Obligație de a face. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligația de a face -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 133
Ședința publică din 6 mai 2009
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Municipiul S împotriva deciziei nr. 72 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns reclamanții intimați și asistați de avocat, lipsă fiind pârâtul Municipiul S - prim primar și reclamanții intimați G și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar a fost depusă chitanța nr. 237 din 4 mai 2009 în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, prin care se face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului.
Instanța constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat precizează că reclamanții intimați au încheiat un contract de vânzare cumpărare cu RAUCL S în anul 1992, prin care au cumpărat un apartament situat în S, pe care l-au achitat integral. Data predării imobilului era 31 decembrie 1993. Arată că prin Hotărârea nr. 112/1997 a Consiliului Local al municipiului S, RAUCL s-a reorganizat și, Consiliul local al municipiului Saf ost cel care a preluat activitatea de vânzare a locuințelor, drepturile dar și obligațiile fiind de asemenea preluate. Mai arată că, pârâtul, care a preluat întreaga activitate de la SC SA, care la rândul său a preluat de la RAUCL, are obligația respectării acestui contract iar reclamanții, în baza art. 1073 cod civil au dreptul de a obține îndeplinirea exactă a acestei obligații. Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Suceava sub nr. 2874 din 30 aprilie 2008, reclamanții, G și au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul S pentru a fi obligat:
- să finalizeze construcția apartamentului nr.17 din Blocul nr.31,. A,. IV, situat în S, B-dul 1 -, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 78/IV/1992, încheiat la 8 noiembrie 1992 cu RAUCL S;
- să fie obligat să respecte un termen de 6 luni pentru finalizarea și predarea acestui apartament;
- să fie obligat la plata de daune cominatorii de câte 50 lei pe zi de întârziere, începând cu data termenului stabilit pentru predare și până la data predării efective, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea cererilor, reclamanții au arătat că prin contractul încheiat între u și u, autoarea celorlalți reclamanți, în calitate de cumpărători și RAUCL S, în calitate de vânzătoare au dobândit apartamentul menționat mai sus, compus din 2 camere de locuit și dependințe, în suprafață de 56,3. precum și cota indiviză de 2,5 % din suprafața de folosință comună a imobilului, cu prețul de 837.559 lei, din care 12.377 lei reprezintă comision. Prețul a fost achitat integral cu chitanța nr.57971 din 8 noiembrie 1992, iar comisionul a fost plătit anticipat cu chitanța nr.29833 din 14 septembrie 1992. Termenul de predare a fost stabilit la 31 decembrie 1993. La data de 17 august 1998 activitatea de administrare a fondului locativ de stat a fost preluată de pârât de la ACET SA, fosta RAUCL
Cu toate că au plătit integral prețul și cu toate că au făcut numeroase demersuri atât la RAUCL S, devenită ACET SA S, cât și la pârât, apartamentul nu a fost finalizat și nici predat până în prezent.
Prin sentința civilă nr. 4579 din 29 octombrie 2008, Judecătoria Suceavaa admis acțiunea așa cum a fost formulată și a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată.
La pronunțarea acestei soluții instanța a reținut că pârâtul este succesorul RAUCL S în drepturi și obligații, în ceea ce privește activitatea de vânzare a locuințelor și investiții pentru fondul locativ, astfel că a preluat și obligația de predare a apartamentului nr.17 ce a format obiectul vânzării cumpărării din contractul nr. 78/N/1992. Cum prețul apartamentului așa cum a fost convenit a fost achitat integral, alături de comision, rezultă că reclamanții și-au îndeplinit integral și întocmai obligația asumată, astfel că pârâtul nu poate să solicite plata suplimentară a 55.285 lei, fiind ținut să suporte efectele inflației deoarece culpa pentru nepredarea la termen aparține vânzătorului.
Tribunalul Suceava prin decizia civilă nr. 72 din 17 februarie 2009 respins, ca nefondat apelul pârâtului cu aceeași motivare.
Municipiul Sad eclarat recurs împotriva deciziei tribunalului, pentru motive ce pot fi încadrate în art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă și care vizează încălcarea de către instanță a dispozițiilor nr.OG19/1994.
În dezvoltare a arătat că încheierea contractului nr. 78/IV/1992 s-a făcut sub imperiul Legii nr. 61/1990 iar prețul estimativ a fost stabilit conform normelor de aplicare a acestei legi. Municipiul Sap reluat activitatea de administrare a fondului locativ și de investiții pentru fond locativ abia după 6 ani de la data contractării apartamentului și la 5 ani față de termenul de predare, timp în care prețul plătit s-a devalorizat prin inflație și nu a mai fost suficient pentru finalizarea construcției. Cu referire expresă la apartamentul nr.17 în litigiu, prin expertiza depusă la dosar s-a constatat că mai sunt necesari 55.285 lei, diferență de achitat de care au fost încunoștințați și reclamanții. Prin nr.OG 19/1994 s-a prevăzut preluarea spre execuție a lucrărilor edilitare, conexe ansamblurilor de locuințe necesare punerii în funcțiune a locuințelor aflate în diferite stadii de execuție, necontractate. Pentru finalizarea locuințelor din blocul 31, unde erau contractate numai 2 apartamente dintre care unul al reclamanților era necesar ca proprietarii lor să achite diferențele stabilite pe bază de expertiză, sens în care s-a pronunțat și Consiliul Județean S, în calitate de ordonator de credite. Întrucât diferența de preț nu a fost plătită de reclamanți soluția de admitere a acțiunii, menținută de tribunal încalcă prevederile nr.OG 19/1994 și creează o stare de inechitate față de ceilalți proprietari care continuă să achite sume de bani.
Recursul se dovedește a fi nefondat potrivit considerentelor ce se vor dezvolta în continuare.
Ordonanța Guvernului nr. 19/1994 a instituit o serie de măsuri pentru stimularea investițiilor în vederea realizării unor lucrări publice și construcții de locuințe, fără să prevadă vreo obligație de majorare a prețurilor deja plătite pentru locuințele contractate anterior. Textul art. 1 al ordonanței, la care face trimitere recurentul se referă la finanțarea, și din sursele beneficiarilor, doar a lucrărilor conexe ansamblurilor de locuințe, nu a însăși locuințelor și mai cu seamă a celor achitate integral încă de la contractare.
Deosebit de aceasta din conținutul adresei nr.5994/1997 emisă de Prefectul Jud. S (12 fond) rezultă că blocul nr. 31, în discuție nici nu a fost cuprins în lista de finanțare conform OG nr. 19/1994.
În speță, pârâtul în calitatea sa de succesor al societății vânzătoare a preluat de la aceasta, drepturile dar și obligațiile legate de activitățile de administrare a fondului locativ, de vânzare a locuințelor și de investiții pentru fondul locativ, inclusiv obligația, foarte concretă, de a preda apartamentul contractat de reclamanți.
Deprecierea prețului prin inflație, este o urmare a nerespectării termenului de predare și nu poate fi imputată reclamanților, deoarece ei și-au executat la timp și întocmai obligațiile asumate prin contract, banii plătiți de ei fiind folosiți pentru achitarea unor lucrări la alte blocuri (11 fond).
Efectul inflației face parte, așadar, până la data de 17 august 1998 din pasivul preluat necondiționat, după cum se pare, de la ACET SA, respectiv RAUCL S, iar în continuare ține de culpa proprie a pârâtului.
Pretinsa inechitate nu poate fi reținută, de vreme ce situația celorlalte persoane, la care se referă recurentul, nu este identică cu aceea reclamanților.
Așa fiind și cum ambele instanțe au făcut o corectă aplicare a art. 1073 din Codul civil, curtea urmează ca în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă să respingă recursul ca nefondat.
Reclamanții, prin avocat, au cerut cheltuieli de judecată din recurs, constând din onorariul plătit apărătorului ales. Întrucât în conformitate cu chitanța nr. 59 din 5 mai 2009, aflată la dosar, plata onorariului a fost efectuată numai de reclamanta, în baza art. 274 din Codul d e procedură civil, pârâtul va fi obligat să plătească suma de 833 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, acestei reclamante.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul S împotriva deciziei nr. 72 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Obligă pârâtul recurent să plătească reclamantei intimate suma de 833 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pentru judecător pensionat
semnează președintele instanței
Red.
Tehnored.
2ex/20.05.2009
Președinte:Dumitrașcu VeronicaJudecători:Dumitrașcu Veronica, Rață Gabriela, Surdu Oana
