Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1001/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1001/
Ședința publică din 23 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcărița
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile de apel nr. 208/A/ 19.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamanta - - Import - Export SRL și cu intimații pârâți și, având ca obiect rectificare de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâții recurenți avocata, pentru reclamanta intimată avocata, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, nemaifiind probe de administrat sau cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, cu cheltuieli de judecată, în toate gradele de jurisdicție.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în vigoare, ca fiind pe deplin legală a hotărârii pronunțate de instanța de apel, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, potrivit motivelor expuse în întâmpinarea aflată la dosar și în concluziile scrise depuse.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 13.12.2004, reclamanta - SRL a chemat in judecata pe parații, si solicitand instanței de judecata ca prin hotararea ce o va pronunta sa se dispuna rectificarea cartii funciare nr. 50303 T, nr. 13810, in sensul radierii dreptului de proprietate al paratilor asupra imobilului inscris sub nr. 13810, constatand ca inscrierea sau actul in temeiul căruia s-a efectuat inscrierea nu a fost valabil, cu obligarea paratilor la incetarea actului de tulburare a posesiei reclamantei asupra parcelei de teren, sa fie obligati paratii sa ridice gardul amplasat pe parcela de teren aflata in proprietatea reclamantei, inscrisa in CF - T, nr. 13810, sub sanctiunea unor daune cominatorii de 10.000.000 lei pentru fiecare zi de intarziere, din momentul in care hotararea va fi executorie sau reclamanta sa fie autorizata sa procedeze la ridicarea gardului pe cheltuiala paratilor, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentinta civila nr. 10110/11.11.2005 pronuntata in dos nr. 17083/2004 de Judecatoria T instanta a respins actiunea principala si cererea reconventionala.
Prin decizia civila nr. 579/A/28.06.2006, pronuntata in dosar nr. 1004/C/2006 Tribunalul Taa dmis apelul formulat de - - Import Export T, a desfiintat hotararea apelata si a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria
Cauza a fost reinregistrata la Judecatoria T sub nr. dosar 5242/325/01.09.2006.
Prin sentința civilă nr.7509/17.07.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, s-a luat act de renuntarea la judecata a petitului nr.2 din precizarea de actiune, prin care s-a solicitat instantei sa se dispuna indreptarea erorii materiale savarsite cu prilejul inscrierii in cartea funciara nr. - T, in sensul ca din eroare s-a inscris - SRL, in loc de - - Import Export SRL.
A fost admisă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor si.
A fost admisă in parte actiunea formulata de reclamanta - - Import Export SRL, in contradictoriu cu paratii și.
S-a dispus rectificarea cartii funciare nr. 50303 T, nr. 13810, in sensul radierii dreptului de proprietate al paratilor si asupra imobilului inscris sub nr. 13810.
Au fost obligați paratii si sa inceteze actele de tulburare a posesiei reclamantei - - Import Export SRL asupra parcelei inscrisa in CF - T, nr. 13810.
Au fost obligați paratii si sa ridice gardul amplasat pe parcela de teren inscrisa in CF - T, nr. 13810, iar in caz contrar autorizeaza reclamanta sa ridice gardul apartinand paratilor, pe cheltuiala acestora.
A fost respinsă actiunea formulata in contradictoriu cu paratii si, ca fiind indreptata impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
A fost respinsă cererea reconventionala formulata de catre paratii reclamanti reconventionali si in contradictoriu cu reclamanta- parata reconventionala - - Import Export SRL, ca neintemeiata.
Au fost obligați paratii si sa plateasca reclamantei - - Import Export SRL suma de 1667,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt și în drept că potrivit situatiei de carte funciara colectiva nr. 7792 T parcela nr. 13810 inscrisa la pozitia 5, constand in gradina in- in suprafata de 825 mp a fost initial in proprietatea numitei trecand ulterior in proprietatea Statului R, pentru ca in anul 1995 fostul proprietar tabular sa redobandeasca dreptul de proprietate asupra imobilului in baza sentintei civile nr. 12790/15.11.1994 pronuntata de Judecatoria T in dosarul nr. 9123/1994 modificata prin decizia civila nr. 731/1995 pronuntata de Tribunalul T in dosarul nr. 5031/C/1994.
In temeiul contractului de vanzare cumparare autentificat de notariatul de Stat T sub nr. 45335/1995, reclamanta - - Import Export SRL a dobandit de la imobilele inscrise in CF 7792 T nr. 1380 constand in gradina in- in suprafata de 825 mp, nr. 13813 constand in gradina in- in suprafata de 822 mp, nr. 13814 constand in gradina in- in suprafata de 790 mp si nr. 13817 constand in gradina in- de 816 mp, parcela din litigiu si anume nr. 13810 fiind transcrisa ulterior in cartea funciara individuala nr. - T in favoarea - - Import Export SRL (fila 107).
Totodata imobilul inscris in CF 50301 colectiv nr. 13809 constand in casa, parter si un etaj, C si gradina avand ca parti comune bransamentul de apa, canal si electricitate a fost dezmembrat in anull982, apartamentul cu nr. 1 si 50/100 parti comune indivize fiind in proprietatea numitului, in timp ce apartamentul nr. 2 cu 50/100 parti comune indivize evidentiindu-se in proprietatea paratilor si, in cartea funciara aparand mentiunea cumpararii in anul1972. Ulterior, apartamentul nr.1 a fost instrainat de catre numitilor si.
Apartamentul nr.2 proprietatea paratilor si a fost inscris in CF individuala 50303 T cu adresa in-, in care apare evidentiat nr. 13809/II pentru apartamentul nr.2, carte funciara in care este inscris insa si nr. 13810 constand in gradina cu magazie in- in suprafata de 825 mp in favoarea paratilor.
Din extrasele de carte funciara depuse la dosar de catre parti, nu rezulta modalitatea de transcriere a parcelei cu nr. 13810, in cartea funciara individuala nr. 50303 T constand in gradina cu magazie in-, in favoarea numitilor si, teren pe care paratii au construit o magazie in baza autorizatiei de construire nr. 1014/14.09.1999. Se observa totodata ca in cartea funciara colectiva 50301 T (in care descrierea imobilului se realizeaza mod impropriu in de sarcini) se face mentiune doar la nr. 13809 reprezentat de casa parter si un etaj, respectiv teren in suprafata de 802 mp.
Din expunerea situatiei de carte funciara precum si din concluziile expertului topograf ( raport de expertiza fila 132), rezulta ca parcela cu nr. 13810 situata in T-, este inscrisa in 2 carti funciare distincte respectiv CF nr. - T (drept de proprietate inscris in favoarea reclamantei) si CF nr. 50303 T (drept de proprietate intabulat in favoarea paratilor si ) pe parcela cu nr. 13810 inscrisa in CF 50303 T aflandu-se construita cu autorizatie de construire nr. 1014/1999 o magazie proprietatea paratilor si si tot pe aceasta parcela se afla amplasata o parte din casa paratilor.
Pe parcursul litigiului, paratii si nu au prezentat titlul de proprietate in baza caruia s-a inscris in CF nr. 50303 T, dreptul de proprietate al acestor parti asupra parcelei cu nr. 13810
Apararea paratilor conform careia nu isi amintesc persoana de la care au dobandit dreptul de proprietate asupra parcelei cu nr. 13810 T motivat si de faptul ca paratul a suferit un accident cerebral vascular in antecedente, care i-ar fi afectat memoria justificand astfel si raspunsurile acordate la interogatoriu si ca paratii nu pot prezenta instantei de judecata titlul in baza caruia au dobandit dreptul de proprietate, respectiv date de identificare ale persoanei de la care au cumparat parcela, sunt neverosimile, tinand cont ca o astfel de operatiune juridica de vanzare cumparare nu se realiza in mod frecvent, in perioada de timp dinainte de anul 1989 si totodata prezinta importanta pentru persoanele dobanditoare ( neputand fi considerata o vanzare- cumparare uzuala), astfel incat se concluzioneaza ca paratii ar fi trebuit sa fie in posesia titlului de proprietate si sa cunoasca date referitoare la instrainator, iar pe de alta parte actele medicale depuse nu sunt suficient de relevante pentru a justifica pozitia oscilanta a paratului, în timp ce lipsa nejustificata de la administrarea probei cu interogatoriu a paratei este interpretata ca un inceput de dovada in folosul partii potrivnice, conform art. 225 Cod procrdura civila.
Pe de alta parte, se observa maniera neobisnuita a inscrierii dreptului de proprietate al paratilor asupra parcelei cu nr. 13810, fara a se evidentia in cartea funciara modalitatea de dobandire (precum si proprietarul anterior), faptul ca in extrasul de carte funciara depus de catre parati la autoritatea administrativa eliberat la 30.01.1984 nu apare mentionat numarul din litigiu, fara a se specifica totodata ca a fost omisa evidentierea parcelei nr. 13810, relevant fiind totodata faptul ca paratul a fost inregistrat in evidenta fiscala a Primariei Mun. T incepand cu anul l984 in conformitate cu declaratia persoanei platitoare de impozit (fila 29), moment din care paratul a achitat impozitul pentru constructia reprezentata de apartamentul nr.2 situata in-, nefiind niciodata platitor de impozit pentru terenul situat in-, respectivparcela nr. 13810.
Declaratia de impunere a paratilor reclamanti reconventionali pentru numarul din litigiu apare ca inregistrata la Primaria T la data de 23.02.2007 (fila 85), asadar in cursul solutionarii litigiului, motiv pentru care nu prezinta relevanta pentru solutionarea spetei, proba contrara fiind realizata de catre reclamanta, care dovedeste ca a efectuat plata impozitului in perioada 2004-2005.
De asemenea eliberarea autorizatiei de construire pentru magazie s-a realizat in baza extrasului de carte funciara nr. 50303 T datat 19.05.1998, extras in care apare evidentiat nr. 13810, ceea ce insa nu prezinta relevanta referitor la titlul in baza caruia paratii au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului.
Potrivit disp.art. 22 lit.a din Legea 7/1996 inscrierea unui drept se poate efectua numai impotriva celuia care, la inregistrarea cererii sale era inscris ca titular al dreptului asupra caruia inscrierea urmeaza sa fie facuta, dispozitie legala care a preluat norma juridica cu continut asemanator prin DL 115/1938, context in care, in baza consideratilor expuse anterior, se retine ca inscrierea dreptului de proprietate al paratilor asupra numarului 13810 T in CF nr. 50303 nu s-a realizat in mod corect.
Dispozitiile art.34 pct.1 stipuleaza ca orice persoana interesata poate cere rectificarea inscrierilor din cartea funciara daca printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat ca inscrierea sau actul in temeiul caruia s-a efectuat inscrierea nu a fost valabil.
Prin conceptie si scop, cartea funciara trebuie sa reflecte in permanenta situatia juridica a imobilelor prin descrierea acestora cat mai exacta, prin inscrierea drepturilor reale existente asupra imobilelor, cu indicarea titularilor acestor drepturi ca si prin inscrierea actelor, faptelor sau altor raporturi juridice in legatura cu imobilele cuprinse in cartea funciara.
Prin rectificarea cartii funciare, se intelege radierea, indreptarea sau mentionarea inscrierii oricarei operatiuni susceptibile de a face obiectul unei inscrieri in cartea funciara, potrivit art.33 al.2 din Legea 7/1996.
inscrierilor de carte funciara este mijlocul juridic de restabilire a concordantei dintre starea tabulara si situatia juridica reala a cuprinsului cartii funciare.
In speta, cauza discordantei dintre cuprinsul cartii funciare si realitatea juridica extratabulara este nevalabilitatea inscrierii in cartea funciara a dreptului de proprietate al paratilor si asupra parcelei nr. 13810 T in contextul in care paratii s-au aparat fara a prezenta instantei de judecata inscrisul constatator al actului juridic in temeiul caruia au dobandit dreptul de proprietate, coroborat cu faptul ca demersurile realizate de catre instanta la Arhiva Judecatoriei T pentru a se comunica inscrisurile care au stat la baza lucrarii nr. 5128/1982 prin care s-a inscris dreptul de proprietate al paratilor pentru imobilul inscris in CF 50301 precum si pentru identificarea actului juridic in temeiul caruia paratii si-au inscris dreptul de proprietate in CF 51303 asupra parcelei cu nr. 13810 T nu s-au soldat cu succes, iar pe de alta parte din rezolutia de neincepere a urmaririi penale a Parchetului de pe Judecatoria T din dosarul nr. 2412/P/2006 rezulta ca in conformitate cu raspunsul Oficiului de cadastru si Publicitate Imobiliara T, incheierea cu nr. 5182/04.08.1982 nu se regaseste in arhiva acestei unitati avand in vedere faptul ca termenul de pastrare al dosarelor este de 10 ani, dupa care sunt predate spre topire la.
Totodata, s-a retinut faptul ca reclamanta a probat dreptul de proprietate asupra terenului identificat prin parcela cu nr. 13810 inscris in CF -, drept dobandit ca urmare a achizitionarii imobilului de la antecesoarea, al carui drept de proprietate nu poate fi pus in discutie deoarece in caz contrar s-ar aduce atingere efectului autoritatii de lucru judecat al sentintei civile nr. 1279/1994 pronuntata in dos.nr. 9123/1994 modificata prin DC nr. 731/1995 pronuntata in dos.nr. 5031/1994, ceea ce ar contraveni disp.art.1201 civ.
In acest sens, sustinerile paratilor referitoare la modalitatea de dobandire a dreptului de proprietate de catre, precum si explicarea neconcordantei privind inscrierea aceleiasi parcele topografice in 2 carti funciare diferite, au fost inlaturate, instanta neavad competenta necesara de a cenzura materialul probator in baza caruia s-a pronuntat DC nr. 731/1995 dosarul nr. 5031/1994.
De asemenea, nu s-a putut retine apararea paratilor-reclamanti reconventionali, pe cale de exceptie, potrivit careia, in situatia nevalabilitatii inscrierii in cartea funciara, tinand cont de faptul ca foloseste terenul din litigiu de aproximativ 22 de ani, chiar daca nu ar fi avut nici un titlu, au dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului prin uzucapiune, in conformitate cu disp.art.27 din DL 115/1938, pentru urmatoarele considerente:
Uzucapiunea este acel mod de dobandire a dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra unui lucru prin posedarea lui neintrerupta in tot timpul fixat de lege.
Potrivit art.27 din Decretul Lege nr. 115/1938 " in cazul când s-au inscris fara cauza legitima, drepturi reale care pot fi dobandite in temeiul uzucapiunii, ele vor ramane valabil dobandite daca titularul dreptului le-a posedat cu buna-credinta, potrivit legii timp de 10 ani", uzucapiune ce are ca efect stergerea viciilor titlului de dobandire.
Din norma juridica anterior mentionata rezulta ca paratii-reclamanti reconventionali ar fi trebuit sa probeze indeplinirea simultana si cumulativa a urmatoarelor conditii si anume invocarea unui titlu nevalabil sau inscrierea fara cauza legitima a dreptului de proprietate, buna credinta si exercitarea unei posesii utile timp de 10 ani.
In acest sens, s-a observat pozitia contradictorie adoptata de catre paratii-reclamanti reconventionali care, initial, se prevaleaza de un titlu valabil, dar pe care nu il prezinta instantei, in timp ce ulterior invoca disp.art.27 din DL 115/1938 ceea ce presupune recunoasterea faptului ca inscrierea nu s-a realizat in temeiul unui act juridic valabil, in sens de negotium juris sau inscrierea in cartea funciara nu s-a realizat in mod corect.
Prezumția bunei credinte este rasturnata prin faptul ca paratii-reclamanti reconventionali nu exhiba titlul de proprietate, pentru a se verifica credinta acestora ca la momentul la care pretind ca au intrat in posesia bunului credeau ca sunt proprietarii terenului.
Totodata referitor la uzucapiunea de 30 de ani, invocata subsecvent de catre paratii reclamanti reconventionali, instanta apreciaza ca pe de o parte nu se probeaza inceperea posesiei in anul 1972, iar pe de alta parte perioada de dinaintea anului 1989 nu poate fi luata in calcul, deoarece in epoca respectiva bunul se afla in proprietatea Statului R, cand nu se face distinctie intre domeniul public si privat, caracterul inalienabil fiind un impediment in a dobandi dreptul de proprietate prin uzucapiune.
Chiar facand abstractie de aceste aspecte mentionate anterior, posesia, pentru a fi apta de a conduce la dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, trebuie sa indeplineasca cerintele impuse de art. 1847 Cod civil, printre catre si aceea sa fie netulburata ceea ce in speta nu se dovedeste tinand cont ca din depozitia testimoniala a martorului G reiese ca in anul 1998 martorul l-a insotit pe reprezentantul firmei reclamante pentru a efectua masuratori ale imobilului, masuratori care au fost repetate in anul 2002 in prezenta martorului, ( instanta retinand aceste depozitii testimoniale chiar daca martorii nu au identificat cu exactitate imobilul in litigiu, intrucat in decursul timpului au fost realizate modificari ale situatiei de fapt), coroborat cu recunoasterea paratului de la interogator, unde mentioneaza ca in anul 2000 reprezentantul reclamantei a venit insotit de 3-4 persoane si au incercat sa taie gardul care împrejmuia terenul.
S-a observat totodata pozitia oscilanta a paratilor-reclamanti reconventionali care in intampinarea formulata mentioneaza ca sunt proprietari ai parcelei din litigiu incepand cu anull982, data de la care sustin ca au folosit imobilul in mod continuu si au platit impozitul precum si celelalte taxe aferente si raspunsul acordat la interogatoriul din oficiu de catre paratul in care se precizeaza ca a cumparat parcela nr. 13810 in anii 1970- 1972 in acelasi timp cu cealalalta parcela de teren inscrisa in CF 50301 nr. 13809, ca a intrat in posesia de fapt a parcelei din litigiu in anii1970-1972.
Depozitiile testimoniale ale martorilor si conform carora paratii- reclamanti reconventionali ar fi folosit imobilul in litigiu incepand cu anul l972 vor fi inlaturate ca fiind realizate pro causa si avand in vedere faptul ca acestea vin in contradictie cu insasi sustinerile paratului-reclamant reconventional, care precizeaza ca au dobandit dreptul de proprietate si a inceput sa foloseasca terenul din anul l982.
In considerarea dreptului reclamantei de a realiza acte de dispozitie procesuala, in conformitate cu art. 246 Cod procedura civila, instanta de fond a luat act de renuntarea la judecata a petitului nr.2 din precizarea de actiune, prin care s-a solicitat instantei sa se dispuna indreptarea erorii materiale savarsite cu prilejul inscrierii in cartea funciara nr. - T, in sensul ca din eroare s-a inscris - SRL, in loc de - - Import Export SRL, neconcordanta remediata, de altfel, in cursul solutionarii procesului.
Tinand cont de faptul ca s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive pentru paratii si, instanta de fond a admis in parte actiunea formulata de reclamanta - - IMPORT EXPORT SRL in contradictoriu cu paratii si, a dispus rectificarea cartii funciare nr. 50303 T, nr. 13810, in sensul radierii dreptului de proprietate al paratilor si asupra imobilului inscris sub nr. 13810.
In temeiul art. 480 si 481 din civ. ca urmare a exercitarii prerogativelor dreptului de proprietate de catre reclamanta - - Import Export SRL, tinand cont de faptul ca nr. 13810 este folosit de catre parati, a obligat paratii si sa inceteze actele de tulburare a posesiei reclamantei - - Import Export SRL asupra parcelei inscrisa in CF 18310 nr. 13810 si in conformitate cu art.1073,1075 civ. a obligat paratii si sa ridice gardul amplasat pe parcela de teren inscrisa in CF - T, nr. 13810, iar in caz contrar autorizeaza reclamanta sa ridice gardul apartinand paratilor, pe cheltuiala acestora, avand in vedere ca aceasta reprezinta o modalitate de executare a obligatiei cu celeritate.
Ca o consecinta a admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive instanta de fond a respins actiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratii si, ca fiind indreptata impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
Referitor la cererea reconventionala formulata de catre paratii-reclamanti reconventionali si care are ca obiect sa se constate ca inscrierea dreptului de proprietate al reclamantei in CF - T nr. 13810 s-a realizat in mod eronat, deoarece nu s-a efectuat o expertiza topografica care sa stabileasca situatia reala de carte funciara si pe teren tinand cont de considerentele expuse anterior precum si faptul ca paratii- reclamanti reconventionali nu au probat incadrarea situatiei de fapt in dispozitiile art.34 pct.4 din Legea 7/1996, instanta de fond a respins cererea reconventionala ca neintemeiata.
In drept hotararea s-a intemeiat pe disp. art. 20, art.34 din Legea 7/1996, art.480,481,1073,1075 civ.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel pârâții și și prin decizia civilă nr. 208/A/18.03.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge apelul declarat de pârâții - reclamanți recurenți zeriu și, reținând în esență, în fapt și în drept că demersul demersul judiciar inițiat de reclamanta-intimată - - Import Export SRL se privește a avea natura juridică a unei acțiuni în rectificare introdusă, separat, pe cale principală, și care, raportat la natura juridică a dreptului subiectiv ce se urmărește a fi ocrotit ( dreptul de proprietate al reclamantei), îmbracă forma unei acțiuni reale, în revendicare (cu particularitățile date de sistemul de carte funciară).
Că legea nr.7/1996 este aplicabilă și în ceea ce privește acțiunile de carte funciară rezultă din interpretarea sistematică și în ordine logică a dispozițiilor art. 60, 69, 56,57,58,59 și 66 (în actuala numerotare și redactare) apartenente legii nr.7/1996.
Într-adevăr, cum art.60 ( actualmente nr.58) din legea nr.7/1996 zice că "(1) În regiunile de carte funciară supuseDecretului-lege nr. 115/1938pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare sau, după caz,Legii nr. 242/1947pentru transformarea cărților funciare provizorii din vechiul Regat în cărți de publicitate funciară,înscrierileprivitoare la imobile, cuprinse în cărțile funciare sau, după caz, în cărțile de publicitate funciară, vor continua să fie făcute în aceste cărți,cu respectarea și în condițiile dispozițiilor prezentei legi.", devine îngăduită concluzia că aceste dispoziții se aplică, indiferent dacă este vorba de imobile înscrise în vechile cărți funciare, deschise în condițiile de exigență ale DL nr.115/1938, ori de imobile înscrise în noile cărți funciare deschise în contextul aplicării art.59 ( fost 61) din lege. Au fost înlăturate astfel definitiv reglementările anterioare de carte funciară circumscrise Dl nr.115/1938 și legii nr.242/1947. în care, devine îndreptățită și concluzia că, după punerea în aplicare a noilor dispoziții legale, vechile cărți funciare nu mai constituie decât suportul material al înscrierii în cartea funciară.
Mai mult, din interpretarea fostului art.60 din legea nr.7/1996, potrivit căruia "acțiunile introduse în temeiul art.22,23,27,28 și 38-40 din Dl nr.115/1938 aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor soluționa potrivit dispozițiilor legale sus-menționate", rezultă că legiuitorul a permis Decretului-lege cu nr.115/1938 să ultractiveze, dar numai în ceea ce priveșteacțiunile pendinte.Pe cale de consecință, se impune a se conchide că sunt aplicabile dispozițiile legii nr.7/1996 republicată, în ceea ce privește acțiunile de carte funciară (prestsație tabulară sau recitficare) introduse după intrarea în vigoare a legii ( în iunie 1996).
În ceea ce privește cazul de rectificare incident în speță, acesta este cel reglementat de art. 34 pct.1 din legea nr.7/1996 care spune că "orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuatt înscrierea nu a fost valabil". Este evident că reclamanta-intimată - - Import Export este acea persoană interesată în a rectifica CF nr. 50303 T în care este înscris dreptul de proprietate al pârâților-apelanți asupra aceleiași parcele, cu nr. 13810 - în- în suprafață de 825. cu privire la care și cea dintâi produce un titlu de proprietate (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 45335/16.08.1995 de Fostul Notariat de Stat).
Texul de lege citat mai sus cuprinde practic trei ipoteze: nevalabilitatea actului juridic în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea; nevalabilitatea încheierii regsitratorului de carte funciară; nevalabilitatea înscrierii de carte funciară. Raportat la materialul probator administrat în fața primei instanțe, rezultă că în speță sunt incidente primele două ipoteze. Astfel, așa cum cu temei a reținut și instanța de fond, apelanții-pârâți-reclamanți reconvenționali nu au fost în măsură să producă nici un titlu ( în sensul de operațiune juridică sau de înscris constatator al actului sau faptului juridic) în temeiul căruia s-ar fi efectuat înscrierea dreptului lor de proprietate în CF individuală nr. 50303 T asupra parcelei nr. 13810 - în- în suprafață de 825. cu toate demersurile făcute instanța de fond care a dat dovadă de rol activ. Or, dacă legiuitorul a înțeles să sancționeze nevalabilitatea unui titlu, cu atât mai mult se impune fi rectificată o înscriere a unui drept real de proprietate în cartea funciară, care s-a efectuat fără a avea la bază actul ce o justifică. Un argument în plus îl găsim în art.20 din legea nr.7/1996, care spune că "dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe bazaactuluiprin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil". Așadar, orice înscriere în cartea funciară trebuie să se efectueze în baza unor înscrisuri doveditoare și nu în baza unor simple afirmații ori susțineri ale părții interesate, art.47 alin.1 din legea nr.7/1996 republicată prevăzând necesitatea depunerii înscrisului original sau a copiei legalizate a acestuia, înscris prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se solicită; or, în speță, pârâții-apelanți nu au fost în măsură să producă acest înscris, în justificarea înscrierii de cartea funciară contestată de reclamantă (fiind evident că lor le revenea sarcina să îl exhibe, reclamanta neavând nici-o legătură cu acea înscriere).
De asemenea, în speță se verifică și cea de-a doua ipoteză prevăzută de pct.1 apartenent art.34 din legea nr.7/1996 republicată, și anume nevalabilitatea încheierii de carte funciară în temeiul căreia s-a înscris dreptul de proprietate al pârâților-apelanți; sau, mai bine zis, a lipsei acesteia. Așa cum constant a statuat doctrina și, mai apoi, a confirmat practica jurisprudențială, pentru valabilitatea înscrierilor în cartea funciară este obligatorie existența încheierii judecătorului delegat la biroul de carte funciară (în prezent a registratorului) al cărei conținut obligatoriu presupune verificarea îndeplinirii condițiilor de fond și de formă ale intabulării. Devenind obligatorie și concluzia că lipsa acestei încheieri atrage nevalabilitatea înscrierii dreptului de proprietate al pârâților-apelanți asupra parcelei cu nr. 13810 in suprafața de 825 mp înscrisă în cartea funciară nr. 50303
Pârâții-apelanți au invocat, în subsidiar, și uzucapiunea ca mod originar de dobândire a dreptului lor de proprietate, criticând prima instanță pentru că nu a constatat că îndeplinesc condițiile prevăzute de art.27 din DL nr.115/1938 pentru a uzucapa terenul litigios, susținând că îl folosesc de peste 22 de ani.
Așa cum rezultă din sentința civilă nr. 731/A/2.05.1995, în anul 1961, terenul litigios a trecut în patrimoniul statului în temeiul DL nr.111/1951. Or, înainte de decembrie 1989, Constituțiile anterioare (din 1948, 1952 și 1965) consacraseară transformarea structurii statului și dreptului român, nemaiexistând domeniu public și domeniu privat, ci doar fondul unic al proprietății socialiste de stat. Ca atare, terenurile aparținând acestui fond funciar de stat - căruia i circumscrie și cel litigios - erau inalienabile și imprescriptibile. În acest sens este și art. 1845 din codul civil, care, spunând că " nu se poate prescrie domeniului lucrurilor care, prin natura lor proprie sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiect de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerț" sustrăgea astfel de bunuri sferei de aplicare a uzucapiunii (indiferent că este vorba de cea reglementată de codul civil sau de cea prevăzută de DL nr.115/1938).
a primit pentru prima dată consacrare legislativă prin legea nr.18/1991 a fondului funicar, urmată fiind de legea nr.69/1991 privind administrația publică locală (ulterior abrogată prin legea nr.215/2001), de Constituția României din 1991, și, nu în ultimul rând, prin art.4 din legea nr.213/1998 (privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia). Din interpretarea coroborată a acestora, ce se cer a fi puse în corelație și cu art.1845 cod civil, se desprinde concluzia că pot fi uzucapate și bunurile domeniale, însă numai cele subsumte domeniului privat al statului (configurat însă, după anul 1989), nu și cele apartenente domeniului public.
În consecință, dată fiind apartența terenului litigios la fondul proprietății socialiste de stat (prin aplicarea DL nr.111/1951) anterior anului 1989, rezultă că termenul de prescripție asupra acestuia a început a curge doar din anul 1991, și, ca atare, la data introducerii acțiunii pendinte, el nu era împlinit. în care, tribunalul nu se va mai preocupa de analiza celorlalte condiții cerute pentru a uzucapa ( și nici de regimul juridic aplicabil - cel al DL nr.115/1938 sau al codului civil).
Față de argumentele expuse, tribunalul conchide că nevalabilitatea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâților-apelanți și asupra parcelei nr. 13810 constand in gradina cu magazie in- in suprafata de 825 mp fiind dovedită, atrage inevitabil sancțiunea radierii acesteia din cartea funciară, urmare a admiterii acțiunii în rectificare promovată de reclamanta-intimată - - Import Export SRL, fără ca cei dintâi să îi poată opune, cu succes, dobândirea dreptului de proprietate printr-unul din modurile originare- în speță, prin uzucapiune.
Împotriva acestei decizii civile de apel au declarat recurs, în termen legal, pârâții și solicitând modificarea ei și pe fond respingerea acțiunii reclamantei Sc - Import - Export SRL T, ca neîntemeiată și admiterea cererii reconvenționale, invocând în drept art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, motivând în esență că în mod greșit instanța de apel a reținut că în speță se aplică Legea nr. 7/1996 și că tot greșit a reținut că este întrunit cazul de rectificare de carte funciară prevăzut de art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, și că tot greșit le-a fost imputat faptul că nu au prezentat înscrisul constatator al actului juridic, în temeiul căruia au dobândit dreptul de proprietate.
Recurenții mai susțin că eronat instanța de apel a reținut și că termenul de uzucapiune nu este împlinit în cauză, reluându-se, practic, parte din motivele invocate în apel, și cu referire la buna lor credință.
Reclamanta intimată - - Import -Export SRL T, prin întâmpinarea de la dosar (fila 20-21) solicită respingerea recursului pârâților ca nefondat și menținerea în vigoare a deciziei civile recurate, ca fiind pe deplin legală.
Verificând decizia recurată, prin prisma dispozițiilor art.299 și următoarele Cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al pârâților de mai sus este nefondat urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins apelul de față al acelorași pârâți.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prev. de art. 34 pct.1, 56-59,60,66 și 69 din Legea nr.7/1996, art. 27 din Decretul - Lege nr.115/1938 și art. 480și 1845 Cod civil, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, corect fiind respins apelul pârâților, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, deși recursul de față este întemeiat în drept pe prevederile art.304 pct.7,8,și 9 Cod procedură civilă, el nu dezvoltă în argumentele invocate incidența motivelor de nelegalitate, vizând modificarea deciziei civile recurate, respectiv nu arată, în concret și detailat, cu o fundamentare și susținere clară care sunt 1)motivele contradictorii ori străine de natura pricinii pe care le cuprinde hotărârea recurată; 2)în ce anume există interpretarea greșită și a actului juridic dedus judecății și 3)în ce anume constă și lipsa de temei legal respectiv în ce constă greșita aplicare a legii în speță, câtă vreme motivele pe care se sprijină hotărârea atacată sunt amplu și documentat indicate pe larg în cuprinsul considerentelor deciziei civile recurate (13,14,15 și 16), fiind evident ca în cauză s-a solicitat rectificarea cărții funciare.
Ca atare, o simplă reluare în recurs a motivelor reiterate și în apel (și trimiterile generice la doctrina și practica judiciară în materie de rectificare de carte funciară și uzucapiune, cu citate din lucrări de specialitate însă fără legătură cu speța dedusă judecății) nu suplinește analiza și critica hotărârii recurate în concret și la obiect, conform cerințelor legale ale art.302/1 alin.1 pct. 3 Cod procedură civilă, respectiv indicarea -sub sancțiunea nulității - a menționării motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, prin prisma prevederilor art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă practic necombătându-se în mod pertinent, cu argumente legale, în ce anume constă nelegalitatea hotărârii recurate a cărei modificare se solicită.
Totuși, motivele de fapt invocate în recurs pot fi grupate într-un prim lot, ce ar putea viza neaplicarea în cauză a Legii nr.7/1996, însă recurenții nu aduc argumente solide în acest sens și nu combat considerentele avute în vedere de instanța de apel, care argumentat pe larg, în cuprinsul deciziei civile atacate, textele de lege sus-indicate, aplicabile în speță,(în 13 alin. 4-7, fila 14 alin.1-3 și în 15 alin.1).
Un alt grup de motive de recurs vizează reiterarea susținerilor din apel privind incidența art.27 din Decretul -Lege nr.115/1938, privind uzucapiunea tabulară, dar nici aici nu se aduc argumente noi, în raport de cele deja invocate în apel și fără a se combate pertinent motivarea judicioasă a instanței de apel referitoare la neincidența în cauză a acestui text de lege, prezentările generice privind reglementarea în sine prevăzută de dispozițiile art.27 din Decretul - Lege nr.115/1938 și trimiterea trunchiată doar la acele probe care susțin incidența acestui text de lege, cu excluderea probelor care combat această argumentare - precum de exemplu, răspunsul dat de pârâtul recurent la interogatoriul ce i s-a luat, declarațiile propriilor martori, etc. neputând face admisibil prezentul recurs.
De asemenea, Curtea consideră că nici invocarea de către recurenții pârâți a bunei lor credințe nu poate fi primită de C, deoarece este contrazisă de probele administrate în cauză, iar trimiterile la doctrină sunt lipsite de eficacitate juridică în cazul în speță, întrucât se face abstracție în mod vădit de starea de fapt și de regimul juridic avut de terenul în litigiu până în anul 1989 și de faptul că acesta trecut în proprietatea Statului Român, în temeiul Decretului nr. 111/1951 - în care situație pretinsa uzucapiune invocată nu putea opera - însăși recurenții - și chiar martorii lor - invocând ani diferiți de când pretind că ar poseda terenul.
La fel, recurenții mai susțin că instanța de apel ar fi interpretat greșit probele administrate, dar și această susținere, Curtea consideră că este în contradicție cu ansamblul probelor din dosar, precum de exemplu, declarația martorului
În fine, un ultim motiv de recurs privește respingerea cererii reconvenționale formulate de pârâții recurenți, însă nici acest motiv nu este întemeiat, câtă vreme prin el se vizează critici aduse unei hotărâri judecătorești cu autoritate de lucru judecat și care a intrat în circuitul civil, și pertinent ar fi fost ca recurenții să contraargmenteze juridic cu privire la considerentele avute în vedere de instanța de fond și de apel, când au respins cererea reconvențională, iar nu cu relatări ale unor stări de fapt și citate din doctrină fără relevanță juridică la cazul speței, încât astfel deci avându-se în vedere cele de mai sus arătate și implicit completa argumentare legală a deciziei civile recurate, reflectată în considerentele acesteia, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al pârâților sus menționați, care, ei însăși în recursul lor scris recunosc că nu sunt în posesia vreunui titlu translativ de proprietate(2 din recurs).
În consecință, Curtea observă că în considerentele hotărârii pronunțate Tribunalul Timiș, în mod corect și legal, motivează cât se poate de pertinent și concludent, conform, atât cu dispozițiile prevăzute de Decretul Lege nr.115/1938, cât și de Legea nr.7/1996, că înscrierea dreptului de proprietate al recurenților asupra parcelei în litigiu - cu nr. 13810- este făcută de o manieră nelegală, și fără a se evidenția modalitatea de dobândire a acesteia și nici proprietarul anterior (8 din decizia civilă nr.208/A/18.03.2008; "pe de altă parte se observă maniera neobișnuită a înscrierii dreptului de proprietate asupra parcelei cu nr.. 13910, fără a se evidenția în cartea funciară modalitatea de dobândire (precum și proprietarul anterior), faptul că în extrasul de carte funciară depus de către pârâți la autoritatea administrativă eliberat la 30.01.1984 nu apare menționat numărul de din litigiu, fără a se specifica totodată că a fost omisă evidențierea parcelei nr. 13810, relevant fiind totodată faptul că pârâtul a fost înregistrat în evidența fiscală a Primăriei municipiului T începând cu anul 1984 în conformitate cu declarația persoanei plătitoare de impozit, moment din care pârâtul achitat impozitul pentru construcția reprezentată de.2 situat în str. - nr.26, nefiind niciodată plătitor de impozit pentru terenul situat în - nr.24, respectiv parcela nr.13810 T ").
În dosar Curtea constată că proprietatea recurenților pârâți și este evidențiată în CF colectiv 50301 T nr.. 13909.
Conform foii A din CF colectiv 50301 T, descrierea imobilului este făcută doar la o singură poziție, respectiv la 1 unde apare mențiunea " Casă parter și 1 etaj, C și având părți comune branșamentul de apă, canal și electricitate și 802. teren".
În acest Cf colectiv 50301 T, recurenții apar înscriși în foaia de proprietate de sub B2 și B3 cu următoarea mențiune: "Apartament nr. 2 cu 50/100 părți comune cu soția, bun comun cu 300/802 teren cumpărare nr. 8904/1972".
Prin urmare, recurenții sunt proprietari asupra apartamentului 2 din imobilul situat în T- constând în.2 și 300/802 teren.
Acest imobil (.2) apare evidențiat în Cf individual 50303 T nr.. 13809/II (.1) cu 502/802 apare evidențiat în CF individual 50302 T fiind proprietatea intimaților și ).
Raportat, atât la prevederile - 115/1938, cât și a Legii 7/1996 privind legea cadastrului și a publicității imobiliare, este nelegală și nefirească "înscrierea din senin" fără absolut nici o logică și legalitate, fără a se indica cum de s-a ajuns la această înscriere, să apară mențiunea în CF individual, 50303 T nr. 13010 în foaia A partea I din acest CF la poziția A2 privind imobilul, a terenului în suprafață de 825 mp cu mențiunea " cu magazie în-".
Nu poate apărea într-un CF individual o mențiune ( în speță cea de sub A2) care nu se regăsește în Cf colectiv al imobilului, deoarece în CF colectiv 50303 T există la partea I - descrierea imobilului - doar o poziție A1 cu un singur nr. 13809, care la înscrierea în CF individual, urmare a dezmembrării apartamentelor, se formează CF individual 50302 T cu nr.. 13809/I referitor la.1 din- cu 502/802 mp teren,și CF individual 50303 T cu nr..13809/II referitor la.2 din- cu 300/802 mp teren (proprietatea recurenților).
Din studiul dosarului cauzei, Curtea mai stabilește că recurenții nu dovedesc cum, de unde, din care carte funciară și în ce bază, și sub care număr de încheiere de carte funciară apare înscrierea de sub A2 din ind.50303 T, cu în-, când de niciunde nu reiese cum au devenit proprietari recurenții asupra acesteia și cum de a apărut această înscriere individuală în 50303 T, care nu apare în cartea funciară colectivă, apărând deci această ilegalitate evidentă, căci parcela din- este proprietatea reclamantei intimate, dobândită legal, potrivit tuturor înscrierilor din cartea funciară, astfel că legalitatea cererii acestei reclamante apare evidentă prin prisma dispozițiilor art. 33 pct. 1 și 2 și art. 34 din Legea nr. 7 /1996, impunându-se deci radierea ca nelegală și fără suport probator legal a înscrierii în foaia A2 din cartea funciară individuală nr. 50303 suprafeței de 825. - în- și rectificarea acestei cărți funciare în acest sens, în deplină concordanță cu legile cadastrului, adică Decretul Lege nr.115/1938 și Legea nr.7/1996, în raport de care susținerile recurenților se privesc fără relevanță juridică, în cauză termenul legal referitor la uzucapiunea tabulară nefiind împlinit de către recurenți, la data introducerii acțiunii lor, în raport de anul 1991, de când a început să curgă.
Aceasta pentru că nr. 13810 aparține de cartea funciară nr.- T, fiind menționat în partea privind imobilul de sub A 1 - " în- cu 825.p", iar în foaia de proprietate de sub B1 asupra imobilului de sub A 1 figurează ca proprietară reclamanta intimată, rezultând deci clar că înscrierea nr. 13810 în cartea funciară individuală 50303 T de sub A2 este nelegală și nejustificată și de aceea recursul pârâților de mai sus va fi respins ca atare, câtă vreme acțiunea reclamanților având ca obiect rectificarea de carte funciară a fost bine admisă de către ambele instanțe anterioare, în baza art. 34 pct. 1 din Legea nr.7/1996, nefiind cazul respingerii ei, așa cum solicită recurenții.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge acest recurs al pârâților, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosar și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil, în sensul rezolvării prezentului litigiu în limitele investirii instanței, recurenții nedovedind incidența în cauză a motivelor de recurs invocate, prevăzute de art. 304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă,potrivit tuturor argumentelor de mai sus,expuse pe larg de C căci hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se sprijină,dezvoltate amplu, iar instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății - rectificarea de carte funciară - după cum nu a pronunțat nici o hotărâre lipsită de temei legal și nici dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă aflați în culpă procesuală, ca părți căzute în proces, recurenții pârâți de mai sus, vor fi obligați să plătească intimatei reclamante menționate - la cererea acesteia - suma de 2000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu împuternicirea avocațială nr. -/ 25.06.2008 și chitanța aferentă nr. 198 din aceeași dată, ambele ale Baroului T, aflate la filele 22 și 30 din dosarul cauzei de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile de apel nr. 208/A/ 19.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamanta - - Import - Export SRL și cu intimații pârâți și, având ca obiect rectificare de carte funciară.
Obligă pârâții recurenți de mai sus să plătească intimatei reclamante - - Import Export SRL T suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată, în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. TP/ 14.11.2008
Thred. 14.11.2008
Ex.2
Trib.T - Președinte,
Judecător.
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcărița
