusiv și absolut de proprietate și a principiilor de drept care guvernează materia coproprietății forțate.
În consecință, Curtea stabilește că motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, (vizând aspectele că instanța de apel ar fi pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal când a reținut prevederile art. 480 Cod civil și respectiv că hotărârea pronunțată de instanța de apel este dată cu aplicarea greșită a prevederilor art.611 - 614 Cod civil) nu este întemeiat, întrucât probele dosarului demonstrează că pârâtul recurent construit o terasă acoperită și a ridicat un garaj (zona cu de vie) fără a avea acordul reclamantei, terasa fiind lipită de construcția reclamantei, astfel încât fereastra imobilului reclamantei este acoperită de această terasă, iar prin această construcție pârâtul îngrădește dreptul de proprietate al reclamantei, împiedecând-o pe aceasta să utilizeze fereastra, atât pentru lumina zilei, cât și pentru accesul la această fereastră, încât deci, în acest mod pârâtul prejudiciază grav dreptul de folosință - ca atribut al dreptului de proprietate - al reclamantei căci și prin construirea șpalierului de de vie de către pârât se îngrădește dreptul la acces al reclamantei la propriu-i imobil, fiind deci cazul respingerii recursului pârâtului, deoarece acțiunea reclamantei a fost bine admisă, în modul sus - arătat.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al pârâtului de mai sus, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, specific procesului civil, în sensul rezolvării prezentului litigiu în limitele investirii instanței, recurentul nedovedind incidența în cauză a motivului de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, căci hotărârea recurată nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și considerând că intimata reclamantă nu a justificat în cauză cheltuielile de judecată în recurs, acestea nu i se vor acorda, deși ele au fost solicitate prin concluziile scrise depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile de apel nr. 160 din 15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Arad - secția civilă - în dosar nr. -.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. TP/ 14.11.2008
Thred. 14.11.2008
Ex.2
Trib.A- Președinte. Judecător.
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcărița
