Obligație de a face. Decizia 179/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.179
Ședința publică de la 11 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 338/A din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă -, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant, lipsind intimata pârâtă -.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că recursul este declarat în termen, motivat, timbrat. Prin serviciul registratură, intimata pârâtă - a depus întâmpinare, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, după care;
Instanța a procedat la comunicarea întâmpinării către recurentul reclamant, care a arătat că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării.
Constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Orșova sub nr- din 11.05.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta -, întrucât aceasta și-a construit la imobilul ei, în mod abuziv și fără acordul lui, "un geam de o suprafață de 2/180 mp, fără să țină cont de legile statului - art. 611. civil, "construcția pârâtei având vederea în interiorul curții lui la dormitorul lui".
A precizat reclamantul că a făcut demersuri "ani de zile", prin instanțe judecătorești, însă datorită relațiilor ginerelui pârâtei, nu i s-a dat dreptate.
A mai afirmat că el știe de existența unei legi, potrivit căreia, pârâta nu are voie să-și construiască geam cu vedere în interiorul curții lui, sau, mai mult, chiar în ușa dormitorului său, la un metru distanță.
A relatat reclamantul că în anul 1979, pârâta a avut o autorizație de construcție a unei bucătării și a unei băi pe terenul lui, chiar în dreptul geamului respectiv; de asemenea, că a fost chemat în instanță atunci și i s-a pus în vedere să spargă toată construcția de pe terenul lui pe motiv că pârâta nu are lumină în camera ei, că astfel să vadă ce lucrează el zilnic în curtea lui.
A menționat reclamantul că, după ce a fost în audiență la primarul orașului O, în aprilie 2009, o comisie din cadrul Primăriei, s-a deplasat la fața locului, constatând situația înfățișată în cererea de chemare în judecată; membrii comisiei i-au spus că pârâta nu are voie " cu acest geam" și i-au trimis acesteia "înștiințare de anulare a geamului". Pentru că pârâta nu s-a conformat hotărârii comisiei, a fost nevoit să se adreseze instanței.
Reclamantul a anexat la cererea de chemare în judecată o fotografie a imobilului; adresa nr.3105/13.04.2009 a Primăriei Municipiului O, autorizația nr.23 din 30.10.1982 emisă de Consiliul Popular al Orașului O - Biroul Executiv; chitanța din 11.05.2009, privind plata taxei de timbru ( emisă de Primăria Municipiului O - Serviciul Impozite și Taxe) și timbrul judiciar.
La data de 09.06.2009, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția procesuală de fond absolută, peremptorie, a puterii de lucru judecat și a solicitat, în consecință, respingerea cererii formulate de reclamantul, ca existând putere de lucru judecat.
În motivarea întâmpinării, a arătat că, în fapt, din cuprinsul cererii informe depuse de reclamant, al cărei obiect nu este în mod coerent determinat și care nu cuprinde motivele de fapt și de drept pertinente acestei cauze, se poate deduce că obiectul pretențiilor sale se raportează la o obligație de a face, în sensul de a închide fereastra situată pe zidul despărțitor al celor două proprietăți, situate în O,-, respectiv nr. 21.
În raport de acest obiect, pârâta a solicitat să se constate că în cauză este incidentă excepția puterii de lucru judecat, în raport de decizia civilă nr.
1540/27.12.1979, pronunțată de Tribunalul Județean M în dosarul nr. 2169/1979.
Astfel, a învederat pârâta că prin decizia menționată, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâții și împotriva nr.6352/09.10.1979, pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S, prin care s-a admis cererea principală formulată de reclamantul (soțul său, în prezent decedat) și au fost obligați pârâții să ridice placajul cu care au înfundat fereastra imobilului proprietatea ei, situată în O,-, admițându-se și cererea reconvențională, formulată de pârâți, prin care era obligat reclamantul să pună la fereastra dinspre curtea acestora geamuri și două bare de fier pe exterior.
În considerentele acestei decizii, intrate, de asemenea, în puterea lucrului judecat, s-a reținut de către instanța de recurs,că imobilul ei a fost construit în anul 1968 și prevăzut cu o fereastră cu vedere spre curtea recurenților - pe care aceștia, în mod unilateral, au aplicat o bucată de placaj, fără a ține seama că reclamantul a avut consimțământul expres al proprietarului imobilului și acordul implicit al lui.
În același sens, s-a reținut că, și din susținerile părților, rezultă că fereastra nu a fost folosită de reclamantul intimat pentru a privi în curtea vecinilor, iar buna credință a acestuia a fost constatată și din faptul că a executat de bună voie dispoziția instanței, înlocuind geamurile existente cu geamuri și de fier, chiar până la soluționarea recursului.
În speță, a apreciat pârâta, în raport de această decizie, este întrunită, tripla identitate, de părți, de obiect și de cauză juridică, ce atrage incidența puterii de lucru judecat.
În acest context, pârâta a solicitat să se observe că această hotărâre, pronunțată în materie civilă, prin care s-a stabilit existența legală a servituții de lumină, în condițiile impuse de lege, servitute de lumină corelativă unei servituți de zid, nu mai poate fi repusă în discuție, fără a se afecta principiul securității raporturilor juridice, ca element al preeminenței dreptului, și ca o garanție a dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ca o dovadă a relei-credințe a reclamantului, a arătat pârâta, în ciuda existenței deciziei civile nr.1540/27.12.1979, pronunțată de Tribunalul Județean M în dosarul nr. 2169/1979 și a condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 271 alin. 2 Cod procedură penală, în baza sentinței penale nr.2272/09.12.1983, pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S, acesta a acoperit fereastra situată pe zidul despărțitor, fereastră care întrunește cerințele legale, fiind prevăzută
cu geamuri și de fier, aducându-i un prejudiciu permanent, prin imposibilitatea folosirii acelei camere decât cu lumina artificială.
Acest fapt rezultă, în prezent, din constatările organelor abilitate ale Primăriei Municipiului O, care s-au deplasat la fața locului, astfel cum au fost cuprinse aceste constatări în adresa nr. 5111/05.05.2009, emisă de această instituție, reclamantul încercând să inducă în eroare instanța de judecată, în sensul că s-ar fi făcut constatări ce i-ar fi favorabile.
Pentru argumentele expuse, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca existând putere de lucru judecat; pentru nerespectarea hotărârilor judecătorești, prin care se stabilește servitutea de vedere/lumină, rezervându-și dreptul de a se adresa organelor de cercetare penală.
În susținerea întâmpinării, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le depune la dosar.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 166.c Cod Penal, art. 1200 pct. 4.civil și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, solicitând judecarea în lipsă, conform art. 242.
La termenul din 15.06.2009, reclamantul a declarat că s-a mai judecat
- și cu, "pe vremea lui, pentru aceleași probleme", însă a pierdut procesul. Dorește să se judece din nou pentru rezolvarea acelorași probleme, deoarece speră să se facă dreptate acum, după revoluție. Nu este de acord cu excepția puterii de lucru judecat pentru că ei au câștigat atunci procesul "datorită relațiilor de partid; ginerele lor, G, a fost activist de partid și avut relații". În această situație a arătat că lasă la aprecierea instanței, soluția ce va fi dată.
Judecătoria Orșova, prin sentința civilă nr.405 din 15.06.2009 a admis excepția puterii lucrului judecat și a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta -, ca existând putere de lucru judecat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că Judecătoria Dr.Tr.S, prin sentința civilă nr.6352/09.10.197, a admis acțiunea și i-a obligat pe pârâții și să-și ridice placajul aplicat pe fereastra reclamantului. Totodată, s-a admis și cererea reconvențională formulată de pârâți, fiind obligat reclamantul, să pună la fereastra dinspre curtea acestora, geamuri și două bare de fier pe exterior. Prin decizia civilă nr.1540/27.12.1979, pronunțată de Tribunalul Județean M în dosarul nr.2169/1979, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâții și, împotriva sentinței civile nr.6352/09.10.1979, pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.
Instanța a considerat că, în raport de sentința civilă nr. 6352/09.10.1979, pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S în dosarul nr. 6761/1979, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă
nr.15490/27.12.1979, în speță este întrunită tripla identitate, de părți, de obiect și de cauză juridică, ce atrage incidența puterii de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea apelului, acesta a arătat că prin acțiunea promovată a chemat-o în judecată pe -, solicitând ca prin sentința pe care o va pronunța instanța, să i se permită edificarea unor construcții pe terenul care este proprietatea sa, fără să îi îngrădească pârâtei servitutea de lumină. A arătat că s-au încălcat disp. art. 611 cod civil, deoarece el nu și-a dat acordul ca pârâta să își construiască o astfel de fereastră. A mai precizat că el dorește doar să edifice construcții pe terenul său, dar nu poate deoarece îi îngrădește servitutea de lumină, pârâtei. A mai precizat că în mod greșit s-a admis excepția autorității de lucru judecat, deoarece anterior s-au judecat pentru servitutea de lumină, iar în prezent se judecă pentru servitutea de vedere.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menționând că în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și că, față de acțiunea formulată, în mod corect instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat.
Prin decizia civilă nr. 338/A din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins apelul.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta -, arătând că aceasta a construit abuziv un geam cu o suprafață de 2/1,80 mp, fără să țină seama de legile statului. Prin declarația de la fila 21 din dosarul de fond,reclamantul a arătat că a înțeles să se judece cu pârâta pentru aceleași probleme pentru care s-a mai judecat și înainte de revoluție și că anterior pârâta a avut câștig de cauză deoarece a avut relații.
Instanța de apel nu a avut în vedere susținerea făcută în apel d e reclamant, potrivit căreia el a solicitat să i se permită edificarea unor construcții pe terenul său, această cerere nerezultând din acțiunea formulată și nici din declarația dată în fața instanței.
Potrivit disp. art. 294 cod.pr.civ. în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi.
Prin urmare, față de aceste dispoziții legale, instanța de apel nu a avut în vedere susținerile apelantului, menționate mai sus, constatând că,față de cererea de chemare în judecată, în mod corect instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat față de nr.6352/09.10.1979, pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S în dosarul nr.6761/1979, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.15490/27.12.1979,
existând în cauză tripla identitate cerută de disp. art. 1201 cod civil. Nu s-a reținut că trebuia făcută diferențierea între servitutea de vedere și cea de lumină, cererea fiind identică cu cea formulată în anul 1979.
Împotriva celor două hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, motivând în esență că, nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au avut în vedere că, în cursul procesului, în momentul în care pârâta a invocat excepția autorității lucrului judecat, el și-a precizat acțiunea, în sensul ca pârâta să-i permită să execute o împrejmuire a terenului său, cu un gard cu o înălțime de 2,5. față de sol.
Prin urmare, întrucât, nici instanța de fond și nici cea de apel, nu au dezbătut cererea sa, limitându-se să analizeze excepția autorității lucrului judecat, la o pricină ce nu a fost dedusă judecății, recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, așa cum a fost precizată, la instanța de fond.
Intimata pârâtă --, a formulat Întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat- neexistând motive de nelegalitate a hotărârilor atacate- și judecarea cauzei în lipsă.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticii formulată de recurentul reclamant, dar și în raport de prev.art.306 alin.2 pr.civ. se constată că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificare a hotărârilor, din cele expres și limitativ prevăzute de art.304 pct.1-9 pr.civ. pentru promovarea recursului.
Astfel, prin cererea cu caracter de întâmpinare (8-9 dosar fond) depusă la dosar la 9 iunie 2009, pentru termenul de judecată din 15 iunie 2009, pârâta a invocat excepția puterii de lucru judecat, depunand, de asemenea, mai multe hotărâri judecătorești.
Față de excepția invocată de pârâtă, instanța, la termenul de judecată din 15 iunie 2009, i-a luat reclamantului o declarație scrisă (21 dosar fond) prin care acesta și-a precizat poziția față de excepția pusă în discuție, precum și obiectul cererii sale de chemare în judecată.
Prin această declarație, pârâtul a precizat expres că dorește să se judece din nou, pentru aceleași probleme, neexistând la dosar nici o precizare a acțiunii, în sensul celor susținute în motivarea recursului.
Prin urmare, prima instanță, judecând în limitele investirii, conform art.129 alin.6 pr.civ. și, constatând în mod corect incidența în cauză a dispoz.art.1201 civ. a pronunțat o sentință legală, de respingere a acțiunii, pe excepția autorității de lucru judecat.
De asemenea, și Tribunalul, constatând că, în raport de dispoz.art.294 alin.1 pr.civ. nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată, iar instanța de fond, prin sentința atacată, s-a pronunțat asupra obiectului
cererii deduse judecății, reținând în mod corect excepția autorității lucrului judecat, a pronunțat o decizie legală, de respingere a apelului, ca nefondat.
Față de considerentele expuse, în baza art.312 pr.civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 338/A din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă -, având ca obiect obligația de a face.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
16.02.2010
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Gh.
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun
