Obligație de a face. Decizia 1277/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1277
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 3: Costel Drăguț președinte instanță
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul ). împotriva deciziei civile nr. 329 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 1508 din 27 2008, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul și pârâta, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât ). și intimatul reclamant, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul pârât ). a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
Intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la 17.06.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați aceștia să taie un număr de 11 arbori plantați chiar pe linia de hotar și să fie despăgubit cu suma de 5.000.000 lei( ROL).
În motivarea acțiunii a arătat că de cel puțin 18 ani sunt plantați diferiți arbori nefructiferi chiar pe linia de hotar, unii dintre aceștia depășind înălțimea de 20 și, deși în repetate rânduri a solicitat pârâților să taie sau cel puțin să curețe arborii respectivi de crengi, aceștia nu au înțeles să rezolve situația.
Prin sentința civilă nr. 1508/27.11.2008, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea, a fost obligat pârâtul către reclamant la 500 lei reprezentând prejudiciul material produs. A fost obligat pârâtul la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Cererea privind obligarea pârâtului la tăierea arborilor a rămas fără obiect, și a fost respinsă, constatându-se că la hotarul dintre proprietățile părților, au existat o serie de arbori din speciile și salcâm cu diametre de până la o J de metru și înălțime de peste 20, însă aceștia au fost tăiați.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul ( ) motivând că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate, reclamantul nu are plantată de vie pe latura de vest ce se învecinează cu pârâtul, iar crengile copacilor au fost curățate din 2 în 2 ani. Apelantul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât terenul este proprietatea fiicei sale,.
Prin decizia civilă 329 din 21 mai 2009 Tribunalului Doljs -a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantului întrucât din înscrisurile depuse în fața instanței de apel, respectiv contractul de vânzare-cumpărare 4164/1988 în original și în xerocopie, contract de donație nr. 1971/1988 nu rezultă că fiica sa, numita este proprietara terenului pe care se aflau plantați pomii, întrucât la data încheierii acestor contracte, terenurile au trecut în proprietatea statului, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, apelantul nefăcând dovada că fiica sa a uzat de dispozițiile legale pentru a obține titlul de proprietate asupra terenului.
Mai mult, chiar în motivele de apel acesta recunoaște că a curățit pomii din 2 în 2 ani, susține că reclamantul nu are plantată de vie nobilă pe latura pe care se învecinează cu el, afirmații din care decurge calitatea acestuia procesual pasivă, cu atât mai mult cu cât din cele două contracte depuse la dosar nu rezultă amplasamentul terenului pe care s-au aflat construcțiile înstrăinate pentru a putea verifica dacă este vorba de un teren ce se învecinează cu reclamantul.
Cu privire la despăgubirile la care au fost obligați pârâții se constată că acestea au fost determinate de către expert la suma de 810 lei, existența prejudiciului și a vinovăției pârâților fiind dovedită și cu depozițiile martorilor audiați în cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul ( ), motivând că nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil pentru că au fost administrate probe doar în favoarea reclamantului, nu și în apărarea pârâtului, căruia i-a fost refuzată proba testimonială. Considerând că nu au fost administrate toate probele în cauză, recurentul a solicitat casarea celor două hotărâri și trimiterea spre rejudecare.
La data de 15.10.2009 intimatul reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit principiului ierarhiei în folosirea căilor de atac, rezultat din dispozițiile art. 299 alin. 1 și art. 377 alin. 2 pct. 2, instanța de recurs nu poate să examineze omisso medio aspecte de fond care nu au făcut obiectul controlului instanței de apel, deoarece sentința primei instanțe a devenit irevocabilă cu privire la aspectele ce nu au fost criticate în apel.
În speță, se constată că apelantul pârâtul nu a inclus printre motivele sale de apel critica privind respingerea nelegală a probelor sale cu martori de către prima instanță, astfel că o asemenea critică nu putea fi adusă direct în recurs, cu privire la sentință. De altfel, pârâtul s-a prezentat pentru prima oară la judecătorie la termenul din 23 octombrie 2008 când i-a fost luat un interogatoriu din oficiu și a fost de acord cu numirea unui anumit expert în cauză. La următoarele termene, deși prezent, pârâtul nu a solicitat încuviințarea probei cu martori, invocând în apărarea sa doar excepția lipsei calității procesual pasive.
Unicul motiv de recurs, referitor la respingerea probei cu martori solicitată de pârât privește, așadar, doar decizia instanței din apel, cu privire la probele administrate sentința judecătoriei devenind irevocabilă.
Prin motivele de apel s-a solicitat încuviințarea probei cu martori, cererea fiind formulată în condițiile art. 295 alin. 2. Cum dovezile se administrează doar după ce instanța le încuviințează, potrivit art. 167, partea interesată trebuia să solicite încuviințarea probei în ședință publică, nefiind suficientă formularea cererii de probatorii prin motivele de apel.
La primul termen de judecată în apel s-a dispus amânarea pentru ca intimatul să ia cunoștință de motivele de apel, care nu fuseseră comunicate, fiind astfel respectate prev. art. 291
La cel de al doilea termen, apelantul a solicitat amânarea pentru a observa întâmpinarea care i-a fost comunicată în ședință publică, cererea sa fiind încuviințată, pentru a i se respecta dreptul la apărare.
Proba cu martori nu a fost solicitată de apelant nici la următoarele două termene din apel, iar cu ocazia dezbaterilor publice, apelantul a invocat doar excepția lipsei calității procesual pasive, fără a reitera cererea de probatorii din motivele de apel.
Cum proba nu a fost solicitată instanței, susținerea părții privind încălcarea dreptului său la apărare nu este întemeiată. Mai mult, instanța are obligația să administreze doar probele considerate utile, pertinente și concludente, iar suplimentarea probelor în apel se impune atunci când situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită de prima instanță. Necesitatea audierii de noi martori nu a rezultat din dezbateri, așa încât în mod corect tribunalul a trecut la soluționarea pricinii, constatând că apelantul nu a solicitat oral probe și nici nu a criticat în apel faptul că nu s-au audiat martori la propunerea sa în fața primei instanțe.
Instanța de recurs constată că recurentul nu a înțeles să aducă alte critici deciziei, limitele controlului judiciar fiind stabilite de parte, în acord cu principiul disponibilității.
Față de aceste considerente, se apreciază că decizia atacată este legală, că nu sunt incidente motive de nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 c, așa încât, potrivit art. 312 c, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul pârât (), domiciliat în comuna, județul D, împotriva deciziei civile nr. 329 din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în comuna, județul D, și intimatul reclamant, domiciliat în C, str. -, bloc 4,. 1,. 3,.5, județul D.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./tehnored. GI
2ex/18.11.2009
jud. apel,
Jud fond:
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Costel Drăguț
