Obligație de a face. Decizia 1292/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1874/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1292
Ședința publică de la 12 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă ASOCIAȚIA CARTIER împotriva deciziei civile nr. 664 din 21.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL.
are ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă președinte, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 43075/07.08.2009, emise de Baroul București - Cabinet de avocat, pe care o depune la dosar și consilier juridic, în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL, în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul recurentei-reclamante depune la dosar chitanța nr- în cuantum de 4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei-reclamante, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru judecarea apelului Primăriei Municipiului B pe fond.
Primul motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, arătând că a formulat o cerere având ca obiect obligația de a face prin care a solicitat obligarea Primăriei Municipiului B să pună în aplicare două hotărâri de consiliu pe care nu le contestă recurenta și să se atribuie prin licitație publică lucrările de utilități privind introducerea rețelelor de alimentare cu apă, canalizare și drumuri în cartierul, lucrări de utilități pe care de asemenea nu le contestă.
Arată că instanța de apel motivează hotărârea în sensul că OUG34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică dă dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată printr-un act al autorității contractante emis cu încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice să se adreseze pe cale administrativ jurisdicțională sau în instanță, în condițiile ordonanței de urgență.
Potrivit acestui text de lege menționat de instanță, pentru a invoca art. 225 din ordonanță, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie emis un act de o autoritate contractantă, să fie invocată o vătămare, actul să fie emis cu încălcarea legii în domeniul achizițiilor publice.
Urmează a se ține cont, cum de altfel se și observă din petitul acțiunii, că nu este îndeplinită niciuna din aceste condiții pentru a deveni incident textul de lege și pentru a determina competența instanței de contencios administrativ. Mai mult, reclamanta nu are nici calitate procesuală activă în sensul nr.OUG 34/2006, interpretarea instanței fiind total greșită.
Faptul că prin cererea de chemare în judecată solicită, pe capătul de cerere principal, punerea în aplicare a unei hotărâri a Consiliului General al Municipiului B nu atrage competența de soluționare a instanței de contencios în baza nr.OUG 34/2006; nici capătul accesoriu din cererea de chemare în judecată, prin care reclamanta solicită obligarea pârâtei la atribuirea prin licitație publică a lucrărilor de utilități, nu atrage competența de soluționare a instanței de contencios administrativ, în baza nr.OUG 34/2006.
Conform art. 17 din Codul d e procedură civilă, cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală, iar în prezenta acțiune capătul 2 de cerere vorbește tot de aplicarea hotărârilor din capătul 1, fiind deci incident.
Art. 1 din nr.OUG 34/2006 stabilește sfera de aplicare a acestei ordonanțe foarte clar, astfel că aceasta reglementează procedurile de atribuire și modalitatea de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor emise în legătură cu aceste proceduri.
Arată că la pag. 91 în dosarul fond se află adresa nr. 2929/11.08.2008, emisă de Primăria Municipiului B, din care reiese împrejurarea că s-a transmis documentația aferentă și s-a solicitat lansarea procedurii de achiziționare prin licitație publică a contractului de proiectare și execuție necesar; mai mult, se specifică în mod expres că documentația transmisă este completă.
De asemenea, la pag.111 tot în dosarul de fond se arată clar că s-au alocat bani și s-a întocmit documentația necesară, dar nu s-a efectuat licitația publică (fiind un extras de pe site privind locuințele din Cartierul ).
Depune la dosar concluzii scrise și solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței nr. 92/7.08.2009, pe care o depune la dosar.
Reprezentantul intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate de instanța de apel, care a constatat competența Tribunalului București în soluționarea cauzei în primă instanță.
Arată că nr.OUG 34/2006 stipulează competența instanțelor de contencios în materie; prezenta cauză se încadrează în dispozițiile acestei ordonanțe, ceea ce atrage competența instanțelor de contencios administrativ.
Reprezentantul intimatei-pârâte învederează și faptul că, practic, instituția pe care o reprezintă nu are nicio obligație în ceea ce privește licitația.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.09.2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B sub nr-, reclamanta ASOCIATIA CARTIER a chemat în judecată pe pârâtul MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea acestuia să pună în aplicare nr. 145/01.06.2006, astfel cum a fost modificată prin nr. 174/15.04.2008, obligarea pârâtului să atribuie prin licitație publică lucrările de utilități privind introducerea rețelelor de alimentare cu apă, canalizare și drumuri în cartierul și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 30.10.2008, pârâtul a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului. În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință, instanța a respins-o ca neîntemeiată pentru motivele expuse în încheierea de ședință de la acea dată, iar în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, în temeiul art.137 alin.2 Cod procedură civilă, a unit-o cu fondul.
Prin sentința civilă nr. 8903 din 27.11.2008, Judecătoria Sectorului 5 Bar espins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația Cartier " ", a obligat pârâtul Municipiul B prin Primarul General să pună în aplicare nr. 145/01.06.2006, astfel cum a fost modificată prin nr. 174/15.04.2008, să atribuie prin licitație publică lucrările de utilități privind introducerea rețelelor de alimentare cu apă, canalizare și drumuri în cartierul " ", precum și la plata sumei de 2516,6 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, taxă de timbru și timbru judiciar, către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, așa cum rezultă din expunerea de motive privind modificarea anexei 1 aferente nr. 235/2005, se propune includerea unora din arterele colectoare din zone cu trafic intens din cartierul ANL " " în cadrul străzilor administrate prin intermediul Administrației din cadrul Primăriei Municipiului Această intenție a municipalității a fost prezentată de către reprezentantul pârâtei ca fiind unul din motivele pentru care până în prezent nu s-a procedat la demararea procedurii de licitații privind lucrările de viabilizare. Totuși, date fiind rațiunile care stau la baza includerii străzilor cu trafic intens printre cele care se află în administrarea Primăriei Municipiului B, respectiv continuarea procesului lor de modernizare și mobilarea infrastructurii lor, s-a constatat ca având prioritate demararea acțiunilor privind construirea acestora în vederea folosirii lor de către beneficiarii locuințelor ansamblului rezidențial.
Față de acest cadru legal, și în parte convenit, municipalitatea, prin Direcția Utilități Publice, și-a exprimat poziția, la solicitarea adresată din partea unuia din beneficiarii locuințelor privind realizarea licitației și atribuirea lucrărilor de utilități din cartierul " ", în sensul că documentația pe care trebuia să o facă direcția de mai sus este completă și a fost înregistrată la Direcția de Contracte din cadrul Primăriei Municipiului B sub nr. 2305/22.05.2008. Potrivit acestei documentații se solicită lansarea procedurii de achiziționare prin licitație publică a contractului de proiectare și execuție.
Așa cum rezultă însă din răspunsul Direcției de Contracte, documentația care i-a fost transmisă acesteia de către Direcția de Utilități Publice este din nou la această din urmă direcție, fiindu-i înaintată prin adresa nr.2 305/11/11.09.2008, înregistrată la destinatar sub nr. 3895/11.09.2008.
Instanța a constatat, din conținutul răspunsului coroborat cu cele prevăzute în Nota nr. 3021/10.07.2008 emisă de aceeași direcție, contrasemnată de Primatul General, luarea de către aceasta din urmă a deciziei suspendării tuturor demarărilor de proceduri de achiziții publice de produse, servicii și lucrări, până la noi dispoziții.
Astfel, în baza unei note interne, pârâta înțelege să justifice nedemararea până la această dată a procedurilor; or, dată fiind natura acesteia și modul în care a fost emisă, se constată că nu suntem în prezența unui act juridic opozabil și care să fie de natură să producă efecte juridice pentru persoane din afara autorității publice. Astfel, instanța a avut în vedere faptul că respectiva notă nu prevede în conținutul său temeiul legal în baza căruia a fost emisă, iar felul în care prevede suspendarea fără termen a unor proceduri la care pârâta este obligată în baza unor texte legale cu o forță juridică superioară, de asemenea fără o fundamentare legală, nu poate produce efecte juridice față de persoanele interesate, dat fiind că, în caz contrar, exercitarea drepturilor acestora ar fi suspendate fără termen, pe baza simplei manifestări de voință în acest sens a autorității publice.
Astfel, s-a reținut de către instanță, existența unei obligații legale a pârâtei, Municipiul B, prin Primarul General, de lansare a procedurii de licitație publice, care este corelativă drepturilor beneficiarilor de locuințe din cartierul " ". Totodată, în ceea ce îi privește pe aceștia din urmă, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, un număr de 43 de persoane au ca și termen de finalizare a construcțiilor personale anul 2007, ale căror locuințe au fost finalizate, dar care se află în imposibilitate de a le folosi din cauza lipsei utilităților strict necesare.
În consecință, din moment ce viabilizarea terenurilor pe care se construiesc locuințele este o cerință impusă de lege, art. 2 alin. 2 din nr.OUG 105/14.07.2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, operațiune care potrivit aceluiași text legal are ca și termen de finalizare cel târziu data la care se face recepția locuinței, respectiv punerea lor în funcțiune, coroborat cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 114/1996, care detaliază lucrările necesare în acest sens, și cele două hotărâri ale Consiliul General al Municipiului B, respectiv nr. 145 din data de 01.06.2006 și nr. 174 din data de 15.01.2008, instanța, pe baza probelor administrate, a constatat că pârâta nu și-a respectat în mod culpabil obligația de a demara procedura de achiziție prin licitație publică în vederea punerii în aplicare a proiectului de viabilizarea a terenului care face obiectul amplasamentului cartierului rezidențial " ".
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 1073 Cod civil, a obligat pârâtul să pună în aplicare nr. 145/01.06.2006, astfel cum a fost modificată prin nr. 174/15.04.2008, și să facă demersurile în vederea atribuirii prin licitație publică a lucrărilor de utilități privind introducerea rețelelor de alimentare cu apă, canalizare și drumuri în cartierul " ".
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 6.02.2009 a declarat apel pârâta Primăria Municipiului B, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la data de 23.02.2009.
Prin decizia civilă nr. 664 din 21.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, a fost admis apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului B, a fost anulată sentința civilă apelată și a fost constatată competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalul București; s-a dispus înaintarea cauzei la Registratura Generală pentru repartizare aleatorie la Secția Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului București.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că excepția necompetenței materiale a instanței de fond în soluționarea cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu, este întemeiată, pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată intimata-reclamantă a solicitat instanței obligarea apelantei-pârâte Primăria Municipiului B la punerea în aplicare a nr. 145/1.06.2006, astfel cum a fost modificată prin nr. 174/15.04.2008, precum și obligarea aceleiași părți la atribuirea prin licitație publică a lucrărilor de utilități privind introducerea rețelelor de alimentare cu apă, canalizare și drumuri în cartierul.
Intimata-reclamantă și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, nr. 145/01.06.2006 modificată prin nr. 174/15.04.2008; art. 8 din nr.OG 34/19.04.2006; art. 2.1. din Normele metodologice privind conținutul cadru de organizare a licitațiilor, prezentare a ofertelor, adjudecare, contractare și decontare a execuției lucrărilor, precum și art. 21 alin. 4 din Legea nr. 152/1998.
Or, potrivit dispozițiilor art. 255 alin. 1 din nr.OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, "persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorității contractante, cu încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativ - jurisdicțională sau în justiție".
3 din același act normativ definește sensul de persoană care se consideră vătămată, statuând că, prin această sintagmă, se înțelege orice persoană care îndeplinește, în mod cumulativ, următoarele condiții: a) are un interes legitim în legătură cu un anumit contract de achiziție publică pentru a cărui atribuire se aplică prevederile prezentei ordonanțe de urgență; b) a suferit, suferă sau riscă să sufere un prejudiciu, ca o consecință a unui act al autorității contractante, de natură să producă efecte juridice.
4 din nr.OUG 34/2006 precizează că este considerat act al autorității contractante, printre altele, lipsa emiterii unui act administrativ sau a oricărui alt act al autorității contractante ori refuzul de a-l emite, iar alin. 5 stabilește că obiectul contestației poate fi, după caz, anularea actului, obligarea autorității contractante de a emite un act sau obligarea autorității contractante de a lua orice alte măsuri necesare pentru remedierea actelor ce afectează procedura de atribuire.
Din prevederile art. 287 alin. 2 din nr.OUG 34/2006 rezultă că dispozițiile acestei ordonanțe de urgență se completează cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, în măsura în care nu sunt contrare.
În aceste condiții, față de prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în care se precizează că instanța competentă este secția de contencios administrativ a tribunalelor, tribunalul a constatat că în cauză instanța competentă să se pronunțe asupra petitului cererii de chemare în judecată este Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului București.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 297 alin.2 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul și, anulând sentința civilă apelată, a constatat competența Tribunalului București în soluționarea cauzei în primă instanță, dispunând înaintarea cauzei la Registratura generală pentru repartizarea aleatorie între completele de la Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului București.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 07.08.2009 a declarat recurs reclamanta Asociația Carterul " ", care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 13.08.2009.
În motivare, recurenta reclamantă a arătat că soluția este neîntemeiată, având în vedere că, față obiectul cererii de chemare în judecată "obligația de a face", respectiv obligarea pârâtei de a pune în aplicare nr. 145/2006, astfel cum a fost modificată prin nr. 174/2008 și obligarea pârâtei să atribuie prin licitație publică lucrările de utilități privind introducerea rețelelor de alimentare cu apă, canalizare și drumuri în cartierul, competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține secției civile a judecătoriei, litigiul fiind de natură civilă.
Instanța de apel își motivează punctul de vedere arătând că nr.OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică dă dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată printr-un act al autorității contractante emis cu încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice să se adreseze pe cale administrativ jurisdicțională sau în instanță, în condițiile respectivei ordonanțe de urgență.
Conform textului de lege citat de instanță, pentru a invoca art. 225 din ordonanță, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie emis un act de o autoritate contractantă; să fie invocată o vătămare; actul să fie emis cu încălcarea legii în domeniul achizițiilor publice.
După cum se observă din petitul acțiunii, nu este îndeplinită niciuna din aceste condiții pentru a deveni incident textul de lege și pentru a determina competența instanței de contencios administrativ. Mai mult decât atât, recurenta nu are calitate procesuala activă în sensul nr.OUG 34/2006, interpretarea instanței fiind total greșită.
Practic, recurenta a solicitat, pe capătul principal, obligarea pârâtei sa pună în aplicare nr. 145/2006, astfel cum a fost modificată prin nr. 174/2008, hotărâre care nu are nicio legătură cu nr.OUG 34/2006 și, pe capătul accesoriu, să facă ceva la modul general (să continue de unde a rămas, adică de la atribuirea prin licitații a lucrărilor), care să ducă la punerea în aplicare a hotărârilor de consiliu și la folosirea banilor alocați prin hotărârile de consiliu.
Nici capătul accesoriu din cererea de chemare în judecată, prin care recurenta a solicitat obligarea pârâtei la atribuirea prin licitație publică a lucrărilor de utilități privind introducerea rețelelor de alimentare cu apă, canalizare și drumuri în cartierul.
Faptul că a arătat în cererea de chemare în judecată că obligația pârâtei să atribuie la licitație publică lucrările de utilități rezultă și din Normele metodologice privind conținutul cadru de organizare a licitațiilor și din Ordonanța de Urgență nr. 34/2006 nu însemnă că această referire atrage automat competența instanței de contencios administrativ.
Art. 1 din nr.OUG 34/2006 stabilește foarte clar sfera de aplicare a ordonanței: "Prezenta ordonanță de urgență reglementează procedurile de atribuire a contractului de achiziție publică, a contractului de concesiune de lucrări publice și a contractului de concesiune de servicii, precum și modalitățile de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor emise în legătură cu aceste proceduri".
Față de faptul că obiectul prezentului dosar nu privește o procedură de atribuire, nu privește o contestație și nici un act emis în legătură cu o procedură atribuită, este exclusă aplicabilitatea acestei ordonanțe la prezenta speță.
De asemenea, aliniatul (2) al articolului 255 din nr.OUG 34/2006, invocat de instanța de apel în motivarea admiterii excepției, exclude absolut aplicabilitatea ordonanței în prezenta obligație de a face inițiată de recurentă, o asociație non profit, arătând că prin persoana vătămată se înțelege un operator economic, noțiune definită în art. 3 lit. r ca fiind "orice furnizor de produse, prestator de servicii ori executant de lucrări - persoană fizică/juridică, de drept public sau privat, ori grup de persoane cu activitate în domeniu, care oferă în mod licit pe piață produse, servicii și/sau execuție de lucrări.
Recurenta arată că este o asociație non profit și a depus la dosarul cauzei actele de înființare din care rezultă clar scopul acesteia: promovarea și sprijinirea finalizării cartierului de locuințe. Astfel, este evident că nu are calitate procesuala activa într-un litigiu care privește o procedură de atribuire achiziții bazată pe nr.OUG 34/2006, întrucât nu are calitatea de operator economic cerută de legiuitor.
În final, instanța a arătat că nr.OUG 34/2006 se completează cu Legea nr. 554/2004 și astfel competentă pentru soluționarea cauzei este secția de contencios administrativ a Tribunalului București.
Pentru a fi competentă instanța de contencios administrativ este necesar, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, ca recurenta să se considere vătămată de către o autoritate publică, "printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri" și să solicite instanței "anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Or, recurenta nu a solicitat prin cererea de chemare în judecată anularea hotărârii Consiliului General al Municipiului, ci, dimpotrivă, obligarea pârâtei la respectarea acestui act pe care îl consideră legal, precum și obligarea pârâtei la respectarea unor hotărâri și la demararea unor lucrări la care este obligată prin lege și la care s-a obligat prin încheierea contractului de cooperare cu Orașul, nefiind pretenții ce derivă din nr.OUG 34/2006 și nici din Legea nr. 554/2004.
Așa cum definește legiuitorul, prin. f) a art. 2, contenciosul administrativ este activitatea de soluționare în situația în care "conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ", "fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim", iar potrivit lit. i), refuzul nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile".
Recurenta arată că nu este persoană vătămată, în sensul nr.OUG 34/2006 și al Legii nr. 554/2004, deoarece nu este vătămată de hotărârile indicate în acțiune, ci, dimpotrivă, solicită obligarea la punerea în executare a acestor hotărâri de consiliu.
De asemenea, a arătat că nu a formulat cererea de chemare în judecată ca urmare a nesoluționării în termen a unei cereri, deoarece nu s-a adresat pârâtei cu o cerere care să nu fi fost soluționată în termen legal sau cu privire la care să se fi refuzat soluționarea, astfel că nu sunt incidente în cauză nici prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Prin cererea de chemare în judecată recurenta nu contestă hotărârile, prin urmare prezenta cauză nu este de competența instanței de contencios administrativ.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. (5) Cod procedură civilă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la o secție civilă a Tribunalului București, pentru judecarea apelului pe fond, cu obligarea intimatei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
1. Sub un prim aspect, Curtea reține că,pentru a stabili dacă cererea cu care reclamanta a învestit instanța intră sau nu în categoria celor în materie de contencios administrativ, nu poate fi avută în vedere decâtcalificarea dată acesteia de către reclamant, singurul element cert la data sesizării instanței, deoarece aplicarea legii la situația de fapt reținută pe baza probelor administrate constituie un raționament pe care judecătorul este îndreptățit să îl facă numai la momentul pronunțării hotărârii.
De asemenea, părțile au dreptul de a dispune de obiectul procesului (dreptul subiectiv sau interesul născut din raportul de drept civil dedus judecății) și de mijloacele acordate de lege în acest scop. Prin principiul disponibilității se înțelege faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre pe fondul pretenției supuse judecății, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privința obiectului, temeiului și a participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul civil le-ar parcurge. În considerarea acestui principiu, instanța nu poate schimba cauza juridică a cererii de chemare în judecată, înțeleasă pornind de la prevederile art. 112 pct. 4.pr.civ. ca fiind situația de fapt calificată juridic; dispozițiile art. 84.pr.civ. se referă numai la posibilitatea și obligația instanței de a da cererii formulate de parte calificarea corectă sub aspectul denumirii, iar nu la posibilitatea de a modifica respectiva cerere.
Or, chiar în petitul acțiunii introductive, reclamanta a menționat expres și a subliniat că a chemat în judecată pârâta "pentru obligația de a face". Din analiza cererii de chemare în judecată mai reiese că reclamanta și-a fundamentat pretențiile deduse judecății pe neîndeplinirea de către pârâtă a obligației legale ce îi revine în temeiul art. 21 alin. 4 din Legea nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, conform căruia "- utilitățile și dotările tehnico-edilitare se realizează prin obiective de investiții promovate de consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, respectiv al municipiului B -", al art. 3 din nr. 145/2006, prin care s-a instituit obligația direcțiilor specializate din cadrul primăriei de a pune în aplicare prevederile acestei hotărâri și al art. 3 din B nr. 174/2008, care stabilește că direcțiile din cadrul aparatului de specialitate al Primarului General vor aduce la îndeplinire prevederile respectivei hotărâri. Potrivit raționamentului logico-juridic expus de către reclamantă, reiterat prin cererea de recurs, în calitate de titulară a dreptului corelativ obligației menționate, are dreptul la îndeplinirea exactă de către pârâtă a obligației învederate, astfel că încadrarea juridică a acțiunii este cea dată de art. 1073 teza I Cod civ. text de lege corect identificat de către prima instanță.
Reținând că cererea cu care a învestită instanța, în mod corespunzător încadrată ținând cont de voința persoanei care a formulat-o, nu intră în categoria celor în materie de contencios administrativ, se constată că sunt aplicabile prevederile art. 1 Cod procedură civilă. Potrivit acestui text de lege, judecătoriile judecă în primă instanță toate cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe. Rezultă că judecătoria este instanță de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță, ceea ce înseamnă că, ori de câte ori nu se prevede competența unei alte instanțe judecătorești de a rezolva în primă instanță o anumită cerere, aceasta va fi judecată în primă instanță de judecătorie.
2. Pe de altă parte, este adevărat că, având de soluționat un anumit litigiu,judecătorul nu numai că poate, dar este și obligat să identifice normele juridice incidente situației de fapt din speță, nefiind ținut de textele de lege indicate de către părți. Principiul disponibilității nu permite reclamantului să și aleagă prevederile legale cărora să li se dea eficiență în cauza sa,relevant fiind pentru aplicarea sancțiunii conținute de o normă juridică dacă faptele constatate se încadrează în ipoteza sa.
De aceea, în situația în care instanța apreciază că situația de fapt nu corespunde ipotezei normei legale invocate de către reclamant, spre exemplu întrucât se aplică o prevedere specială, iar nu cea generală, situație care se regăsește și în speță, dat fiind că tribunalul a apreciat că fiind vorba despre refuzul îndeplinirii obligației de punere în executare a unui act administrativ, ar fi incidente prevederile Legii nr. 554/2004, acest aspect nu poate avea consecințe decât asupra soluției pronunțate în cauză, iar nu și asupra stabilirii instanței competente, conform celor expuse anterior.
Dat fiind că, față de modalitatea de stabilire a instanței competente să judece cauza în primă instanță, nu prezintă relevanță dacă situației de fapt din cauză i se aplică prevederea generală conținută de art. 1073 teza I Cod civ. sau, din contră, dispozițiile speciale cuprinse în actele normative emise în materia dreptului administrativ, Curtea nu va analiza motivele de recurs care vizează acest aspect.
Față de aceste considerente, reținând că prin ignorarea temeiului juridic invocat de către reclamantă tribunalul a încălcat formele de procedură prevăzute de art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă sub sancțiunea nulității virtuale, vătămarea îmbrăcând forma amânării procesului și, subsecvent, a făcut o greșită aplicare a normelor de competență materială, precum și faptul că, neanalizând criticile aduse de către pârâtă hotărârii primei instanțe, a soluționat apelul fără a intra în cercetarea fondului acestuia, în temeiul art. 312 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul, să caseze decizia civilă recurată și să trimită cauza pentru rejudecarea apelului, aceleiași instanțe - Tribunalul București.
Întrucât cheltuielile de judecată se suportă în condițiile art. 274 Cod procedură civilă de partea care a pierdut irevocabil procesul, asupra cererii formulate de recurenta reclamantă cu acest obiect, inclusiv pentru faza procesuală a recursului, se va pronunța instanța care va rejudeca apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - reclamanta ASOCIAȚIA CARTIERUL " ", cu sediul ales în B,-, -alles,. A,. 3,. 20, sector 1, la Cabinet de avocat, împotriva deciziei civile nr. 664 din 21.05.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B prin PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5.
Casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului, aceleiași instanțe - Tribunalul București.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact..
Ex.2/30.11.2009
Secția a III-a Civ. -
-
Jud.sector 5. - Veste
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Fănica Pena, Cristina Nica
