Obligație de a face. Decizia 172/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 172/R-CM
Ședința publică din 04 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SC SA P, cu sediul în Pitești, str. -. -, nr.47-49, județul A, împotriva sentinței civile nr. 1364/CM din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.- -.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul- reclamant, asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 30/2009, emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual, lipsind recurenta- pârâtă " " Pitești.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta- pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat, pentru intimatul- reclamant, având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică cu obligarea recurentei- pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 2 octombrie 2007, la Tribunalul Argeș, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta "" pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei să-i acorde grupa a II-a de muncă pentru perioada în care a fost încadrat și a prestat activitate;
- obligarea pârâtei la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă sub sancțiunea aplicării unei amenzii civile de 100 lei/zi de întârziere în caz de neexecutare;
- obligarea pârâtei la virarea contribuțiilor aferente bugetelor de asigurări sociale pentru această perioadă;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, întemeiată pe dispozițiile Legii nr.53/2003, s-a arătat de către reclamant că a fost salariatul pârâtei în perioada 05.03.1976 - 04.03.2000, desfășurându-și activitatea în condiții de muncă corespunzătoare încadrării în grupa a II-a de evaluare.
Cu toate acestea, în carnetul de muncă nu există asemenea mențiuni, fapt ce i-a determinat un prejudiciu, deși a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului
La data de 07.12.2007, pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că meseria de electrician de întreținere și reparații auto pe care a desfășurat-o reclamantul în cadrul societății pârâte nu face parte din locurile de muncă menționate în anexa 2 la Ordinul nr.50/1990 al, ce dau dreptul la încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Se mai susține că reclamantul a formulat acțiunea după 7 ani de la pensionare pentru a obține o hotărâre judecătorească în acest sens.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri cu respectarea disp. art.172 Cod procedură civilă, s-a administrat interogatoriu cu respectarea disp. art.218 Cod procedură civilă și au fost audiați martorii și escu, la propunerea reclamantului.
Prin sentința civilă nr.1364/CM din 2 decembrie 2008, Tribunalul Argeșa admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pe pârâtă să acorde acestuia grupa a II-a de muncă pentru perioada cât a desfășurat activitate la această societate.
A obligat pârâta să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului, să vireze contribuțiile aferente bugetelor speciale de stat și să plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 500 de lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriului administrat în cauză, următoarea situație de fapt:
"Potrivit deciziei nr.152/17.01.2000 (fila 3) coroborată cu contractul individual de muncă (fila 35), reclamantul și-a desfășurat activitatea în perioada 05.03.1976 - 04.02.2000 la, având meseria de electrician de întreținere.
Pârâta susține că meseria pe care a desfășurat-o reclamantul nu face parte din locurile de muncă stabilite în anexa la Ordinul nr.50/1990 al, ce-i dau dreptul acestuia la încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Cu toate acestea, așa cum se evidențiază și în art.9 din acest act normativ (fila 16), în cazul personalului care își desfășoară activitatea în locuri de muncă prevăzute atât în grupa I, cât și la grupa a II-a, iar timpul lucrat în grupa I este sub 50 % din programul de lucru, încadrarea se face în grupa a II-a, dacă din cumularea timpului efectiv lucrat în grupa I și II se obține o perioadă ce reprezintă cel puțin 70 %, cât este prevăzut pentru grupa a II-a de muncă. De asemenea, la art.13 din ordin se arată că acesta se aplică pentru perioada lucrată după data de 18.03.1968.
Martorii audiați în cauză la propunerea reclamantului și care și-au desfășurat activitatea alături de acesta, au evidențiat faptul că reclamantul deși a fost încadrat în meseria de electrician, efectiv desfășura activitatea alături de zidari ( ajuta la betoane, căra cărămizi, săpa la șanțuri, etc.). Aceste activități prestate reprezentau 75-80% din activitatea efectuată zilnic.
Ca urmare, probele administrate în cauză evidențiază că reclamantul îndeplinește condițiile prev. la art.9 din Ordinul nr50/1990 (fila 74) invocat de pârâtă, astfel că acesta este îndreptățit să i se acorde grupa a II-a de muncă pentru perioada cât a desfășurat activitatea la această societate.
În consecință, față de cele reținute, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să acorde reclamantului grupa a II-a de muncă pentru perioada cât a desfășurat activitate la aceasta societate și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului, precum și să vireze contribuțiile aferente bugetelor speciale de stat".
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs pârâta "", susținând că este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct.7 și 9 din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea acestor motive, s-a arătat că această hotărâre este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și cuprinde motive străine de natura pricinii.
S-a arătat că reclamantul a fost încadrat la această unitate ca electrician de întreținere și Ordinul nr.50/1990 al Ministerului Muncii și Sociale nu cuprinde această meserie ca făcând parte din locurile de muncă, activități sau categorii profesionale încadrate la grupa a II-a de muncă.
Se susține că această societate are ca obiect de activitate transportul auto de mărfuri și persoane, situație în care instanța nu a avut rol activ în verificarea sincerității declarațiilor martorilor audiați în cauză și și-a întemeiat soluția pe aceste declarații, contrar mențiunilor din contractul de muncă al reclamantului.
Examinând recursul formulat de pârâtă, în raport cu motivele de recurs invocate și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă și actele de la dosar, Curtea constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis.
Potrivit art.3 din Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă personalul care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în Anexele I și II.
În speță, în raport de actele de la dosar, se constată că în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamantul este îndreptățit a i se acorda grupa a II-a de muncă pentru perioada cât a desfășurat activitatea de electrician de întreținere în cadrul societății pârâte, nefiind aplicabile dispozițiile art.9 și 13 din Ordinul nr.50/1990, întrucât în Anexa II nu este menționată funcția de electrician, ca făcând parte din locurile de muncă, activități sau categorii profesionale încadrate la grupa a II-a de muncă.
La această soluție greșită s-a ajuns și datorită faptului că prima instanță a pus temei pe declarațiile a doi martori, ignorând actele depuse de către pârâtă la dosar, respectiv contractul individual de muncă al reclamantului, cât și carnetul de muncă al acestuia.
Rezultă din cele două acte enunțate anterior, faptul că reclamantul a fost încadrat la pârâtă în funcția de electrician de întreținere și reparații auto, cu loc de muncă în garaj (filele 35-38) și că s-a pensionat din această funcție prin decizia nr.- din 11 aprilie 2001.
Potrivit art.15 din Ordinul nr.50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia, stabilită de Ministerul Muncii și Sociale (fila 16 dosar).
Carnetul de muncă este actul oficial și personal al titularului prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția și alte drepturi.
Dovada acestor situații se poate efectua numai prin înregistrările efectuate în carnetul de muncă, iar la rândul lor acestea nu pot fi făcute decât în temeiul actelor indicate în art.11 și 12 din Decretul nr.92/1976.
Pentru dovedirea activității desfășurate în temeiul unui contract de muncă, precum și a funcției, meseriei sau specialității, sunt inadmisibile orice mijloace de probă.
Prin urmare, nu se putea dovedi cu martori o situație contrară celei evidențiată în cuprinsul unui înscris, având în vedere dispozițiile art.1191 alin.2 din Codul civil.
Cum în speță instanța de fond a încuviințat proba cu martori pentru a dovedi că cele menționate în carnetul de muncă al reclamantului nu corespund realității, contrar voinței părților avută în vedere la încheierea contractului individual de muncă și mențiunilor din acest înscris și nu a avut în vedere faptul că în Anexa II a Ordinului nr.50/1990 nu figurează meseria de electrician ca făcând parte din locurile de muncă încadrate la grupa a II-a, aceasta a pronunțat o soluție cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct.7 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Pentru considerentele expuse anterior, în baza art.81 din Legea nr.168/1999, combinat cu art.312 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul și a se casa sentința, iar pe fond se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta "" Pitești, împotriva sentinței civile nr.1364/CM din 02 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Casează sentința și pe fond respinge acțiunea formulată de reclamantul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.4/19.02.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
