Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 185/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.185
Ședința publică de la 11 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuenții și, împotriva deciziei civile nr.1374 din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Societatea de Consum Tg.J și de Credit M prin lichidator judiciar SC "" SRL Tg.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns revizuentul, asistat de avocat și revizuenta, reprezentată de același avocat, intimata Societatea de Consum Tg.J, reprezentată de avocat și de consilier juridic G, lipsind intimata de Credit M prin lichidator judiciar SC "" SRL Tg.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că revizuirea este motivată, timbrată. Prin serviciul registratură al instanței, intimata Societatea de Consum Tg.J a depus întâmpinare și concluzii scrise, după care;
Consilier juridic G, intimata Societatea de Consum Tg.J, a depus împuternicire avocațială, ordin de deplasare și bon fiscal, reprezentând cheltuieli de transport.
S-a procedat la comunicarea unui exemplar al întâmpinării către revizuent, prin apărător, care a arătat că solicită amânarea cauzei pentru observare.
Avocat, pentru intimata Societatea de Consum Tg.J, s-a opus amânării cauzei, întrucât întâmpinarea a fost depusă cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, potrivit legii. A arătat că, prin întâmpinarea depusă, a invocat excepția tardivității cererii de revizuire pe care o susține oral.
Instanța, respingând cererea de amânare ca neîntemeiată, a acordat cuvântul asupra excepției tardivității cererii.
Avocat, pentru revizuenții și, a depus împuternicire avocațială și chitanța nr.64 din 11.02.2010, în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu avocat. A arătat că cererea de revizuire a fost formulată în termenul legal. A depus împuternicire avocațială, o copie de pe decizia nr.247 din 08.08.1985, privind transmiterea unui teren în suprafață de 1750 mp, emisă de Consiliul Popular Județean G, adeverința nr.222/20.12.2002 privind situația terenului în suprafață de 8500 mp, situat în intravilanul Municipiului M și note scrise. A precizat că decizia civilă atacată de casare cu trimitere spre rejudecare este revizuibilă în raport cu disp. art. 322 partea introductivă Cod procedură civilă, iar instanța competentă cu soluționarea cererii de revizuire este Curtea de Apel.
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra cererii de revizuire de față.
Avocat, pentru revizuenții și, pe fond - a solicitat admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată, retractarea hotărârii și fixarea unui termen pentru rejudecarea recursurilor.
Consilier juridic G, pentru intimata Societatea de Consum Tg.J, a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca tardivă, iar în subsidiar, ca inadmisibilă. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata Societatea de Consum Tg.J, a considerat că decizia civilă atacată de casare cu trimitere spre rejudecare nu este revizuibilă în raport cu disp. art. 322 Cod procedură civilă, solicitând, în principal, respingerea cererii de revizuire ca tardivă, iar în subsidiar, ca inadmisibilă. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra cererii de revizuire de față;
1. Prin sentința civilă 1429 din 3.07.2003 pronunțată în dosarul 2172/2002, Judecătoria Motru și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj - Secția civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 3219/2003.
2. Prin sentința civilă nr. 571 din 28.10.2005 a fost admisă în parte cererea și obligată Tg. J să ridice molozul și betoanele rezultate din demolări de pe terenul în litigiu, precum și la plata sumei de 658.418.659 lei vechi despăgubiri civile.
S-a luat act de renunțarea la judecată față de pârâții persoane fizice.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții și.
3. Prin decizia civilă nr.278 din 30.03.2006 a Curții de APEL CRAIOVA, pronunțată în dosarul 323/CIV/2006 a fost admis apelul reclamanților, modificată sentința Tribunalului Gorj și obligată pârâta G către reclamanți la plata sumei de 118.311,86 lei RON, cu titlul de despăgubiri.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta Tg
4. Prin decizia civilă nr. 1849 din 26.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de Proprietate Intelectuală, pronunțată în dosarul -, a fost admis recursul, casate decizia Curții de APEL CRAIOVA și sentința Tribunalului Gorj și trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Motru.
Cauza a fost înregistrată pe rolul judecătoriei Motru sub nr-.
La prima zi de înfățișare reclamanții și au arătat că nu înțeleg să se judece cu pârâții persoane fizice, acțiunea îndreptându-se împotriva pârâtelor de Credit M prin lichidator judiciar SC SRL Tg. J și împotriva pârâtei SC Tg. J, iar față de cererea reclamanților s-a conturat noul cadru procesual.
Au mai arătat reclamanții că solicită obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor reprezentând lipsa de folosință a terenului; că, o parte din teren este ocupat în continuare, solicitând totodată radierea înscrierii din cartea funciară a terenului curți - construcții. Au mai solicitat să fie obligate pârâtele la plata contravalorii impozitelor aferente proprietății și achitate la bugetul local de către reclamanți.
Pârâta Tg. Jaf ormulat întâmpinare, arătând că cele trei construcții care le aparțin nu au fost folosite în scopuri comerciale, iar valoarea chiriei a fost raportată la folosința construcțiilor, și nu la folosirea terenului și că reclamanții nu și-au motivat în drept și în fapt pretențiile, pretenții care se pot întemeia exclusiv pe culpabilitatea pârâtei.
A mai arătat pârâta că o parte din construcții au fost desființate în cursul litigiului și că intenția pârâtei este de a oferi reclamanților din veniturile realizate.
Pe parcursul derulării cauzei, reclamanții au renunțat la judecată față de pârâta de Credit
5. Prin sentința civilă nr.2982/24.11.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-, s-a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamanții și față de pârâta de Credit M, prin lichidator judiciar SC Tg.
A fost respinsă acțiunea civilă în revendicare și pretenții formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Tg.
A fost admisă în parte acțiunea civilă în revendicare și pretenții formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Tg. J și obligată pârâta la plata către reclamantul a sumei de - lei, cu titlul de despăgubiri civile.
A mai fost obligată pârâta Tg. J să lase în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtului, suprafața de 417.
S-a respins capătul de cerere privind radiere înscriere carte funciară.
A fost obligată pârâta Tg J la plata către reclamant a sumei de 6087 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru aferentă sumei de 290.102 lei, la care se adaugă 227,4 lei alte cheltuieli de judecată dovedite, fiind respinsă în rest cererea.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 17.12.1999 sub nr. - a fost emis titlul de proprietate pe numele reclamantei pentru suprafața totală de 0,850 ha, aceasta înstrăinând către reclamantul terenul prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 731 din 15.02.2002, acțiunea inițială fiind introdusă la data de 11.04.2002.
Că, din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că pârâta TG J ocupă din terenul, actualmente proprietatea reclamantului, o suprafață de 417. pe care se află amplasată o construcție, această construcție fiind edificată anterior emiterii titlului de proprietate pe numele reclamantei și anterior suprafața ocupată de pârâtă a fost mai mare, dar pe parcursul judecării cauzei au fost demolate o parte din construcții.
S-a mai reținut că dreptul de proprietate a fost reconstituit reclamantei în anul 1999, iar acțiunea a fost introdusă la începutul anului 2002, pentru perioada 1999 - 2002, nefăcându-se dovada că vreunul dintre reclamanți au adus la cunoștință pârâtei despre proprietatea terenului.
Referitor la întinderea prejudiciului, instanța a avut în vedere raportul de expertiză tehnică topografică întocmit în dosarul 3219/2003 al Tribunalului Gorj, în acest raport de expertiză stabilindu-se suprafața clădirilor la 1325. la data întocmirii raportului de expertiză, precum și suprafața actuală ocupată de clădirea pârâtei - de 417.
S-a mai avut în vedere și raportul de expertiză tehnică contabilă întocmit de expert, raport care a fost însă cenzurat, deoarece o parte din clădiri (barăci) au fost demolate pe parcursul judecării cauzei.
Cu privire la prejudiciu, instanța a luat în calcul chiria medie stabilită de expert, adică 5 lei /, chirie ce va fi raportată la suprafața de 1325. pentru o perioadă de 24 luni și la suprafața de 417. pentru o perioadă de 60 luni, suma totală fiind de 284.100 lei.
De asemenea, a fost obligată pârâta la plata contravalorii impozitului achitat de reclamantul în măsura dovedirii sumei, prin raportare la chitanțele depuse la dosar, adică 6002 lei, urmând ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 290.102 lei.
Având în vedere că s-a renunțat la judecată față de pârâta de Credit M prin lichidator judiciar SC Tg. J, s- luat act de renunțarea la judecată, fără a se avea în vedere partea din raportul de expertiză referitoare la această pârâtă, astfel că a fost obligată pârâta Tg. J să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 417. ocupată de clădirea acestei pârâte.
În privința capătului de cerere privind obligarea pârâtei la radierea înscrierii din cartea funciară, reclamanții nu au indicat un număr de carte funciară sau o încheiere dată de OCPI G, dovadă obligatorie în sarcina acestora potrivit art. 1169 Cod civil, situație în care acest capăt de cerere a fost respins.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții și, precum și pârâta Societatea Cooperativă de Consum - Tg.
În motivele de apel, apelanții reclamanți au invocat că deși Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia civilă nr. 278/30.03.2006 a reținut că actul prin care pârâții au primit terenul în folosință spre edificarea sediului administrativ nu justifică ocuparea terenului în perioada pentru care s-au cerut despăgubiri, dat fiind faptul că pârâții au recunoscut demersurile făcute de reclamanți în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, știind că terenul face obiectul Legii 18/1991, instanța de fond nu a ținut seama de aceste considerente, precum și de faptul că nici în prezent nu poate fi folosit terenul ocupat de sediul administrativ, căile de acces și terenul aferent clădirii.
Că, deși expertul a constatat că despăgubirile ce se cuvin reclamanților pentru lipsa folosinței terenului și construcțiilor este de 1.196.296,74 lei, în mod greșit instanța nu a admis acțiunea pentru suma de 499.000 lei cu titlul de despăgubiri aferente taxei de timbru suportată de reclamanți și nu a ținut seama că titlul de proprietate a fost emis reclamantei în 1999.
Apelanta pârâtă Societatea Cooperativă de Consum - Tg. Jai nvocat în motivele de apel că în mod greșit instanța a soluționat fondul cauzei, competența în primă instanță aparținând tribunalului - secția comercială, întrucât la termenul din 29.09.2008 reclamanții au precizat valoarea pretențiilor solicitate ca fiind 1.137.149 lei astfel că instanța avea obligația, din oficiu, să constate necompetența materială a soluționării cauzei și să-și decline competența în favoarea Tribunalului Gorj - Secția Comercială.
A mai invocat că nu erau aplicabile dispozițiile art. 998-999 cod civil reținute de instanță drept temei legal al admiterii pretențiilor reclamanților de 5 lei / chirie lunară cuvenită acestora în calitate de proprietari, de vreme ce reclamanții nu au probat existența unei oferte reale de închiriere a terenului. Că, instanța de fond nu a avut în vedere că nu terenul este producător de venituri, acestea fiind aduse de construcțiile ce au existat pe teren.
A susținut că nu se poate extinde și în cazul proprietății private modalitatea de tarifare de închiriere de 5 lei/ hotărâtă de Consiliul Local M, pentru concesionarea terenurilor de domeniu public sau privat al Municipiului
Că, reclamanții nu au decât două posibilități: fie să ceară J din veniturile nete realizate de apelanta pârâtă, fie să solicite uzufructul agricol, conform cu fertilitatea solului și nicidecum aceștia nu erau îndreptățiți la repararea integrală a pagubei, așa cum greșit a apreciat instanța.
6. Prin decizia civilă nr.193 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de apelanții reclamanți și, împotriva sentinței civile nr. 2982/24.11.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă Societatea Cooperativă de Consum - SA Tg. J, împotriva aceleiași sentințe.
A fost schimbată sentința în parte, în sensul că a fost obligată pârâta Societatea Cooperativă de Consum - SA Tg. J la 160.674 lei despăgubiri către reclamanta și la 338.326 lei despăgubiri către reclamantul.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
A mai fost obligată apelanta pârâtă la 7330 lei cheltuieli de judecată în apel, către apelanții reclamanți.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că din raportul de expertiză întocmit de experții și, apelanta pârâtă a ocupat suprafața totală de 6540. din care 1325. suprafață ocupată de construcții și foste construcții și 5215. suprafață incintă aferentă construcțiilor existente și fostelor construcții.
S-a mai reținut de către tribunal că, pentru terenul ocupat de construcții erau incidente dispozițiile art. 187 din Legea nr.109/1996, text de lege neaplicat de instanța de fond.
Ca atare, pentru terenul ocupat de construcții determinat de experți în suprafață de 1325. reclamanții nu sunt îndreptățiți la despăgubiri, fiind incident textul de lege precizat, chiar dacă reclamanta a avut calitatea de proprietar până la data de 15.02.2002, iar reclamantul este în prezent proprietarul terenului, în baza actului de vânzare - cumpărare încheiat între reclamantă și reclamant la data de 15.02.2002.
S-a apreciat că se cuvin reclamanților despăgubiri, așa cum au fost calculate cu prilejul rejudecării, conform raportului de expertiză întocmit de expert, în temeiul art. 998 - 999 Cod civil pentru terenul în suprafață de 5215. pe care reclamanții nu l-au putut folosi, respectiv reclamanta începând cu data eliberării titlului de proprietate în baza Legii nr.18/1991 - 17 decembrie 1999 și până la momentul înstrăinării terenului către reclamant, respectiv 15.02.2002, iar reclamantului despăgubiri începând cu această dată și până la 15.05.2008, așa cum au fost calculate de expert în rejudecare, pentru aceasta culpa aparținând apelantei pârâte, având în vedere destinația terenului de incintă aferentă construcțiilor existente și fostelor construcții demolate în cursul judecății.
S-a reținut că începând cu data înstrăinării terenului către reclamant, reclamantei nu i se mai cuvin despăgubiri, la acea dată încetând calitatea sa de proprietar al terenului, iar reclamantului nu i se cuvin despăgubiri pentru perioada cuprinsă între data eliberării titlului de proprietate reclamantei, 17.12.1999 și data dobândirii dreptului de proprietate de către reclamant, 15.02.2002, reclamantul neavând pe această perioadă calitatea de proprietar al terenului și ca atare nu i se cuvin nici fructele acestuia, titlul de proprietate fiind emis doar pe numele reclamantei, singura proprietară a terenului îndreptățită la despăgubiri pentru această perioadă în virtutea dreptului său de proprietate conferit de art. 480 Cod civil.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs pârâta Societatea Cooperativă de Consum - Tg. J, susținând că este afectată de motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
7. Prin decizia civilă nr. 1374/18 nov. 2009 Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul formulat de pârâta SOCIETATEA COOPERATIVĂ DE CONSUM TG. J împotriva deciziei civile nr. 193 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimata pârâtă DE CREDIT M PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SC "" SRL TG.
A casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Motru.
Pentru a se pronunța astfel Curtea a avut în vedere următoarele considerente:
La data de 17.12.1999, a fost emis titlul de proprietate nr. - pe numele reclamantei pentru suprafața de 0,850 ha teren, de către Comisia Județeană G, iar aceasta a înstrăinat reclamantului terenul, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 731/15.02.2002.
În baza acestui contract de vânzare - cumpărare, reclamantul a promovat la 11.04.2002 o acțiune având ca petite: revendicarea suprafeței de 6400. obligație de a face, respectiv demolarea construcțiilor existente pe teren sau autorizarea sa de către instanță de a demola aceste construcții, precum și pretenții, reprezentând chiria încasată pe ultimii trei ani de la pârâții persoane fizice pe care i-a nominalizat în acțiune.
Cadrul procesual fixat inițial a fost stabilit după parcurgerea unui prim ciclu procesual, prin precizarea acțiunii de către reclamanții și, prin care au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâta a Tg. J, precum și a pârâților, iar cu privire la pârâții G, și de Credit M prin lichidator judiciar SC "" SRL Tg. J, obligarea acestora în solidar.
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor reprezentând lipsa de folosință de terenului, că o parte din teren este ocupat în continuare, solicitând totodată, radierea înscrierii din cartea funciară a terenului curți - construcții.
Au mai solicitat obligarea pârâtelor la plata contravalorii impozitelor aferente proprietății și achitate la bugetul local de către reclamanți.
Față de renunțarea la judecată formulată de reclamanți față de pârâta de Credit M prin lichidator judiciar SC "" SRL Tg. J, Judecătoria Motrua luat act de această renunțare.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă în revendicare și pretenții formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Societatea Cooperativă de Consum Tg. J și a obligat această pârâtă la despăgubiri în cuantum de - lei.
În apel soluția a fost modificată în sensul obligării la despăgubiri și față de reclamanta.
Soluția adoptată de ambele instanțe, fundamentată pe art. 998-999 Cod civil, este greșită.
Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este instituită prin art. 998-999 cod civil, care constituie temeiul pentru stabilirea condițiilor generale ale răspunderii.
Prin adresa nr. 2454/2002 pârâta a făcut o ofertă reclamantului de a cumpăra la preț de materiale recuperabile toate construcțiile provizorii tip baracamente existente pe terenul cumpărat, fila 61 fond, ofertă căreia reclamantul nu i-a dat curs.
Nu s-a avut în vedere faptul că pârâta Tg. J este constructor de bună - credință, întrucât acesteia i s-a oferit terenul gratuit și pe durată nedeterminată pentru edificarea construcției, anterior reconstituirii dreptului de proprietate prin Legea 18/1991, în speță fiind incidente dispozițiile art. 494 alin. 3 teza II Cod civil.
Referitor la aceste dispoziții legale instanța a avut în vedere și decizia de îndrumare nr. 13 din 06.08.1959 cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 494 Cod civil care statuează că:
"În acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 494 Cod civil instanțele nu vor putea deduce reaua - credință numai din faptul că cel care a construit, plantat sau executat lucrări pe un teren ce nu-i aparține nu are vreun titlu asupra terenului, ci vor cerceta condițiile în care s-au făcut construcțiile, plantațiile sau lucrările a căror desființare se cere. Instanțele vor cerceta dacă acțiunea proprietarului fondului nu îmbracă aspectul unui abuz de drept prin pasivitatea sau acceptarea acestuia de a se face lucrările făcând opunerea sau introducând acțiunea numai după terminarea acestora sau aproape de sfârșitul lor. Instanțele vor cerceta de asemenea, dacă prin facerea lucrărilor s-au adus reclamantului un prejudiciu efectiv și apreciabil sau dacă în raport de aceste împrejurări sau altele asemănătoare, acțiunea reclamantului nu prezintă un caracter șicanator sau nu este expresia intenției de a folosi aceste împrejurări în scopul de a obține foloase ilicite.
Instanțele vor căuta să înlocuiască soluția neeconomică a dărâmării sau desființării de construcții, plantații sau alte lucrări, printr-o despăgubire în bani, ori de câte ori această soluție apare mai echitabilă și de natură a pune în concordanță interesele individuale ale părților din proces cu cele economice generale".
Cât privește lipsa de folosință a terenului, instanțele vor avea în vedere suprafața de teren ocupată de construcțiile pârâtei prin prisma Legii 109/1996 și Legea nr. 1/2005, se va răspunde la apărările pârâtei referitoare la motivele care l-au împiedicat pe reclamant în folosirea terenului neocupat de construcții, începând cu anul 2002, după înștiințările primite prin adresele mai sus menționate.
Întrucât instanțele au soluționat greșit acțiunea pe dispozițiile legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală și nu pe dispozițiile legale privind proprietatea, reglementate de art. 480, 482, 494 Cod civil și art. 517 Cod civil privind pretențiile, se apreciază că această situație echivalează cu necercetarea fondului cauzei, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, respectiv, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
8. Împotriva acestei hotărâri judecătorești, au formulat cerere de revizuire intimații reclamanți și, motivat și timbrat.
Motivele invocate sunt următoarele: instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut și după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. În dezvoltarea și argumentarea incidenței cazurilor de revizuire invocate, se arată că instanța de recurs a depășit limitele recursului cu care a fost investită și s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, întrucât recurenții nu au invocat motive de recurs, respectiv temeiuri care să conducă la casarea cu trimitere a hotărârilor pronunțate în cauză. De asemenea, arată că după darea hotărârii s-a descoperit HCL 93/2002, potrivit căreia categoria de folosință a terenului în litigiu nu era "pășuni și fânețe", ciintravilanîn zona de interes a mun.
În drept invocă disp. art. 322 pct. 2 și 5 Cod procedură civilă.
S-au depus: taxă timbru, adresa nr. 222/2002 a Consiliului Local și Decizia 247/1985 a Consiliului Popular jud.
Solicită admiterea cererii, desființarea deciziei și fixarea unui termen pentru rejudecarea recursurilor.
Analizând cererea în raport cu motivele invocate, cu dispozițiile legale aplicabile, Curtea o va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cererea de revizuire a fost depusă la Curtea de APEL CRAIOVA, formându-se Dosar -, cu prim termen la 11 februarie 2010.
La termenul de astăzi, instanța a pus în discuția titularilor cererii prin avocat, în raport cu disp. art. 322 partea introductivă Cod procedură civilă, dacă s-a formulat cererea de revizuire împotriva deciziei pronunțate în recurs de Curtea de Apel așa cum rezultă din însăși cererea, sau împotriva unei alte hotărâri pronunțată în cauză, având în vedere că în mod subsecvent, se ridică problema verificării cerinței legale prevăzute de acest text legal, dar și a competenței, după caz, de soluționare a cererii de revizuire în conformitate cu disp. art. 323 alin. 1 Cod procedură civilă.
S-a precizat că cererea de revizuire de față este promovată împotriva deciziei civile nr. 1374 din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, motivele invocate vizând punctual această hotărâre. Apărătorul revizuenților arătat că, din punctul său de vedere, această decizie este revizuibilă, deși s-a pronunțat o soluție de casare cu trimitere spre rejudecare.
Revizuirea este o cale extraordinara de atac, de retractare, care poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive sau irevocabile, în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 322-324 Cod pr civila.
Potrivit disp. art. 322 partea introductivă Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri judecătorești rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum șia unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute expres și limitativ în art. 322 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă.
Din analiza textelor de lege care reglementează această cale de atac, rezultă că pot face obiectul revizuirii doar hotărârile prin care s-a soluționat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății, iar cererea poate fi întemeiată doar pe motivele enumerate expres și limitativ de aceste dispoziții legale.
In speță, cauza a avut ca obiect revendicare și pretenții.
Prin sentința civilă nr. 2982/24.11.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-, s-a soluționat fondul pretenției, a fost respinsă acțiunea civilă în revendicare și pretenții formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Tg. J, a fost admisă în parte acțiunea civilă în revendicare și pretenții formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Tg. J și obligată pârâta la plata către reclamantul a sumei de - lei, cu titlul de despăgubiri civile, a mai fost obligată pârâta Tg. J să lase în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtului, suprafața de 417. S-a respins capătul de cerere privind radiere înscriere carte funciară.
Sentința a fost schimbată în parte prin decizia civilă definitivă nr. 193 din 22 mai 2009, pronunțată în apel d e Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de apelanții reclamanți și, în sensul că a fost obligată pârâta Societatea Cooperativă de Consum - SA Tg. J la 160.674 lei despăgubiri către reclamanta și la 338.326 lei despăgubiri către reclamantul. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Prin decizia civilă a cărei revizuire se cere, nr.1374 din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de apelanta pârâtă SOCIETATEA COOPERATIVĂ DE CONSUM TG. J, fiind casate ambele hotărâri judecătorești și trimisă cauza spre rejudecare în primă instanță - Judecătoria Motru. Așadar, în recurs, nu s-a modificat și nu s-a casat hotărârea atacată, nefiind evocat fondul pretențiilor, respectiv pricina nu a fost rejudecată în fond în sensul disp. art. 312 alin. 4 teza I Cod procedură civilă.
Prin urmare, decizia pronunțată în recurs nu este revizuibilă în sensul la care se referă dispozițiile legale enunțate în precedent, nefiind îndeplinită această cerință primară de promovare a cererii de revizuire, motiv pentru care se impune respingerea ca atare a acestei căi extraordinare de atac.
Față de prioritatea în examinare a acestei cerințe legale, apare de prisos analizarea temeiniciei propriu-zise a cazurilor de revizuire invocate, respectiv incidența în cauză disp. art. 322 pct. 2 și 5 Cod procedură civilă, dar și a excepției tardivității cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, în raport cu disp. art. 324 alin. 1 pct. 1 teza II Cod procedură civilă.
II. Formal, în virtutea dreptului de acces la o instanță, Curtea va analiza susținerile revizuienților, dar și apărarea intimatei referitoare la excepția tardivității, după cum urmează:
1. În ceea ce privește tardivitatea cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, principial această problemă de drept este invocată corect de intimată, cu privire la calculul unui termen.
Se ridică totuși, problema de a știi în ce măsură este riguros aplicabil textul de lege de strictă interpretare care instituie regula promovării cererii de revizuire - sub sancțiunea decăderii în raport cu art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, în termen de o lună de la data pronunțării, prev. de art. 324 alin. 1 pct. 1 teza II Cod procedură civilă.
Pentru abordarea corectă a excepției, este important a sesiza împrejurarea că aceste dispoziții legale de procedură și de strictă interpretare, care stabilesc reguli de disciplină procesuală, se referă punctual la hotărârile care au fost date de instanța de recurs, după evocarea fondului.
Or, așa cum s-a arătat în precedent, o casare cu trimitere spre rejudecare, nu se încadrează în categoria hotărârilor pronunțate în recurs care evocă fondul, după modificare sau casare, ultima în raport cu art. 312 alin. 4 Cod procedură civilă.
Prin urmare, este discutabilă cerința termenului invocat așa cum este reglementat de dispoziții legale speciale, în cazul promovării unei cereri de revizuire împotriva unei hotărâri judecătorești care nu evocă fondul, în condițiile în care titularul cererii - în virtutea principiului disponibilității, înțelege să o formuleze.
2. În cauză s-a invocat cazul de revizuire prevăzut în art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora se poate cere revizuirea dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, arătându-se că recurenții nu au invocat motive de recurs, respectiv temeiuri care să conducă la casarea cu trimitere a hotărârilor pronunțate în cauză - extra petita, art. 322 pct. 2 teza I Cod procedură civilă.
Or, în cazul de revizuire prevăzut în art. 322 pct. 2 teza I (extra petita), textul de lege se referă la situația în care instanța a dat altceva decât s-a cerut. De exemplu, într-un proces de revendicare, o parte solicită lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a unui imobil, iar instanța obligă pe pârât la despăgubiri, soluționând practic o acțiune în pretenții.
Așadar, prin forța lucrurilor, o asemenea situație, ca și cazurile de minus sau plus petita, poate să apară numai dacă instanța pronunță o hotărâre pe fondul cauzei în privința pretențiilor deduse judecății, respectiv asupra acțiunii introductive de instanță, astfel: 1. în primă instanță; 2. în calea de atac a apelului - când se schimbă sentința și se pronunță pe fond o nouă soluție asupra acțiunii; 3. în calea de atac a recursului când se admite recursul și, fie se modifică hotărârea atacată, fie se casează și se evocă fondul pretențiilor deduse judecății.
Prin urmare, Tribunalul și Curtea, au de soluționat căi de atac - apelul sau recursul, având ca obiect hotărârile pronunțate în precedent, iar nu direct acțiunea promovată în instanță, iar aceste instanțe de control judiciar, pot reforma soluțiile pronunțate și evoca fondul, numai în caz de admitere a căii de atac și de reformare a hotărârii analizate. Astfel, este exclus ca o instanță de control judiciar să dea o hotărâre pe fondul acțiunii, atunci când are a se pronunța asupra cererii de apel sau recurs și, fie respinge calea de atac, fie desființează/casează cu trimitere spre rejudecare.
În aceste condiții, nepronunțându-se deloc asupra fondului cauzei, nedând nimic din ceea ce s-a cerut, instanței de control judiciar nu i se poate reproșa o judecată extra, minus sau plus petita. Cu alte cuvinte, Curtea a avut să se pronunțe asupra recursurilor și s-a pronunțat.
În nici un caz, recursul - cale de atac, criticile, respectiv motivele de recurs, nu pot fi asimilate acțiunii și obiectului acesteia, astfel că nepronunțarea asupra unui motiv de recurs sau pronunțarea asupra unui motiv de recurs - eventual de ordine publică, nu se subsumează cazului de revizuire prev. de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă și nu se încadrează în ipoteza normei, care așa cum s-a arătat în precedent, se referă la acordarea plus, minus sau extra petita, dar numai în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată.
3. Soluția de casare cu trimitere nu este dată pe fondul pricinii, are ca efect reluarea judecății, iar potrivit disp. art. 315 Cod procedură civilă, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Or, în speță, problema de drept dezlegată se referă la soluționarea greșită acțiunii în baza dispozițiilor legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală, iar nu a dispozițiilor legale privind proprietatea, reglementate de art. 480, 482, 494 Cod civil și art. 517 Cod civil privind pretențiile.
Prin urmare, dincolo de o discuție legată de imposibilitatea înfățișării dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, înscrisurile noi invocateîn susținerea cazului de revizuire prev. de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, (respectiv: HCL 93/2002 - nedepusă la dosar, potrivit căreia categoria de folosință a terenului în litigiu nu era "pășuni și fânețe", ci intravilan în zona de interes a mun. M; Decizia 247/1985 al Consiliului Popular G și adeverința nr. 222/2002 a M ) -nu sunt de naturăsă schimbe perspectiva asupra problemei de drept dezlegată de instanța de recurs.
Având în vedere soluția pronunțată, culpa procesuala a titularilor cererii de revizuire și disp. art. 274 Cod procedură civilă, vor fi obligați revizuienții către intimata Societatea de Consum Tg. J la 2065 lei cheltuieli de judecată în această etapă procesuală, în limita a ceea ce s-a cerut și dovedit, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții și, împotriva deciziei civile nr.1374 din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Societatea de Consum Tg.J și de Credit M prin lichidator judiciar SC "" SRL Tg.
Obligă revizuienții către intimata Societatea de Consum Tg.J la 2065 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red. Jud.
2 ex/02.03.2010
Tehnored.
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun
