Obligație de a face. Decizia 1021/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1021/R/2008
Ședința publică din 12 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
: -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul MUNICIPIUL C-N împotriva deciziei civile nr. 127/A din 4 martie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta SC SRL, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate SC SRL, consilier juridic, lipsă fiind reprezentanta reclamantului recurent.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei reclamantului recurent să se prezinte la cauză.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent Municipiul C-N, consilier juridic, și reprezentantul pârâtei intimate SC SRL, consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 25 aprilie 2008, prin registratura instanței, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamantului recurent.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar Ordinul de plată nr. 864 din 9 mai 2008, cu care atestă achitarea unei taxe judiciare de timbru în valoare de 5 lei și timbru judiciar în sumă de 0,30 lei, și arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare și nici amânarea cauzei în vederea studierii întâmpinării.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității parțiale a acelor motive de recurs ce vizează aprecierea probațiunii administrate în cauză, respectiv prin care se fac referiri la probațiune, fotografii, cercetare la fața locului, depoziții de martori, dat fiind că aceste motive vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate, acestea intrând sub incidența art. 304 pct. 10 și 11.proc.civ. în prezent abrogate.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, cu cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 7411/1.2007 pronunțată în Dosarul cu număr unic - al Judecătoriei Cluj -N, s-a admis acțiunea reclamantului Municipiul C-N împotriva pârâtei SC SRL C-N, care a fost obligată să desființeze lucrările de construcție executate fără autorizație, în termen de 5 luni de la rămânerea irevocabilă a sentinței.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin procesul-verbal nr-, pârâta a fost sancționată contravențional pentru amplasarea unui panou publicitar pe domeniul public și demontarea unui perete de tablă pe latura sudică a imobilului situat în--8, pe unde a introdus o cabină de vopsit, fără a avea autorizație de construcție.
Deși i s-a pus în vedere pârâtei, să intre în legalitate în termen de 60 de zile, aceasta a desființat panoul publicitar, nu însă și cabina de vopsit.
Raportat la dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 și anexele 1 și 2 la acest act normativ, ce definesc lucrările de construire și de modificare a elementelor constructive, instanța a apreciat că demontarea unui perete de tablă și montarea unei cabine de vopsit ecologice, reprezintă astfel de lucrări, ce intră în categoria celor prevăzute la art. 3 lit. din lege, pentru care este obligatorie autorizația de construire.
Apelul pârâtei a fost admis prin Decizia nr. 127/4.III.2008 pronunțată în Dosar nr- al Tribunalului Cluj, schimbându-se sentința atacată în sensul respingerii acțiunii introductive.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a administrat probe testimoniale din care rezultă că atelierul service, nu a suferit nici o modificare, existând și în prezent în forma inițială.
De asemenea, cu ocazia cercetări la fața locului, instanța a constatat că pe locul indicat de reclamant, ca fiind făcute lucrări ce necesită autorizație, se află instalată o cabină de vopsit, cabină existentă sub formă de utilaj, și nu s-au realizat modificări pe cele 4 laturi ale construcției, privind planimetria sau volumetria acesteia. Fiind doar înlocuite vechile porți metalice, pentru introducerea utilajului, s-a apreciat raportat la prevederile cuprinse în anexa 2 la Legea nr. 50/1991, că prin introducerea unui utilaj de vopsit, nu s-au realizat lucrări care să necesite obținerea autorizației de construire.
Împotriva acestei decizii rezumate mai sus, reclamantul Municipiul C-N a declarat recurs în termenul legal, solicitând "casarea" ei și menținerea hotărârii instanței de fond, în drept invocându-se dispozițiile art. 304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivare se arată că întreaga Decizie a Tribunalului, este netemeinică, interpretându-se eronat întregul material probator administrat în cauză. În condițiile în care pârâta nu a atacat procesul-verbal de constatare a contravenției, recurentul consideră că este inadmisibilă stabilirea unei alte stări de fapt, în cadrul procedurii judiciare de desființare a lucrărilor.
Achitarea amenzii contravenționale și neatacarea procesului-verbal de constatare a contravenției, nu pot fi interpretate decât ca o recunoaștere deplină a stării de fapt cuprinse în procesul-verbal, pârâta fiind nemulțumită de cu totul alte motive, cum ar fi faptul că nu este vorba despre o construcție, ci despre un utilaj.
Apoi, instanța de apel calificând greșit natura lucrurilor efectuate de pârâtă, a ignorat total dispozițiile art. 3 lit. din Legea nr. 50/1991 și ale anexei 2 la acest act normativ, întregul material probator administrat în cauză, confirmând starea de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal și pârâta nu a întreprins nici un demers în vederea intrării în legalitate.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea recursului.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că recursul reclamantului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Așa cum rezultă cu claritate din ansamblul criticilor aduse de reclamant deciziei atacate, critici reiterate mai sus, majoritatea acestora vizează aspecte de netemeinicie, ce reclamă reaprecierea materialului probator administrat în cauză.
Or, urmare a abrogării punctelor 11 și 10 ale art. 304 Cod procedură civilă, prin OUG nr. 138/2000 și respectiv Legea nr. 219/2005, apare cu evidență faptul că astfel de critici au devenit inadmisibile, în condițiile în care controlul judiciar al instanței de recurs, în conformitate cu art. 304 alin. 1 Cod procedură civilă, este strict limitat la motive de nelegalitate.
Pe cale de consecință starea de fapt existentă în speță, rămâne cea stabilită și circumscrisă de Tribunal, care în această privință a și administrat o serie de probe utile și concludente cauzei, începând cu probele testimoniale și continuând cu descinderea instanței la fața locului, probă esențială în dezlegarea pricinii deduse judecății, prima instanță neadministrând nici un fel de probe pentru stabilirea stării de fapt reale, existenței în cauza de față.
În condițiile în care s-a statuat în cadrul apelului pe baza întregului material probator existent la dosar, că în speță este vorba despre un simplu utilaj, strict necesar desfășurării activității pârâtei, constând într-o cabină de vopsit ecologică, care în nici un caz nu poate avea regimul juridic al unei construcții, baraca metalică în care s-a introdus utilajul, nesuferind transformări planimetrice sau volumetrice, la nici una din cele 4 laturi, în mod corect și legal a concluzionat Tribunalul, corelativ stării de fapt reținute, că incidența Legii nr. 50/1991 și Anexei 2 la acest act normativ, este exclusă.
Prin urmare, față de considerentele expuse mai sus, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Municipiul C- împotriva deciziei civile nr. 127/ din 04.III.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
]RED.
DACT. 2EX./28.05.2008
JUD.FOND.
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
