Obligație de a face. Decizia 1274/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVIL ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1274
Ședința public de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
Judector - - - - președinte secție
Judector - - - - președinte instanț
Grefier -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții A B, SERV împotriva deciziei civile nr. 166 din 28 mai 2009, pronunțat de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, fcut în ședința public, a rspuns intimatul reclamant, lipsind recurentele pârâte A B, SERV
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei, învederându-se urmtoarele: intimatul reclamant a depus întâmpinare, recurenta pârât SERV a formulat cerere de amânare, pentru lipsa consilierului juridic, la care a atașat dovada achitrii taxei de timbru.
Intimatul reclamant a lsat la aprecierea instanței cererea de amânare.
Curtea a respins cererea de amânare formulat de recurenta pârât SERV, pentru lipsa consilierului juridic, considerând c se tinde la amânarea nejustificat a cauzei, întrucât consilierul juridic al unitții putea fi substituit.
Considerând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului, punând în discuție și excepția lipsei de interes a pârâtei A B în promovarea recursului.
Intimatul reclamant a solicitat respingerea recursurilor, lsând la aprecierea instanței excepția invocat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de faț;
Prin sentința civil nr. nr. 4536/01.09.2008 pronunțat de Judec toria Slatina în dosarul nr- a fost respins ca neîntemeiat acțiunea formulat de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele SC SA B, SC SERV SA
Pentru a pronunța aceast sentinț, instanța de fond reținut c reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtelor s-i vând apartamentul situat în S, B-dul - nr.42 -4..19 județul O, la prețul stabilit în raportul de evaluare din 15.12.2005, conform OUG 130/2004 aprobat prin Legea 189/2005.
Prin sentința civil 4882 din 1.10.2007, Judec toria Slatina și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Olt - Secția Comercial.
Tribunalul O l t, la rândul su, prin sentința 587 din 23.11.2007, a declinat competența în favoarea Judec toriei Slatina, cauza fiind înaintat Curții de APEL CRAIOVA pentru soluționarea conflictului negativ de competenț, fiind stabilit prin sentința nr. 1 din 7.01.2008 c revine competența soluționrii cauzei, Secției Comerciale a Tribunalului O l
Împotriva hotrârii a declarat recurs reclamantul, iar prin decizia civil 1195 din 21.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit c litigiul este un litigiu civil și nu comercial, temeiul acțiunii fiind reprezentat de OUG 130/2004, care privește unele msuri pentru vânzarea de ctre societțile comerciale a locuințelor pe care le au în patrimoniu, titularilor contractelor de închiriere sau pensionarilor cu ultim loc de munc la acești agenți economici - motiv pentru care s-a admis recursul, s-a modificat sentința nr. 1 din 7 ianuarie 2008 Curții de APEL CRAIOVA, în sensul c s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judec toriei Slatina.
Judec toria Slatinaa respins acțiunea reclamantului, reținând în esenț c nu sunt întrunite condițiile prevzute de OUG 130/2004, întrucât cererea reclamantului de cumprare a apartamentului nu a fost aprobat de consiliul de administrație și, de asemenea, raportul de evaluare a imobilului nu a fost aprobat de adunarea general, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 1 din OUG 130/2004.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând c în mod greșit instanța a apreciat c nu sunt îndeplinite dispozițiile OUG 130/2004, deoarece exist cerere colectiv prin care toți chiriașii apartamentelor situate în blocul V 24 au formulat cerere pentru vânzarea apartamentelor aprobat de angajator prin hotrârea consiliului de administrație.
Se arat c pentru majoritatea apartamentelor din blocul V 24 au fost încheiate contracte de vânzare cumprare cu dețintorii, salariați sau pensionari ai angajatorului, în baza aceluiași raport de evaluare întocmit de experții conform metodologiei aprobate de Consiliul de Administrație prin Hotrârea nr.4/2005 prin care s-a stabilit prețul pentru apartamentele situate în blocul V 24.
Prin întâmpinarea depus la dosar, SC SA a solicitat respingerea recursului, susținând c nu are calitate procesual pasiv, deoarece în ședința din 16.03.2007 recurentul reclamant și-a precizat acțiunea, în sensul c înțelege s se judece doar cu SC SERV SA în patrimoniul creia se afl apartamentele, pe fond, artând c nu sunt îndeplinite condițiile prevzute de lege pentru admiterea acțiunii.
S-a depus întâmpinare și de ctre SC - de întreținere și servicii energetice SERV SA care, de asemenea, a solicitat respingerea recursului, susținându-se c nu sunt întrunite condițiile nr.OUG 130/2004, cererea de cumprare a apartamentului nu a fost aprobat și nu a fost întocmit un raport de evaluare aprobat de adunarea general și, în plus, vânzarea locuințelor de ctre societțile care le au în patrimoniu este facultativ și nu obligatorie conform art. 1 din nr.OUG 130/2004.
Prin decizia civil nr. 1833/10.12.2008, pronunțat de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr. 4536/01.09.2008, s-a modificat sentința în sensul c s-a admis acțiunea și a fost obligat pârâta SC SERV SA B, s încheie contractul de vânzare cumprare privind apartamentul din S, str. - nr.42 -...19 județul O la prețul de 44.717 lei RON, stabilit în raportul de evaluare din 5.12.2005, actualizat cu indicele de inflație pân la data încheierii contractului.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul iar prin decizia nr. 371/18.03.2009, pronunțat de Curtea de APEL CRAIOVA, s-a admis recursul, s-a casat decizia recurat și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul O l t, reținându-se c nu sunt aplicabile dispoz. art. 2821Cod procedur civil, întrucât instanța a fost investit cu acțiune în obligație de a da, ceea ce presupune îndatorirea pârâtei de a svârși anumite acțiuni prevzute expres de lege ca urmare a existenței raporturilor juridice de drept locativ, în sensul încheierii actelor de transmitere a unui drept real, obligația de a da având izvorul în legea care oblig societatea comercial s vând spațiul locativ la cererea chiriașului, acesta fiind singurul în msur a-și exprima opțiunea în vederea cumprrii sau nu a spațiului.
Cauza a fost înregistrat la Tribunalul Olt sub nr-.
Prin decizia civil 166 din28 mai 2009 Tribunalului Olts - admis apelul, s-a schimbat sentința în sensul c s-a admis acțiunea și a fost obligat pârâta SC SERV SA B, s încheie cu reclamantul contractul de vânzare cumprare la prețul de 44.717 lei RON. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Tribunalul a reținut c potrivit dispozițiilor art.2 din OUG 130/2004, aprobat prin Legea nr. 189/2005, societțile comerciale expres prevzute de art. 1 pot vinde personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere sau pensionarilor cu ultimul loc de munc la acești agenți economici, dup caz, locuințele pe care le au în patrimoniu la data intrrii în vigoare a ordonanței de urgenț la prețul stabilit pe baza raportului de evaluare elaborat conform art. 4 din același act normativ.
Tribunalul a constatat c sunt îndeplinite condițiile prevzute de dispozițiile legale menționate, dat fiind faptul c reclamantul are calitatea de salariat al SC SERV SA, este titular al contractului de închiriere 1571 din 19.03.2003, prețul apartamentului a fost stabilit de ctre un expert autorizat, desemnat pe baza unui concurs de oferte din 5.12.2005, cererea recurentului privind vânzarea locuinței fiind aprobat prin Hotrârea Consiliului de Administrație nr. 4/2005 a SC SA.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs cele dou pârâte.
Pârâta recurent SC SA Bai nvocat lipsa calitții sale procesual pasive și a fcut aprecieri asupra fondului cauzei dintr-un alt litigiu, care are ca obiect cererea unui angajat pentru recunoașterea unor grupe de munc, fiind evident c, la data declarrii recursului, pârâta s-a aflat în eroare cu privire la obiectul dosarului de faț.
Recursul declarat de aceast pârât urmeaz a fi respins ca lipsit de interes, deoarece instanțele de fond au reținut lipsa calitții procesuale pasive a pârâtei și au respins acțiunea faț de aceasta.
Existența unui interes, adic a unui folos practic, material, este o condiție de exercițiu a acțiunii civile și, în același timp, a oricrei ci de atac. Pentru ca o persoan care a avut calitatea de parte în prim instanț sau în apel s declare apel sau recurs, dup caz, trebuie s justifice interesul de a ataca hotrârea, adic s fi czut în pretenții.
Promovarea cii de atac de ctre pârâta faț de care s-a respins acțiunea este lipsit de interes, demersul su procesual fiind lipsit de orice utilitate.
În motivarea recursului declarat de pârâta SC SERV SA s-a susținut c hotrârea a fost dat cu aplicarea greșit a dispozițiilor OUG 130/2004, deoarece adunarea general a acționarilor nu și-a dat acordul pentru vânzarea locuințelor. Recurenta a susținut c societatea are dreptul de a dispune de locuințele din patrimoniul su, fiind contrar legii ca instanța s se substituie voinței proprietarului, iar numirea comisiei de evaluare și desemnarea expertului nu echivaleaz cu acordul expres la vânzare. În aceste condiții, recurenta a susținut c vânzarea este facultativ iar prin rspunsul nr. 9100-8824/26.10.2006 se aduce la cunoștința Oltenia c nu poate fi promovat nota de fundamentare nr. 9982/12.10.2006 prin care se propunea vânzarea.
Recursul acestei pârâte urmeaz a fi respins ca nefondat.
Vânzarea cumprarea de locuințe aflate în patrimoniul unor societți comerciale din domeniul energiei electrice, din care face parte și pârâta, reprezint un contract cruia, prin OUG 130/2004, i s-au prevzut anumite clauze, condiții, pe care prțile contractante sunt ținute s le respecte, astfel c voinței de a contracta i-au fost adugate de legiuitor anumite îngrdiri.
Potrivit art. 1 din ordonanț, ocietțile comerciale pot vinde locuințele pe care le au în patrimoniu, titularilor contractelor de închiriere, în baza aprobrii de ctre consiliul de administrație. Aceste dispoziții legale au fost corect interpretate de ctre instanțele de fond, întrucât legea instituie o obligație de a vinde, nu numai o facultate a societții proprietare a locuinței.
Prin analiza logico - juridic și gramatical a textului se ajunge la concluzia c folosirea verbului "pot vinde" nu înseamn c unitatea poate refuza arbitrar vânzarea, ci doar faptul c vânzarea trebuie stabilit de consiliul de administrație, sau adunarea general a acționarilor, dup caz. Odat ce a fost hotrât vânzarea, unitatea nu mai poate respinge cererea de cumprare a uneia dintre persoanele determinate de lege. O astfel de interpretare rezult și din scopul adoptrii actului normativ, deoarece, în cazul interpretrii date de recurent, nu era necesar s se stabileasc prin lege cadrul contractului de vânzare cumprare cât timp societatea, era liber s vând dac dorește, potrivit principiului libertții de a contracta.
Libertatea de a contracta, stabilit de codul civil, este nuanțat prin OUG 130/2004 în sensul c unitatea nu poate refuza vânzarea unei locuințe dup ce a aprobat vânzarea prin hotrâre a consiliului de administrație, obligația de vinde rezultând din lege, dup îndeplinirea condițiilor specifice.
În speț, reclamantul a dovedit calitatea sa de locatar al unei locuințe aflate în patrimoniul pârâtei, potrivit contractului de închiriere nr. 1571/2003, calitatea de angajat al unitții și faptul c a formulat cerere pentru cumprarea locuinței, atât personal, sub nr. 2836/28.04.2005, nr. 2903/12.05.2006, și nr. 6287/26.10.2006, cât și împreun cu alți chiriași, cerere înregistrat sub nr. 1266/2.06.2005.
În adresa 1266/2.06.2005 a SC SERV ctre Oltenia se arat c vânzarea locuințelor de serviciu ocupate de chiriași se poate face, la cererea acestora, în condițiile prevzute de OUG 130/2004 și ale metodologiei nr. 9900/7147/31.05.2005, aprobat prin Hotrârea Consiliului de Administrație nr. 4/2005.
Adresa 9100-8824/26.10.2006 a SERV SA, ca rspuns la nota de fundamentare nr. 9982/12.10.2006, în care se arat c aceast not nu poate fi supus analizei consiliului de administrație, face referire la modalitatea de întocmire a raportului de evaluare și la prețurile stabilite de evaluator pentru locuințe și este ulterioar 4/2005, iar din conținutul su nu rezult refuzul unitții de a vinde, ci doar neacceptarea prețului evaluat.
Hotrârea de a vinde și modalitatea efectiv de vindere sunt chestiuni juridice și de fapt diferite, pentru c se leag de momente diferite în timp, legea special impunând ca o condiție prealabil a vânzrii ctre chiriași numai acordul dat de principiu pentru vânzare.
Unitatea pârât, proprietar al locuinței în litigiu, a acceptat vânzarea locuințelor ctre chiriași, iar neînțelegerile ulterioare datei adoptrii 4/2005 privind evaluarea prețului nu echivaleaz cu neîndeplinirea unei condiții impuse de legea special pentru vânzare.
De altfel, în calea de atac de faț recurenta nici nu a criticat evaluarea și prețul, singurele aprri alee pârâtei fiind în sensul c nu are obligația de a vinde și c nu fost dat acordul expres din partea adunrii generale sau a consiliului de administrație.
Instanța constat c organele de conducere ale pârâtei au apreciat în nota de fundamentare c pân la împlinirea termenului prevzut de OUG 130/2004, unitatea are obligația s vând locuințele ctre chiriași, iar prelungirea formalitților de vânzare și susținerea faptului c nu exist un acord al consiliului de administrație, dup ce a fost numit un evaluator și s-au luat mai multe hotrâri privind demararea unor demersuri pentru vânzare constituie un abuz de drept din partea unitții.
Deși hotrârile judectorești nu constituie izvor de drept, în scopul unificrii practicii judiciare, atunci când exist aceleași rațiuni de drept și aceeași situație de fapt, instanțele trebuie s dea soluții unitare, asigurând astfel prțile c nu exist situații continue de incertitudine, mai ales în cazul unor interpretri contradictorii care ar proveni de la aceeași instanț, care are calitatea de instanț de recurs (CEDO, cauza 21911/03 României, Hotrârea din 24.03.2009).
Aceeași situația a fost reținut și în cauza Iordan și alții vs. Bulgaria, nr. 23530/02, 2 iulie 2009).
Pe de alt parte, instanțele trebuie s se asigure c interpretarea legii, respectiv a OUG 130/2004 nu este discriminatorie și nu încalc dreptul reclamantului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din CEDO.
Potrivit art. 14 din convenție, constituie discriminare aplicarea unui tratament, unui regim juridic diferit unor situații similare, fr existența unor diferențieri obiective. Așadar, art. 14 interzice aplicarea unei diferențe de tratament unor situații analoage sau comparabile ( Hotarârea Marcks Belgiei din 13.06.1979 și Hotrârea Beian României din 6.12.2007).
Concluzia care se impune este aceea c reclamantul, ca titular al unui contract de închiriere asupra unei locuințe proprietatea pârâtei, are dreptul de a cere s se vând locuința întrucât vânzarea a fost hotrât de organul de conducere al societții, reclamantul și-a manifestat intenția de a cumpra prin mai multe cereri, formulate în termenul prevzut de art. 9 alin 2 din ordonanț, fiind respectate prev. art. 4 din OUG 130/2004 cât privește prețul vânzrii.
Aceste dispoziții legale au fost corect aplicate de tribunal, astfel c, neexistând motive de nelegalitate a deciziei în sensul art. 304, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recusurile declarate de pârâții A B, SERV împotriva deciziei civile nr. 166 din 28 mai 2009, pronunțat de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Decizie irevocabil.
Pronunțat în ședința public de la 09 2009.
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu - - | Judector, - - | Judector, - - |
Grefier, |
Red./tehnored GI
2ex/18.11.2009
Jf.
,
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Costel Drăguț
