Obligație de a face. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 101/2009
Ședința publică de la 05 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
JUDECĂTOR 3: Mihaela Florentina
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta B, împotriva deciziei civile nr. 288/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic, cu delegație la dosar pentru recurenta reclamantă, lipsă fiind intimata pârâtă și mandatarul ales al acesteia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri formulate, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului, cu precizarea că în cazul în care se va prezenta în instanță și mandatara intimatei pârâte, se va relua cauza.
Reprezentanta recurentei reclamante - consilier juridic, solicită admiterea recursului de față așa cum a fost formulat, întrucât consideră nelegală hotărârea atacată, față de prevederile art. 304 pct. 3,7 și 9 cod procedură civilă.
Arată faptul că instanța de apel nu a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, deoarece în baza acestui text de lege invocat, trebuia a se declina competența de judecată în favoarea Tribunalului - Secția de contencios administrativ, pentru a se pronunța asupra legalității actului administrativ invocat, respectiv autorizația de construire. Consideră că acest temei de drept poate fi invocat în orice fază procesuală, și în consecință, instanța de apel în loc să-și decline competența, s-a pronunțat asupra acestei excepții, judecând- Astfel că, s-au încălcat grav prevederile legii, aplicând greșit dispozițiile normative ale Legii nr. 554/2004 și totodată, încălcând competența materială a unei alte instanțe.
Un alt motiv de recurs este faptul că instanța de apel nu și-a motivat soluția dată cu privire la excepția invocată, hotărârea necuprinzând motivele pentru care această excepție a fost respinsă, fiind încălcat dreptul la apărare al apelantului privând-o în același timp la dreptul la acces liber la justiție.
În ceea ce privește expertizele efectuate în cauză, instanța de apel d e asemenea nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, întrucât au fost înlăturate unele dintre aceste lucrări fără nici o motivație, fără a se arăta de ce concluziile acestei expertize nu pot fi reținute, arătând doar faptul că este neconcludentă și needificatoare soluționării cauzei, astfel că invocă faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere.
Față de considerentele arătate mai sus, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel ca fiind nelegală și sesizarea instanței de contencios administrativ pentru soluționarea excepției invocate. Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Instanța, sub rezerva reluării cauzei, lasă cauza în pronunțare.
La sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă în instanță mandatara pârâtei intimate - avocat, care depune la dosar, în copie xerox, anexa nr. 1 la procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1/23.03.2007, planșe fotografice și chitanță reprezentând onorariu de avocat.
I se aduce la cunoștință mandatarei pârâtei intimate că s-a prezentat în instanță și reprezentanta reclamantei recurente care a pus concluzii în susținerea recursului declarat.
Mandatara pârâtei intimate - avocat arată de asemenea că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul.
Prin urmare, solicită respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat, și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și de apel. Din actele și planșele fotografice depuse la dosar reiese stadiul construcției la momentul preluării și cel din momentul de față. Solicită a se avea în vedere de către instanță că din probele administrate în cauză s-a făcut dovada că posedă o autorizație de construire valabilă și prin ridicarea construcției nu a creat nici un fel de prejudiciu spațiului deținut de reclamantă. În conformitate cu prevederile art. 292 cod procedură civilă, arată că excepția formulată de pârâtă nu putea fi invocată în fața instanței de apel. Totodată, în ceea ce privește critica că instanța de apel nu a dat eficiență art. 4 din Legea nr. 554/2004, consideră că aceasta este nefondată, această excepție fiind doar amintită în motivele de apel. Se mai arată că, construcția în litigiu a fost ridicată și predată la data de 27.03.2008, iar anularea autorizației de construire s-a solicitat de către reclamantă în anul 2008, când construcția era dată în circuitul civil. De aici rezultă și reaua - credință a reclamantei, la momentul introducerii acțiunii.
Pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Hunedoara, reclamanta - - B - Sucursala H, a solicitat în contradictoriu cu pârâta -, obligarea acesteia să sisteze și să desființeze lucrările de construcție efectuate ilegal de către aceasta la adresa din H,-, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că pârâta a început în luna iulie 2006, efectuarea unei lucrări de construcție pe un teren învecinat cu al reclamantei, lucrări care însă sunt neautorizate și obstrucționează accesul în spațiul proprietatea reclamantei. Întrucât ridicarea acestei construcții nu respectă distanța legală față de construcția reclamantei, și blochează accesul în imobilul acesteia, s-a promovat prezenta acțiune.
În drept se invocă art. 610 cod civil, Legea 50/1991.
Prin sentința civilă nr. 794/25.03.2008, Judecătoria Hunedoaraa respins acțiunea și a obligat reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 1955,60 lei.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că pârâta deține în proprietate un spațiu comercial în Municipiul H, Bd. -, în suprafață de 137,64 mp înscris în CF 5727/A nr. top. 1782. Acest spațiu comercial a fost construit pe baza autorizației de construire nr. 140 din 18.04.2006, care s-a eliberat având în vedere proiectul nr. 58/2005 întocmit de - SRL H, și a avizelor necesare eliberării certificatului de urbanism nr. 238/13.04.2006.
În vecinătatea acestui spațiu comercial, reclamanta deține în proprietate o magazie, cu o suprafață utilă de 16,51 mp și o suprafață construită de 20,28 mp. Pe o lungime de 11,50 imobilul pârâtei este situat la o distanță de 29 cm de clădirea Complexului comercial al reclamantei, fără ca pe această porțiune să existe ferestre la una dintre clădiri. Pe o lungime de 6, spațiul comercial al pârâtei este la o distanță de 1,20 de clădirea reclamantei, iar pe o porțiune de 3,15 există trei ferestre de 55 x 55 cm, o ușă aparținând pârâtei și o ușă la magazia reclamantei, cu dimensiunile 0,95m x 2,40. La data când pârâta a cumpărat terenul pentru ridicarea construcției, clădirea proprietatea reclamantei nu avea ușă de acces către proprietatea pârâtei, ușa fiind închisă, iar ulterior redeschisă fără autorizație de construire.
Raportul de contraexpertiză efectuat în cauză a evidențiat faptul că pârâta a respectat prevederile autorizației de construire și avizele necesare edificării acesteia. Susținerea reclamantei că aceste autorizații s-au dat în afara legii nu pot fi analizate pe calea unei acțiuni civile în obligație de a face. Instanța de fond a mai reținut că în cauză nu s-a dovedit nici o prejudiciere a reclamantei, întrucât nu este în discuție complexul comercial, ci doar o magazie de mici dimensiuni, a cărei aprovizionare s-a probat că nu este împiedicată de clădirea pârâtei.
Judecătoria a înlăturat concluziile primei expertize topo ca fiind neconcludente și needificatoare, față de datele concrete ale speței.
Cererea reclamantei a fost încadrată în drept de instanță ca o obligație de a face și întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1073 cod civil. Nefiind făcută dovada temeiniciei susținerilor reclamantei, acțiunea a fost respinsă în condițiile art. 1169 cod civil.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 288/A/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă.
Deși reprezentanta apelantei reclamante a invocat excepția de nelegalitate a autorizației de construire, instanța a respins această excepție, fără a motiva.
În considerentele deciziei, s-a mai reținut că judecătoria a înlăturat corect prima expertiză tehnică efectuată în cauză, deoarece concluziile raportului nu arată dacă s-a respectat sau nu documentația tehnică care a stat la baza emiterii autorizației de construcție. Nici celelalte concluzii reținute nu au fost de natură a elucida conflictul dintre părți, astfel că s-a efectuat un raport de contraexpertiză. Concluziile acestui al doilea raport au fost clare, și au evidențiat că litigiul vizează modul de aprovizionare a unei magazii a reclamantei, și care nu este afectat de amplasarea clădirii pârâtei. S-a mai arătat că în condițiile de închidere a ușii existente la spațiul comercial al reclamantei, distanța dintre această construcție și cea a pârâtei este legală. Potrivit adresei nr. 43027/9.11.2006 a Primăriei H, la data cumpărării de către pârâtă a terenului, acea ușă la construcția reclamantei era zidită, deci nepracticabilă. Cum pentru practicarea acestui drum la magazia reclamantei la acea ușă este necesar a se trece pe terenul pârâtei, iar reclamanta nu a solicitat instituirea unei servituți de trecere pe acest teren, pretenția reclamantei de sistare a lucrărilor de construcție de către pârâtă a fost considerată nefondată și respinsă corect de către judecătorie. Tribunalul a mai apreciat că reclamanta nu are un interes legitim în cauză, față de modul de formulare a prezentei acțiuni.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea ca nelegală a hotărârii instanței de apel și sesizarea instanței de contencios administrativ, pentru soluționarea excepției de nelegalitate invocată.
În drept s-a invocat art. 304 pct. 3,4,7,8 cod procedură civilă.
În motivarea recursului, reclamanta arată că în cursul judecării apelului a fost invocată nelegalitatea unui act administrativ, pe cale de excepție, și formulată o cerere de sesizare prin încheiere motivată a instanței competente să se pronunțe asupra legalității actului administrativ invocat, în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004.
Instanța de judecată, investită cu judecarea apelului, s-a pronunțat asupra acestei excepții de nelegalitate, deși conform legii nu are astfel de competență materială, încălcând astfel prevederile Legii nr. 554/2004.
Excepția de nelegalitate a unui act administrativ este una din formele de executare a controlului judecătoresc asupra actelor administrative, și tinde la înlăturarea unui act administrativ nelegal, ce are incident într-o cauză aflată pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de obiectul sau stadiul procesual. Așa cum prevede legea, instanța competentă să soluționeze această excepție este cea de contencios administrativ și nu instanța în fața căreia a fost formulată cererea de suspendare a judecății și de sesizare a instanței competente.
Instanța a încălcat grav prevederile legii și competența materială a altei instanțe, punând în discuția părților, excepția de nelegalitate a autorizației de construire și pronunțându-se asupra admisibilității acesteia. În plus instanța nu a motivat soluția dată cu privire la această excepție, astfel că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 cod procedură civilă. Procedând astfel, instanța a încălcat dreptul la apărare al apelantei, și dreptul la acces liber la justiție.
De altfel, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, pe care le-a analizat în raport cu dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2, art. 21 alin. 3, art. 24 alin. 1 și art. 126 alin. 6 din Constituția României.
Recurenta consideră că sunt îndeplinite condițiile necesare admisibilității cererii formulate, întrucât autorizația de construire este un act administrativ individual, și în speță, întreaga apărare formulată de pârâtă în fața instanței de fond s-a întemeiat pe acest act.
Recurenta susține că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii prin care se arată că instanța de fond a înlăturat în mod nejustificat prima expertiză, și nici instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acesteia, considerând doar că a fost corect înlăturată ca probă.
Reclamanta consideră că, concluziile acestui raport de expertiză sunt corecte și trebuie luate în considerare.
Se invocă omisiunea instanței de apel dea se pronunța asupra capătului de cerere, privind încălcarea prevederilor art. 26 din Regulamentul de Urbanism, cu privire la capătul de cerere privind încălcarea prevederilor Legii nr. 213/1998, fiind incidente pct. 7 și 9 ale art. 304 cod procedură civilă.
Intimata - SRL H - anterior - H, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că au dovedit cu autorizația de construire valabilă, că nu au prejudiciat drepturile reclamantei, și nu au îngrădit ieșirea din spațiu a complexului acestuia. Mai susține că nu a fost ridicată, nici direct nici indirect, problema nelegalității autorizației de construire, iar părțile au dreptul să aleagă modalitatea în care înțeleg să-și valorifice cererile. În ceea ce privește critica recurentei că instanța de apel nu a dat eficiență prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, intimata o consideră nefondată pentru că procedura de soluționare a cererilor de către instanța de contencios administrativ este una specială, mai precis înainte de introducerea acțiunii trebuie inițiată procedura prealabilă a concilierii, iar reclamanta nu a urmat această procedură. Deși reclamanta știa de autorizația de construcție din aprilie 2006, nu a formulat acțiune decât la mai bine de 6 luni de la emiterea acesteia, astfel că apreciază atitudinea reclamantei ca fiind de rea - credință.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin motivele de apel d epuse la Tribunalul Hunedoara, reclamanta - - a invocat excepția de nelegalitate a autorizației de construire 140/18.04.2006, considerând că a fost dată cu încălcarea art. 610, 612, 613 cod civil, solicitând anularea acesteia.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, oricând poate fi invocată excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, pe cale de excepție, din oficiu, sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța constatând că există legătură între acel act atacat și soluționarea cauzei, sesizează instanța de contencios administrativ.
Deși actul atacat de reclamantă în fața instanței de apel este un act cu caracter individual, emis în favoarea pârâtei ( autorizația de construcție) și este esențial pentru soluționarea cauzei, tribunalul a respins această excepție.
Potrivit articolului sus menționat, excepția de nelegalitate a unui act administrativ se soluționează de către instanța de contencios administrativ, o altă instanță în fața căreia s-a invocat o atare excepție poate eventual constata că între actul atacat și soluționarea excepției de nelegalitate nu este o legătură indisolubilă, și să respingă ca inadmisibilă excepția.
Tribunalul a soluționat excepția cu încălcarea competenței instanței de contencios administrativ, astfel că fiind incidente prevederile art. 304 pct. 3 cod procedură civilă, urmează a se casa hotărârea atacată, și a se trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Hunedoara.
În rejudecare, se va sesiza instanța de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate a actului atacat, urmând apoi să fie soluționat în fond apelul de față. Vor fi avute în vedere și celelalte motive de recurs invocate.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva deciziei civile nr. 288/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Casează decizia atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului către aceeași instanță, Tribunalul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
.
Tehn.
2 ex/06.04.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță, Mihaela Florentina
