Obligație de a face. Decizia 1492/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1492
Ședința publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 961 din 1 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de apel Craiova în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații și Primăria B de
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul, lipsind intimații și Primăria B de
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează depunerea întâmpinării formulate de intimatul și cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de acesta prin întâmpinarea depusă, după care;
Instanța luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de intimatul și constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra contestației în anulare de față;
Contestatorul solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, anularea deciziei și stabilirea unui termen pentru rejudecarea recursului.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A sub nr- la data de 08.12.2008, reclamanta Primăria B de Aas olicitat în contradictoriu cu pârâtul ca prin hotărârea ce se va pronunța, acesta să fie obligat la desființarea lucrărilor realizate nelegal.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că pârâtul a executat în gospodăria proprie lucrări de reconstruire adăpost pentru porci și păsări, fără a deține autorizație de construcție eliberată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 50/1991.
A precizat reclamanta că, prin procesul - verbal nr. 2/08.09.2008 pârâtul a fost sancționat contravențional cu suma de 1.000 lei și s-a dispus sistarea lucrărilor și intrarea în legalitate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 32 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, republicată.
Numitul a formulat cerere de intervenție în nume propriu, prin care a solicitat admiterea cererii și să se constate că pârâtul este în proces cu acesta, construcția fiind ridicată pe terenul care a făcut parte din masa succesorală a tatălui său, autorul Gh..
De asemenea, a solicitat ca pârâtul să fie obligat să elibereze terenul ocupat de acesta.
La termenul din data de 18.02.2009, instanța a luat act de întâmpinarea - reconvențională formulată de pârât, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție, considerând că nu există o legătură suficientă între aceasta și cererea principală.
Cu privire la cererea principală s-a precizat că procesul verbal de contravenție invocat de reclamantă nu i-a fost comunicat, neavând cunoștință de conținutul acestuia, astfel că nu l-a putut contesta.
Judecătoria Baia de A prin sentința civilă nr.160 din 11.03.2009 a respins excepția prematurității cererii.
A admis acțiunea formulată de reclamanta Primăria B de A, în contradictoriu cu pârâtul și a dispus desființarea construcției cu destinație de adăpost porci și păsări executată de pârâtul.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin procesul - verbal nr. 2/2008, ce constituie titlu executoriu, s-a dispus ca pârâtul să sisteze lucrările și să intre în legalitate, măsurile urmând a fi aduse la îndeplinire până la data de 15.10.2008, însă acesta nu s-a conformat acestor dispoziții, astfel că reclamanta este îndreptățită să ceară desființarea construcțiilor executate fără îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, calea de atac fiind calificată ulterior ca apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut în esență, că procesul - verbal de contravenție nr. 2/2008 nu i-a fost comunicat și din acest motiv, deși a invocat o serie de excepții care conduceau la anularea procesului - verbal, instanța nu le-a analizat, ca urmare a adresei 717/10.03.2009 în care se consemnează eronat că a luat cunoștință de procesul - verbal de contravenție.
Prin decizia civilă nr.248/A din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins apelul ca nefondat.
S-a reținut că apelantul a avut cunoștință de măsurile dispuse prin procesul - verbal nr. 2/08.02.2009, pe care l-a semnat fără obiecțiuni, precizând că nu a cunoscut faptul că-i este necesară o autorizație de construire și nici nu a înțeles să sisteze lucrările și să obțină autorizația necesară.
Criticile ce vizează necomunicarea sunt irelevante, în condițiile în care procesul verbal a fost semnat de acesta și nici nu poartă mențiunea refuzului de a-l primi, ceea ce ar fi condus la comunicarea cu confirmare de primire.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs pârâtul, solicitând schimbarea acestora, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a susținut că decizia recurată este nemotivată, respectiv nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților.
Că, instanța a aplicat greșit dispozițiile legale din materia comunicării procesului verbal de contravenție, respectiv prevederile art. 21 și 25-27 din OG nr. 2/2001.
A precizat recurentul că agentul constatator al contravenției reținută în sarcina sa nu avea prerogativa aplicării sancțiunii contravenționale, situație în care procesul verbal a trebuit să fie înaintat persoanei care avea această prerogativă legală. Astfel, procesul verbal din 8 septembrie 2008 fost înaintat cu adresa nr. 2541/12 septembrie 2008 către primarul orașului în vederea aplicării sancțiunii contravenționale.
Recurentul a mai învederat faptul că în fața instanței de apel Primarul Orașului B de Aaf ost prezent și a pus concluzii de admitere a apelului ceea ce echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor părții adverse, iar instanța trebuia să ia act de aceasta pentru a respecta în acest mod principiul disponibilității părților.
Prin decizia civilă nr.961 din 01 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de pârâtul, în contradictoriu cu intimata reclamantă Primăria B de A și intimatul intervenient.
Au fost modificate ambele hotărâri, în sensul că s-a respins acțiunea formulată de Primăria Orașului B de
A fost obligată intimata Primăria B de A la plata sumei de 1610 lei cheltuieli de judecată către recurentul, la fond și recurs.
S-a reținut că, potrivit art. 21 din OG nr. 2/2001, în situația în care agentul constatator nu are dreptul să aplice și sancțiunea (potrivit actului normativ de stabilire și sancționare a contravenției), procesul verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancțiunea, iar aplicarea sancțiunii are loc prin rezoluție scrisă pe procesul-verbal, urmând ca acesta să fie înmânat, sau după caz, comunicat contravenientului de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.
În speță, din procesul verbal nr.2 din 8 septembrie 2008, aflat la filele 3, 4 din dosarul de fond, a rezultat că săvârșirea contravenției s-a constatat de către inspectorul în urbanism, iar aplicarea sancțiunii s-a făcut de către Primarul orașului B de
Că, procesul-verbal cuprinde 3 rubrici la care trebuia să figureze semnătura contravenitului: o rubrica viza constatarea contravenției, a doua comunicarea procesului verbal de constatare și a treia - în partea finală procesului verbal-care este rezervată rezoluției de aplicare a sancțiunii.
Procesul verbal este semnat de contravenient numai în partea completată de agentul constatator, lipsind semnătura din partea completată de organul care a aplicat sancțiunea. Acest aspect, dedus din observarea procesului verbal de contravenție, coroborat cu adresa nr. 2541 din 12 septembrie 2008 din care a rezultat că la această dată agentul constatator a înaintat procesul verbal de contravenție în vederea aplicării sancțiunii, duc la concluzia că recurentul a luat cunoștință numai despre constatările pe care agentul constatator le-a înserat în procesul-verbal de contravenție, nu și de sancțiunea aplicată.
Întrucât aplicarea sancțiunii s-a făcut de către o altă persoană decât agentul constatator și din cuprinsul rezoluției de aplicare a sancțiunii nu rezultă că recurentul a fost prezent în momentul sancționării sale și că a luat cunoștință de sancțiunea aplicată, este indiscutabil că acestuia îi erau aplicabile prevederile art. 25 alin.2 din OG nr.2/2001, în conformitate cu care, organul care a aplicat sancțiunea avea obligația de a comunica procesul verbal în integralitatea sa contravenientului în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancțiunii.
Întrucât în cauză nu s-a procedat astfel, acțiunea prin care Primăria B de Aas olicitat obligarea pârâtului să desființeze construcțiile, pentru care prin procesul-verbal nr.2/2008 s-a constatat că au fost edificate fără autorizație de construcție, este prematur formulată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că în mod greșit Curtea de Apel Craiovaa modificat hotărârile instanțelor anterioare și ca atare, în mod greșit a respins acțiunea formulată de Primăria B de
Că, la dosarul cauzei există probatorii din care rezultă că intimatul a executat în gospodăria proprie mai multe lucrări fără a deține autorizație de construcție, acesta fiind sancționat contravențional prin procesul - verbal de contravenție nr.2 din 8 septembrie 2008.
Deși, prin procesul - verbal de contravenție s-a stabilit ca intimatul să intre în legalitate în termen de 30 de zile, acesta nu s-a conformat, așa încât, judecătoria și tribunalul în mod corect au admis acțiunea promovată de Primăria B de
Soluția instanței de recurs este așadar nelegală, situație în care hotărârea pronunțată de această instanță se impune a fi desființată.
Contestația în anulare este nefondată.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în situațiile limitativ prevăzute de art. 317 și 318 Cod pr. civilă.
Art. 317 Cod pr. civilă, prevede că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat cauza nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică, privitoare la competență.
Cât privește art.318 Cod pr. civilă, acesta prevede la rândul său că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speță, nu se regăsește nici una din situațiile prevăzute expres de art. 317 și 318 Cod pr. civilă, aspectele invocate de contestator vizând modalitatea de interpretare a probatoriilor și de aplicare a prevederilor legale de către instanța de recurs.
Aceste aspecte nu pot fi însă cenzurate în calea de atac a contestației în anulare, fiind tranșate cu putere de lucru judecat de către instanțele care au soluționat fondul litigiului.
Pentru considerentele expuse, contestația în anulare este nefondată și urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 961 din 1 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și Primăria B de
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
16.12.2009
Jud.rec.
,
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Costinela Sălan, Oana Ghiță
