Obligație de a face. Decizia 1278/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1278
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viziteu Camelia JUDECĂTOR
- - - - - JUDECĂTOR
- - - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurenta-reclamantă prin administrator împotriva deciziei civile nr. 63/AC din 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurentul-reclamant; intimata fiind asistată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru recurentă, depune la dosar împuternicirea avocațială și taxa de timbru datorată în recurs.
Avocat pentru intimată, depune la dosar precizările învederate de instanță la termenul anterior și o adresă emisă de Consiliul Județean N din care rezultă că există o cale de acces, drumul județean nu a fost închis, circulația autovehiculelor făcându-se cu restricție de tonaj, și nu trebuie instituită o cale de acces neapărat pe terenul proprietatea intimatei. Arată că intimata a întocmit un film video pe un CD pe care solicită a fi avut în vedere de instanță ca probă.
Avocat pentru recurentă, se opune acestei probe întrucât în apel s-a solicitat această probă și cercetarea la fața locului, probe care nu au fost admise.
Instanța, deliberând asupra cererii intimatei, încuviințează această probă.
Avocat pentru recurentă, arată că pe rolul Judecătoriei Bicazs -a formulat o cerere pentru modificarea cadastrală a proprietății lui, motiv pentru care solicită suspendarea cauzei potrivit art.244 pct.1 Cod pr.civilă până la soluționarea acestei cereri. Depune la dosar precizările învederate de instanță la termenul anterior.
Avocat pentru intimată, arată că nu are cunoștință de înregistrarea unei astfel de acțiuni, consideră că nu se impune suspendarea prezentei cauze întrucât nu este vorba de un drept de proprietate al recurentei, motiv pentru care se opune acestei cereri de suspendare.
Instanța, față de împrejurarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.244 pct.1 Cod pr.civilă, respinge cererea recurentei privind suspendarea cauzei.
Avocat pentru intimată, solicită ca recurentul să precizeze care este temeiul în drept al acțiunii.
Avocat pentru recurentă, arată că a invocat în scris în motivele de recurs acest aspect.
Nefiind alte cereri și/sau excepții de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurentă, pune concluzii pentru admiterea recursului așa cum la formulat și depus în scris la dosar, casarea celor două hotărâri și pe fond, admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei să redeschidă drumul ocupat abuziv care face legătura între drumul public și terenul proprietatea recurentului, inclusiv la pensiunile turistice. Arată că intimata stăpânește mai mult teren decât este stipulat în act. Recurentul a cumpărat suprafața de 1,5 ha teren la. de 16 ani de zile a folosit în permanență acest drum întrucât folosește mașini grele de tonaj. Toți vecinii au respectat această cale de acces așa cum este stipulată și în schița de la fila 55 dosar. In anul 2003 când pensiunile erau finalizate pentru a fi date în circuitul turistic, intimata a cumpărat o porțiune de teren, dintr-un trup de teren care a fost parcelat și unde sunt mai mulți proprietari, unde și-a construit o casă care a finalizat-o până în anul 2006 în care a folosit calea de acces a recurentului. Din luna august 2006, intimata este nemulțumită și a blocat calea de acces. La dosar sunt declarații ale martorilor care arată că din anul 1990 - SRL a folosit această cale de acces. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimată, pune concluzii pentru respingerea recursului ca nefondat, menținerea celor două hotărâri ca fiind legale și temeinice. Depune la dosar un memoriu și arată că numitul a vândut recurentului suprafața de 15.000.. Accesul la terenul proprietatea recurentului se face pe ruta - Izvorul, așa cum rezultă și din planșele fotografice depuse la dosar și din CD-ul depus la termenul de astăzi. Între intervenientul din cauză și intimată a existat o înțelegere pentru a-i vinde intimatei acest teren. Pretinsa cale de acces pe terenul intimatei se află la o distanță apreciabilă de pensiunile recurentei și de poarta de acces. Drumul creat din anul 1990 de fostul proprietar nu aparține domeniului public. La fila 143 dosar fond este depus un plan de situație de către intervenientă, din care rezultă că drumul se oprește la proprietatea intimatei, pe terenul acesteia neexistând nici o cale de acces. Vecinul din partea de vest deține 398. teren în plus, nefiind motivată situația în care parte a proprietății se află amplasată această suprafață de teren. Latura proprietății intimatei are aceeași dimensiune ca în act, recurenții fiind cei care dețin 4250. teren în plus față de terenul din actul de vânzare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față constată că:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bicaz sub nr.1742 din 1 septembrie 2006, reclamantul, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al "- ""SRL, a chemat-o în judecata pe pârâta și a solicitat instanței să o oblige să redeschidă drumul de acces ce face legătura între drumul public al comunei și terenul proprietatea sa situat în intravilanul comunei, punctul, județul N, învecinat la E cu pădurea statului, la V cu, și, la S și N cu pădurea statului, pe care sunt construite pensiunile proprietatea -""SRL. Au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii au arătat că au cumpărat suprafața de 15 mii teren sus menționat, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.413 la data de 18.01.1999. Ulterior, -""SA, a cărei succesoare în drepturi este -""SRL, a construit pe acest teren două pensiuni turistice care au fost înscrise în circuitul turistic. Încă de la cumpărarea terenului, a existat o cale de acces ce făcea legătura între drumul public și toți proprietarii de teren aflați de-a lungul căii de acces. La data de 16.08.2006, pârâta a blocat calea de acces cu rea credință, împiedicând accesul turiștilor la pensiuni.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile ART.1075 cod civil și ART.274 Cod procedură civilă.
Pe baza probelor administrate, prin sentința civilă 858/15.06.2007, Judecătoria Bicaza respins acțiunea civilă formulată de către reclamanta "", cu sediul în, comuna, județul N, împotriva pârâtei, cu domiciliul în B, Calea nr.25,.20,.2.5.56, ca nefondată.
A fost obligată reclamanta sa plătească pârâtei suma de 3070 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, rin p. contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.01.1999, autentificat de Biroul Notarului Public cu nr.413, a dobândit un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 15 mii, situat în intravilanul comunei, punctul, județul N, învecinat la E cu pădurea statului, la V cu, și, la S și N cu pădurea statului (vezi fila 5 dosar fond). Ulterior, în perioada anilor 1999-2001, -""SA a construit pe acest teren două pensiuni turistice, potrivit autorizațiilor de construire nr.148 din 23.08.1999 și nr.124 din 10.07.2000, eliberate de Consiliul Județean N (vezi filele 10-11 dosar fond). SA a fuzionat prin absorbție cu - SRL, al cărui administrator este.
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 25.08.2003, autentificat sub cu nr.1556, pârâta a dobândit un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 2477. teren situat în intravilanul comunei, pct., jud.N, învecinat la N cu și - SRL, la E cu - SRL, la S cu RN ROMSILVA, la V cu G (vezi filele 92-97 și 103-104 dosar fond). Pe acest teren a construit o casă de vacanță, potrivit autorizației de construire nr.10 din 07.05.2004 eliberată de Primăria comunei (vezi fila 106 dosar fond).
De la data cumpărării terenului, respectiv 18.01.1999, și până la data de 16.08.2006, reclamantul a folosit o porțiune din terenul pârâtei identificat pe schița raportului de expertiza topografică efectuată în cauză pe aliniamentul drept cale de acces (vezi fila 202). După această dată, pârâta a construit un gard și a blocat accesul reclamantului pe acea porțiune.
După cum reiese din raportul de expertiza tehnică topografică efectuat în cauză, porțiunea de teren în litigiu în suprafață de aproximativ 120. face parte din suprafața totală de 2477. teren cumpărat de pârâtă prin contractul sus menționat. Concluzia expertului este confirmată și de faptul că, atât în contractul de vânzare cumpărare al pârâtei, cât și în contractul de vânzare cumpărare al reclamantului, nu se face nicio referire la această cale de acces, respectiv nu se indică faptul că cele două terenuri s-ar învecina cu aceasta.
În această situație, probabil că respectiva cale de acces a fost creată după anul 1990 cu acordul tacit al proprietarilor riverani.
În consecință, față de cele reținute, instanța a constatat că acțiunea nu este întemeiată și a respins-o ca nefondată în temeiul dispozițiilor art.480 Cod civil și 1073 Cod civil.
Instanța a constatat ca pârâta are un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, astfel că reclamanta nu poate să-i restrângă exercițiul dreptului de folosință asupra lui, fără acordul acesteia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat apel reclamanții și - "" SRL, criticând-o ca nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:
Prima instanță a interpretat în mod greșit actele deduse judecății și evoluția situației de fapt, omițând să observe că reclamantul este proprietarul suprafeței de 15.000. teren situat în comuna, jud.N, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.413/1999, teren ce avea acces la drumul public inclusiv pe latura vestică, astfel cum reiese și din schița cadastrală depusă în dovedire la dosarul de fond și cum se confirmă și prin concluziile primului raport de expertiză topometrică întocmit de ing., raport prin care se constată că proprietarul inițial al întregii suprafețe, numitul, a procedat la înstrăinarea diferitelor suprafețe de teren către actualii proprietari, păstrându-se însă cale de acces pentru fiecare dintre aceștia, fără a fi menționată în contractele de vânzare-cumpărare, dar recunoscută și respectată ca atare de cei din urmă.
Nu s-a observat de prima instanță nici că drumul de acces astfel creat a fost evidențiat și în Planul urbanistic de detaliu al comunei, fiind înscris ca și cale publică de acces pentru toți proprietarii din zonă, inclus ca atare în domeniul public al localității, conform Hotărârii nr.16/25.06.2006 a Consiliului Local.
Pârâta a acceptat în mod nejustificat la data întocmirii documentației cadastrale prealabilă încheierii contractului de vânzare-cumpărare din anul 2003 să se configureze proprietatea ce urma să o achiziționeze cu includerea drumului de acces, deși cunoștea care este destinația acestuia, fiind folosit ca atare de vecinul încă din anul 1990, iar de reclamanți din anul 1999.
Această modalitate eronată de configurare a terenului achiziționat de pârâtă nu se poate justifica decât prin existența unei înțelegeri cu proprietarul terenului învecinat, numitul G, care deține cu 432. mai mult decât rezultă din actele doveditoare ale proprietății, intrând practic în terenul deținut de numitul, cel de la care a cumpărat ulterior pârâta, acest aspect fiind confirmat și prin concluziile aceluiași raport de expertiză topometrică la care s-a făcut anterior referire.
Prin urmare, în prezent pârâta nu se poate prevala de propria culpă în întocmirea unei documentații cadastrale eronate pentru a pretinde că i se încalcă proprietatea sa, în condițiile în care aceasta a fost cea care prin manoperele dolosive mai sus arătate a cumpărat ceea ce nu constituia proprietatea vânzătorului, respectiv drumul de acces existent din anul 1990.
Cum pe terenul proprietatea reclamantului s-au edificat mai multe pensiuni turistice aflate actualmente în proprietatea - "" SRL, aceștia sunt grav prejudiciați prin închiderea abuzivă a drumului de acces ce este de natură a afecta activitatea de profil a societății, ca urmare a împiedicării accesului turiștilor la cele două pensiuni.
În susținerea apelului ce a fost legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, apelanții au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, precum și de proba cu expertiză topometrică.
Intimata a formulat în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat întrucât suprafața în litigiu constituie proprietatea sa dobândită în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1556/25.08.2003 și care nu era scoasă din circuitul civil și nici nu era grevată de sarcini ori servituți.
Calea de acces pretinsă de reclamanți prin prezenta acțiune a fost creată în mod abuziv de aceștia în cursul anului 2006, profitând de absența pârâtei, care în acest condiții a fost obligată să-i notifice prin executorul judecătoresc pentru a-i elibera proprietatea și aor eaduce în starea inițială.
Cât privește susținerea conform căreia suprafața numită cale de acces ar aparține domeniului public, solicită intimata a fi înlăturată ca nefondată motivat de următoarele considerente:
- dacă pe suprafața sa de teren, așa cum este identificată în contractul de vânzare-cumpărare, ar fi existat vreo porțiune de drum public, nu ar fi putut obține certificatul de urbanism nr.8/12.03.2004 de la Primăria comunei și nici nu s-ar fi emis autorizația de construcție nr.10/7.05.2004;
- inițial, autorizația de construcție a fost aprobată pentru a construi casa chiar pe amplasamentul așa-zisei căi de acces, însă, la cererea pârâtei, în urma sfatului primit de la arhitect în vederea protejării construcției de intemperii, a obținut modificarea amplasamentului clădirii;
- procesul-verbal ce a stat la baza emiterii hotărârii Consiliului local nu este legal, nu este semnat de cei 8 consilieri prezenți din cei 11 ai consiliului, fiind semnat doar de președintele de ședință și se secretar;
- deși a solicitat Consiliului local al comunei să se depună procesul-verbal de trecere în domeniul public a drumului pietruit -, însoțit de extrasul din carte tehnică, consiliul a precizat că nu există extras de carte funciară pentru acest drum întrucât a fost amenajat după anul 1990;
- deși a solicitat și depunerea unor inventare ale domeniului public anterioare (din 1995 și 1999), justificarea consiliului pentru nedepunerea acestora a fost aceea că în aceste inventare nu sunt cuprinse drumurile comunale și în aceste condiții nu se justifică susținerea conform căreia acest drum aparține domeniului public din 1965;
- în fine, dacă pe suprafața sa de teren ar fi existat vreo porțiune aparținând domeniului public, cu siguranță nu i s-ar fi acordat posibilitatea să ridice o construcție, iar dacă ar fi fost expropriată ar fi fost despăgubită, cel în măsură a-i contesta dreptul de proprietate fiind Consiliul local și nu apelanții.
În raport de aceste considerente nu se poate reține nici reaua sa credință în întocmirea documentației cadastrale, întrucât la data la care pârâta a perfectat contractul de vânzare-cumpărare, respectiv în anul 2003, acest teren fusese deja identificat și configurat ca suprafață, amplasament și vecinătăți, fiind intabulat sub nr.97/10.08.2000.
Prin urmare, cei ce dovedesc rea credință în această cauză sunt apelanții, care pretind acum o cale de acces inexistentă, în condițiile în care în anul 2001 au transmis fostului proprietar al terenului litigios, o ofertă de achiziționare a unei porțiuni de teren de la acesta pentru a-și putea crea acces la pensiuni și pe latura vestică, aceeași propunere fiind reiterată și față de pârâta ce a refuzat să-i dea curs.
În considerarea dispozițiilor ART.295 alin.2 Cod procedură civilă, dar și a prevederilor ART.129 alin.5 Cod procedură civilă ce reglementează rolul activ al judecătorului, tribunalul a solicitat reclamanților și pârâtei să depună la dosarul cauzei schițele anexă ale contractelor de vânzare-cumpărare nr.5531/1990 și nr.413/1999, acte prin care numita a dobândit în proprietate terenul înstrăinat ulterior reclamantului, respectiv schițele anexă ale contractelor de vânzare-cumpărare prin care și au dobândit terenul înstrăinat ulterior pârâtei, precum și contractele cu schițe anexă prin care deținătorii inițiali, respectiv numiții și și numitul, au dobândit în proprietate terenurile prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare nr.4634/1990 și respectiv 1812/1991, iar în ceea ce-l privește pe, și hotărârea judecătorească de partaj bunuri comune prin care i s-a atribuit parte din acest teren, înscrisuri ce se regăsesc depuse la filele 26 - 48, 54 - 56, 58 - 62, 67 - 70 dosar apel.
În raport de acest înscrisuri tribunalul a dispus completarea raportului de expertiză topometrică efectuat la instanța de fond de expert, conform celor stabilite în încheierea de ședință din 05.02.2008 (filele 79 - 80 dosar apel), concluziile expertizei completate fiind depuse la filele 91 - 95 și 103 - 104 dosar apel.
Urmare obiecțiunilor formulate de pârâta-intimată, ce a invocat pe cale de excepție nulitatea lucrării de expertiză ce s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor ART.208 Cod procedură civilă (vezi filele 107 - 108), tribunalul a dispus prin încheierea de ședință din 08.07.2008 refacerea acestei expertize, în urma admiterii excepției mai sus menționate.
Expertiza topometrică refăcută (filele 134 - 136) a fost contestată prin obiecțiunile formulate atât de către reclamanții-apelanți, cât și de către pârâta-intimată, tribunalul constatând că, în raport de modul de întocmire a lucrării, se impune, din nou, refacerea acesteia întrucât lucrarea nu răspunde obiectivelor inițiale propuse de părți și încuviințate de instanță, în privința cărora nu a intervenit nicio modificare (a se observa în acest sens încheierea de ședință din 18.11.2008 - filele 154 - 155).
Raportul de expertiză refăcut cu respectarea acestor obiective se află depus la filele 186 - 197 dosar apel, împotriva sa formulându-se obiecțiuni de către intimata, precum și de intervenientul în interes alăturat reclamanților, (filele 201 și 211 - 212), ce au fost respinse pentru motivele arătate de tribunal în încheierea de dezbateri din 12.03.2009.
Pe parcursul soluționării apelului în cauză s-au formulat cereri de intervenție în interes alăturat reclamanților-apelanți de către Comuna, prin reprezentant legal, și de numitul, cereri ce se găsesc depuse la filele 123 - 124 și 159 - 161 și care au fost încuviințate în principiu, în conformitate cu dispozițiile ART.52 Cod procedură civilă raportat la ART.49 alin.3 Cod procedură civilă (a se vedea în acest sens încheierea de dezbateri din 24.11.2008 - fila 178 apel).
În susținerea cererii de intervenție în interes alăturat reclamanților formulată de Comuna, prin reprezentant legal primarul acestei localități, intervenienta a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri depunând în copie nr.16/2006 și lista inventarului bunurilor aflate în domeniul public al comunei (filele 124 - 126 apel).
Și intervenientul și-a susținut intervenția accesorie prin dovada cu înscrisuri, depunând în copie contractul de vânzare-cumpărare nr.4075/1990, contractul de vânzare-cumpărare nr.4290/1990, contractul de vânzare-cumpărare nr.4634/1990, certificatul de urbanism nr.7/2008, documentația cadastrală nr.674/2006, autorizație de construire nr.24/11.08.2008 și mai multe planșe foto din zona în litigiu, înscrisuri ce se regăsesc anexate la filele 162 - 177 dosar apel.
Prin decizia civilă nr. 63/AC/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț s-a respins ca nefondat apelul și cererile de intervenții accesorii.
În expozitivul deciziei s-au reținut următoarele considerente:
Reclamanții, în calitate de proprietari ai suprafeței de 15 000. teren situat în intravilanul satului, com. jud.N, au solicitat prin cererea introductivă de instanță să se dispună obligarea pârâtei să elibereze drumul de acces ce face legătura între drumul public al comunei și proprietatea celor dintâi.
Prin urmare, se impune a se sublinia de la bun început că reclamanții nu au pretins în legătură cu respectiva cale de acces vreun drept propriu, născut dintr-o eventuală servitute de trecere constituită pe cale convențională de proprietari limitrofi acesteia, ci au susținut regimul de drum public al respectivei suprafețe în litigiu evidențiată ca atare în domeniul public al comunei.
Raportat la obiectul acțiunii cu care instanța de judecată a fost învestită, astfel cum a fost mai sus detaliat, s-a procedat la calificarea și reținerea celor două cereri de intervenție formulate în apel d e intervenienții Comuna și ca având caracter accesoriu susținând acțiunea reclamanților întrucât cei în cauză nu pretindeau un drept propriu asupra drumului de acces, ci se susținea eliberarea căii de acces, deblocare care era de natură a profita tuturor proprietarilor de terenuri din zonă, această precizare impunându-se ca răspuns la susținerea intimatei, care a afirmat în mod nefondat că respectivele intervenții s-au formulat în interesul propriu al fiecăruia dintre cei doi intervenienți.
Revenind la obiectul litigiului, s- constatat că, în legătură cu respectiva cale de acces, pârâta a pretins un drept de proprietate exclusiv, susținându-se că aceasta face parte din suprafața totală de 2478. dobândiți în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1556/2003 de la numiții și și pentru care aceasta deține și documentație cadastrală, procedând totodată la intabulare în Cartea funciară (a se vedea în acest sens înscrisurile anexate la filele 92 - 105 dosar fond).
Prin urmare, pentru justa soluționare a litigiului se impune a se face o analiză comparativă între actele ce atestă regimul de drum public al suprafeței în litigiu, pe de o parte și actele de proprietate exhibate de pârâta ce pretinde că respectiva suprafață i-ar aparține.
Procedând în acest sens, se poate observa că în legătură cu pretinsul drum de acces comuna a invocat existența nr.16/25.06.2006, prin care s-a aprobat inventarul domeniului public al comunei, conform anexei I, anexă în care apare menționat la poziția 200 drum pietruit în lungime de 0,4 km pe traseul TV - (vezi filele 124 - 126 apel).
Deși, atât la instanța de fond, cât și în apel, s-a solicitat celor doi reclamanți și respectiv intervenientei Comuna să prezinte documentația care a stat la baza includerii acestui drum în domeniul public prin prezentarea planurilor cadastrale, a extrasului PUZ și a celorlalte documente pe care s-a fundamentat respectiva hotărâre, niciuna dintre părți nu a fost în măsură să prezinte alte înscrisuri ori dovezi din care să rezulte că pretinsa cale de acces public traversează proprietatea pârâtei.
De asemenea, mai trebuie arătat că schița anexată la fila 57 dosar fond și intitulată "extras din PUZ - Stațiunea " nu poate fi avută în vedere întrucât acest document nu poartă semnătura și ștampila niciunei instituții autorizată în domeniu, iar pe de altă parte, este în totală contradicție cu documentele comunicate de - N ce cuprind extrasul din planul digital al comunei și planul de încadrare în zonă, documente certificate pentru conformitate cu originalul ce se găsesc anexate la filele 146 - 148 dosar apel și care atestă o cu totul altă configurație a drumului public în litigiu.
Din aceste documente oficiale comunicate de - N reiese cu evidență că drumul de acces existând în zonă se oprește în proprietatea notată în "extrasul din planul digital" - fila 146 - cu nr.97 (1 ) care este reprezentată în fapt de terenul dobândit prin cumpărare de pârâta de la numitul, conform contractului mai sus menționat. Prin urmare se constată că în cauză nu s-a putut prezenta nicio dovadă pertinentă de reclamanți și cei doi intervenienți că drumul public de acces ar traversa și proprietatea pârâtei care ar fi ocupat-o în mod abuziv.
Pe de altă parte, mai trebuie arătat că reclamanții au susținut, în mod oarecum contradictoriu în raport cu afirmarea regimului de proprietate publică a comunei pentru suprafața în litigiu, că respectiva cale de acces s-ar fi creat de deținătorul inițial al suprafeței învecinată cu proprietatea reclamanților, ce forma inițial un singur trup compact, divizat ulterior de acesta prin vânzări succesive către diferite persoane, vânzări ce s-au efectuat însă de o asemenea manieră încât fiecare proprietar să aibă acces la terenul achiziționat, creându-se în acest mod drumul de acces în zonă.
Având în vedere că inclusiv terenul achiziționat de pârâta face parte din trupul inițial deținut de numitul, tribunalul a apreciat că în cauză se justifică o analiză a circuitului juridic civil al proprietăților limitrofe acestui drum de acces, inclusiv a proprietății reclamanților, a pârâtei și a intervenientului, pentru a se clarifica toate susținerile formulate de reclamanți în legătură cu identificarea și configurarea eronată a limitelor proprietății pârâtei prin documentația cadastrală nr.97/2000 în baza căreia aceasta din urmă a procedat la intabulare în Cartea funciară, conform încheierii nr.698/17.09.2003.
În acest sens trebuie arătat că deținătorul inițial, nu a posedat pentru suprafața de teren situată în stațiunea, titlu de proprietate sau alte asemenea documente doveditoare, această zonă nefiind cooperativizată, singurele evidențe deținute de cel în cauză fiind rolul agricol în baza căruia s-a procedat la perfectarea vânzărilor.
De asemenea, se impune a se sublinia că pentru înstrăinările efectuate de numitul, începând cu anul 1990, deși s-au perfectat în formă autentică, nu s-au întocmit schițe anexe pentru identificarea și delimitarea terenurilor în cauză (la acel moment neexistând documentațiile cadastrale ce au apărut odată cu Legea nr.7/1996), singura schiță întocmită fiind cea a terenului în suprafață de 2477 mp (1790 + 687 mp) întocmită cu prilejul achiziționării terenului de 687 mp de numitul (ce deținea cei 1790 mp) de la numitul (fila 55 dosar apel).
Astfel, pentru cei 2478. dobândiți de pârâta de la soții și prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1556/2003, se reține următorul circuit juridic civil al proprietății:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.4018/1.06.1990 vinde numitului suprafața totală de 1253. în punctul, învecinat la, S, E cu restul proprietății sale, iar la cu, fără a se efectua o schiță anexă, singura identificare făcându-se ulterior cu prilejul achiziționării celor 687. de numitul. Nici în hotărârea de partaj bunuri comune deținută de d-nul (filele 67 - 68 dosar apel) și nici ulterior nu apare vreo explicație în legătură cu diminuarea acestei suprafețe de la 1253 mp la 687. sau vreo altă justificare în legătură cu diferența rezultată de 566 mp întrucât în urma vânzării perfectată către soții, conform contractului autentificat sub nr.16.359/1995 - fila 70 dosar apel, acesta nu mai apare ca deținând nicio suprafață în zonă.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.4634/21.06.1990 (fila 37 dosar apel), vinde numitului suprafața de 1790 mp în stațiunea, învecinată la, V, și S cu restul proprietății sale, iar la nord cu pădure, fără a se întocmi schiță anexă, iar acesta la rândul său înstrăinează terenul soților, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.15471/4.08.1995 (fila 98 dosar fond). Soții care între au achiziționat și terenul învecinat de 687 mp de la vecinul, pentru care s-a întocmit schița anexă la care s-a făcut mai sus referire (a se vedea în acest sens contractul de vânzare-cumpărare nr.16.359/17.08.1995 de la fila 99 dosar fond), au înstrăinat întreaga lor proprietate de 2477. (1790 + 687.) pârâtei din cauza de față, care după cum am mai arătat și-a întocmit documentația cadastrală și și-a intabulat proprietatea.
Același a mai înstrăinat în zonă suprafața de 1253 mp teren în stațiunea, învecinat la, S, N cu restul proprietății sale, iar la cu pădurea statului, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.4290/11.06.1990 (filele 32 - 36 apel), ce actualmente se învecinează cu proprietatea pârâtei.
Tot de la și-a achiziționat și intervenientul proprietatea în suprafață de 895. conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4075/4.06.1990 - fără schiță anexă - (filele 27 - 31 dosar apel), contract în care terenul apare indicat ca învecinându-se la, S, N cu restul proprietății vânzătorului, iarlacu (actualmente proprietatea pârâtei ).
În anul 1998, la distanță considerabilă de tranzacțiile anterior menționate, a înstrăinat numitei suprafața de 15.000. teren în stațiunea conform contractului de vânzare-cumpărare nr.5531/29.07.1998, tot fără schiță anexă (filele 43 - 46 dosar apel), teren care apare menționat ca învecinându-se la cu cantonul silvic și terenul statului,lacu proprietatea (actualmente pârâta), la cu pădurea statului și la cu proprietatea. Ulterior a înstrăinat acest teren reclamantului, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.413/18.01.1999 și a schiței anexă (filele 47 - 48 dosar apel), în care terenul apare configurat ca învecinându-se la, N și S cu Ocolul Silvic (pădurea statului) șilacu (actualmente pârâta), și.La această suprafață achiziționată de reclamantul se adaugă cea prevăzută în sentința civilă nr.166/4.02.2003 pronunțată de Judecătoria Bicaz în dosarul nr.1454/2002, prin care s-a constatat în mod irevocabil că terenul cumpărat și îngrădit de acesta, identificat cu aparatură de specialitate conform documentației cadastrale având 281, are 19.292 mp în loc de 15.000 mp, învecinându-se la, N și S cu pădurea statului (Ocolul Silvic ) și la cu, și (corect ), terenul astfel delimitat fiind identificat și pe schița anexă a completării la raportul de expertiză tehnică efectuat în apel d e expert în perimetrul A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, A (filele 186 - 197).
Coroborând toate aceste vânzări succesive se poate observa că în niciunul dintre contracte nu apare menționat că suprafețele înstrăinate se învecinează cu vreun drum de acces și mai mult decât atât proprietatea intervenientului apare ca învecinându-se în mod direct cu fost proprietate (actualmente ), aspect care vine să infirme încă o dată că între terenul intervenientului și cel al pârâtei deținătorul inițial nu a înțeles să lase nicio cale de acces și cu atât mai puțin nu se poate vorbi de existența unui drum public care să fie cuprins în domeniul public al comunei (a se observa în acest sens și schițele anexă de la filele 192 și 194 din sus-menționata completare a raportului său de expertiză). Mai mult decât atât, dacă s-ar pleca de la schița anexă întocmită cu prilejul vânzării suprafeței de 687 mp de la către, schiță la care am făcut pe larg referire în cele anterior expuse, se ajunge la concluzia că nu numai că între proprietatea intervenientului și ce a pârâtei nu există niciun drum de acces, ci mai mult decât atât, cel dintâi s-a extins intrând în terenul ce aparține celei din urmă (vezi schița anexă fila 196 dosar apel).
Împrejurarea că între terenul intervenientului și cel al pârâtei nu a existat niciodată vreo cale de acces constituită legal este confirmată o dată în plus de chiar actele doveditoare ale proprietății deținute de reclamanți, în niciunul dintre cele două contracte de vânzare-cumpărare anterior menționate intervenite între și, respectiv între aceasta din urmă și, și nici în sentința civilă nr.166/4.02.2003 a Judecătoriei Bicaz prin care s-a identificat suprafața totală de 19.292 mp conform documentației cadastrale având 281, terenul nefiind configurat ca învecinându-se pe latura estică cu vreun drum de acces, vecinii menționați atât în contracte, cât și în schiță și documentație fiind (corect pârâta ), și.
Prin urmare chiar actele doveditoare ale proprietății reclamanților sunt cele ce confirmă că amplasamentul și configurația corectă a proprietăților părților în litigiu este cea transpusă în schița anexă de la fila 192 completării la raportul de expertiză tehnică, din care rezultă fără niciun echivoc că proprietatea pârâtei nu este traversată de vreo cale de acces și cu atât mai puțin de un drum public pe care cea din urmă să-l fi ocupat în mod abuziv.
Întrucât pârâta nu a afectat în niciun fel domeniul public, ci doar și-a exercitat în limitele calității de proprietar drepturile conferite de dispozițiile art.480 și următoarele Cod civil asupra suprafeței de 2478. din intravilanul stațiunii, tribunalul a conchis asupra caracterului nefondat al acțiunii în "obligația de a face" promovată împotriva sa de reclamanții și - "" SRL.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții. Recursul a fost motivat prin cererea de recurs.
În drept, recurenții au invocat ca motive de recurs dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs astfel invocate, recurenții au arătat, în esență, următoarele:
Hotărârea recurată nu este motivată, respectiv nu arată în concret motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și nici cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Hotărârea este netemeinică pentru că este în contradicție cu realitatea din teren și înscrisurile care susțin această realitate.
Hotărârea Consiliului Local al comunei nr. 16/25.06.2006 este un act al administrației publice locale obligatoriu pentru toți cetățenii ce au proprietăți pe raza acestei comune.
Varianta susținută de reclamanți este prezentată în anexa nr. 2 la raportul de expertiză tehnică. Această variantă, susținută și de intervenienți, corespunde realității.
Cert este faptul că cel care a întocmit documentația cadastrală, văzând că lipsește o anumită suprafață de teren în raport de gardul construit de G, a întregit suprafața intrând în drumul de acces pe întreaga latură sudică proprietății, blocând astfel și intrarea la proprietatea.
Domnul expert demonstrat în lucrarea sa faptul că G deține teren în plus ( aproape 400 ), iar dacă și-ar revendica terenul de la acesta, drumul de acces ar rămâne liber pe toată lățimea sa de 4.
Concluzionând, recurentul a solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel și, în subsidiar, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și a celor două cereri de intervenție accesorii, astfel cum au fost formulate.
Intimata a depus întâmpinare la recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat ( filele 32-34 dosar).
În recurs s-au administrat probe noi și anume planșe foto stocate pe CD.
Analizând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamanți și pe baza probatoriului administrat la toate gradele de jurisdicție,Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Instanța de apel s- pronunțat asupra tuturor susținerilor, apărărilor și dovezilor administrate, care erauhotărâtoarepentru dezlegarea pricinii. Faptul că nu a examinat fiecare argument invocat în sprijinul sau în combaterea lor este irelevant deoarece este de principiu că dreptul la un proces echitabil nu este un drept absolut. Astfel, judecătorul nu trebuie să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți, ci are doar obligația să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, respectiv fiecărui motiv de apel invocat de apelanți.
Recursul este o cale extraordinară de atac. Aceasta înseamnă că motivele de recurs sunt limitativ prevăzute de lege și vizează numainelegalitatea, nu și netemeinicia deciziei recurate, astfel că argumentele recurenților, care fac referire lanetemeiniciahotărârii pronunțate de instanța de apel nu pot fi analizate de instanța de recurs.
Tribunalul a reținut în considerente și motive străine de natura pricinii însă acest fapt nu a pricinuit nicio vătămare părților în litigiu deoarece, decizia recurată cuprinde și motive care se referă strict la obiectul cererii deduse judecății, așa cum impune art. 129 alin.6 Cod pr. civilă.
Astfel, având în vedere obiectul acțiunii, astfel cum a fost formulat - obligarea pârâtei să redeschidă drumul de acces - de reclamanți, instanța de apel trebuia să se refere doar la analizarea probelor administrate în cauză, care dovedesc dreptul pârâtei de îngrădi acest drum și de a-l folosi în exclusivitate în calitate de proprietar.
De reținut că reclamanții nu au invocat în susținere și nici nu au probat existența unui drept real al lor asupra drumului de acces în susținerea acțiunii. Ei au invocat și au dovedit doar existența unuiinteres legitimal lor în folosirea acestui drum dedus dintr- folosință curentă a acestuia în perioada 1999-2006. Totodată ei au contestat existența dreptului de proprietate al pârâtei asupra acestui drum.
O analiză comparativă a actelor de proprietate, astfel cum a făcut instanța de apel, excede obiectului cererii de chemare în judecată. Ea ar fi fost necesară și utilă eventual într-o acțiune în revendicare, confesorie sau negatorie, or, reclamanții nu au formulat astfel de acțiune.
În condițiile în care probatoriul administrat în cauză dovedește, fără echivoc, de pe o parte dreptul de proprietate al pârâtei asupra porțiunii de teren denumită de reclamanți " drum de acces", iar, pe de altă parte faptul că aceasta nu a fost de rea-credință ( în sensul că titlul de proprietate al vânzătorului de la care a cumpărat imobilul sau documentația cadastrală aferentă acestuia era nul și ea a cunoscut acest fapt ) la momentul încheierii actului de vânzare-cumpăraretoate susținerile reclamanților sunt în mod vădit fie nefondate, fie irelevante.
Astfel, Curtea reține că expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că terenul în litigiu face parte din terenul pe care pârâta l-a cumpărat prin act autentic în anul 2003.
Chiar dacă vânzătorul i-ar fi înstrăinat pârâtei un bun individual determinat al altuia, tot nu s-ar putea reține inexistența dreptului de proprietate al intimatei asupra terenului în litigiu deoarece, este de principiu că, dacă părțile sau cel puțin cumpărătorul a fost în eroare, socotind că lucrul vândut aparține vânzătorului, vânzarea esteanulabilăpentru eroare ( viciu de consimțământ ) asupra calității esențiale a vânzătorului care a fost socotit de cumpărător proprietar al lucrului și nu nulă absolută.
Această nulitate relativă a contractului poate fi invocată pe cale de acțiune sau pe cale de excepțienumai de către cumpărător și succesorii lui, vânzătorul nu poate cere anularea chiar dacă a fost de bună-credință ( s-a crezut proprietar), căci eroarea comisă de un contractant asupra propriei sale persoane nu poate vicia contractul. Eroarea trebuie să cadă " asupra persoanei care a contractat"( art. 954 alin.2 Cod civil ).
Adevăratul proprietar și cu atât mai puțin reclamanții care nu au nici un drept real asupra terenului, nu pot cere anularea contractului deoarece ei sunt terți față de contract.
În schimb adevăratul proprietar poate intenta acțiune în revendicare.
Hotărârile celor două instanțe de fond fiind legale Curtea, văzând și dispozițiile art. 312 Cod pr. civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil promovat de recurenta-reclamantă prin administrator împotriva deciziei civile nr. 63/AC din 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.10.2009.
PREȘEDINTE: Viziteu CameliaJUDECĂTOR 2: Grosu Valerica NiculinaJUDECĂTOR 3: Pîrjol
Grefier,
red.sent.
red.apel. /
red.recurs. /16.12.
tehnored. /5 ex./16.12.
comunicat tuturor părților
Președinte:Viziteu CameliaJudecători:Viziteu Camelia, Grosu Valerica Niculina, Pîrjol
