Obligație de a face. Decizia 1814/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -

Dosar nr-

Complet II recurs

DECIZIA CIVILĂ NR 1814/R/2009

Ședința publică din data de 9 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Doina Măduța

- -

- JUDECĂTOR 2: Felicia Toader

- -

- JUDECĂTOR 3: Dana Cigan

- -

- judecător

- -

- grefier

Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în S M,-, județul S M în contradictoriu cu intimata pârâtă G, domiciliată în S M,-, județul S M împotriva Încheierii din 3 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul, lipsă intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru; la dosar a parvenit prin Serviciul registratură la data de 18 noiembrie 2009 întâmpinare, după care:

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a încheierii atacate în sensul admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1172/26.02.2008 pronunțată în doar nr-, Judecătoria Satu Marear espins acțiunea civilă înaintată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâta G și a obligat reclamantul să plătească pârâtei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 600 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că anexa proprietatea reclamantului este situată în curtea imobilului de pe str.-, nr.7 din mun. SMa vând destinația de bucătărie de vară, iar anexa proprietatea pârâtei este situată în curtea imobilului de pe str.-, nr.9 din mun. SMa vând destinația de șopron.

Conform concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat la cererea reclamantului, anexa reclamantului ar putea fi utilizată conform destinației inițiale numai în variatele propuse de expert, respectiv fie aplicarea pe zidul de a unei pazii de tablă zincată care să coboare peste acoperișul din azbociment ondulat, fie prin aplicarea în exterior pe peretele calacan a unui de termoizolație și tencuirea acesteia, pentru a elimina formarea unei de condens între spațiul interior încălzit și spatele din exterior sau demolarea șopronului construit ulterior bucătăriei de vară.

S-a reținut în considerentele acestei expertize faptul că bucătăria de vară a reclamantului în prezent este utilizată în mod sporadic ca magazie, că această construcție este în stare bună, însă tencuiala interioară la baza întregului perete este căzută pe o înălțime de 40 cm. Acest fapt se datorează existenței unui rost de 17 cm. existent între anexa bucătărie de vară și anexa șopron, gol prin care în decursul vremii s-a permis pătrunderea și acumularea efectelor precipitațiilor meteorice. fiind un spațiu închis, a fost împiedicată ventilarea naturală a acestui spațiu și uscarea peretelui.

Dacă s-ar fi montat o pazie din tablă zincată încă de la construirea șopronului, nu ar fi existat efectele prezentate și atunci existența construcției pârâtei ar fi protejat peretele anexei reclamantului de ploi, zăpezi sau alte intemperii ale vremii. Inexistența acestei anexe ar fi permis ca ploile și zăpezile să bată direct pe peretele anexei reclamantului, dar nu s-ar fi produs umezeală, deoarece acest perete s-ar fi ventilat și uscat în mod normal.

Din declarația martorei rezultă faptul că deși pârâta a dorit cu ocazia construirii șopronului să-l acopere cu tablă zincată, nu a putut face acest lucru datorită opoziției reclamantului, care i-a interzis categoric să atingă peretele și care i-a solicitat să păstreze o distanță între cele două anexe.

Cu ocazia deplasării la fața locului, dată la care ploua, instanța de fond a constatat faptul că anexa șopron proprietatea pârâtei nu este un spațiu închis, dimpotrivă acesta are numai doi pereți, pe partea anexei reclamantului și în față la intrare neexistând pereți, doar stâlpi de susținere. De asemenea, peretele anexei reclamantului era uscat în exterior, apa de ploaie scurgându-se în grădina pârâtei datorită înclinației pe care o are acoperișul șopronului, tencuiala exterioară a peretelui anexei reclamantului fiind intactă, fără urme de umezeală. de umezeală nu s-au constatat nici la fundației anexei reclamantului, unde se susține că se acumulează precipitațiile meteorice. În interior nu s-a putut intra datorită faptului că reclamantul nu a fost prezent, deși avea cunoștință de termenul fixat pentru administrarea probei.

Raportat la aceste constatări, care sunt în totală contradicție cu aspectele reținute în expertiză, instanța de fond a înlăturat această probă și apreciind că susținerile reclamantului nu se confirmă, în sensul că este improbabil ca peretele să fie afectat în interior de igrasie și în exterior, care ar fi sursa acesteia, să nu fie afectat, a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea promovată, aceasta nefiind dovedită în condițiile art.1169 Cod civil.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul disp.art.274 Cod proc.civilă, reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate pârâtei.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 123/Ap/13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mares -a admis apelul declarat de apelantul, domiciliat în S M,-, jud.S M, împotriva sentinței civile nr.1172/26.02.2009 a Judecătoriei Satu Mare, în contradictoriu cu intimata G, domiciliată în S M,-, jud.S M și în consecință:

S-a schimbat în tot sentința apelată în sensul că:

S-a admis acțiunea civilă a apelantului-reclamant în contradictoriu cu intimata-pârâtă G.

S-a dispus demolarea șopronului (garaj), proprietatea intimatei-pârâte conform variantei II din expertiza tehnică judiciară întocmită de exp..

A fost obligată intimata să plătească apelantului 1445 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Instanța de fond în mod nelegal a respins acțiunea apelantului-reclamant făcând o apreciere greșită a probelor administrate în cauză, bazându-se doar pe constatările făcute cu ocazia cercetării la fața locului.

Din expertiza întocmită în cauză de către exp.ing. (filele 63-65 din dosarul de fond rezultă că în curtea imobilului cu nr.7 proprietatea apelantului-reclamant este o bucătărie de vară în stare bună, fiind prevăzută cu jgheaburi și burlane pentru colectarea apelor meteorice, având perete pe mejda vecinătății. În interiorul bucătăriei se vede că tencuiala interioară la baza întregului perete este căzută pe o înălțime de aproximativ 40 cm. orizontală (între pereți și fundație) este bună. Anexa care se găsește în curtea imobilului cu nr.9, proprietatea intimatei este o construcție provizorie - șopron, în stare nesatisfăcătoare, fiind o construcție executată din material lemnos recuperat din alte construcții demolate, în prezent fiind pe cale de surpare a capătului dinspre grădină, având unul din stâlpii de susținere slăbit. În continuare expertul arată că între bucătăria de vară și șopron la început a existat un rost de 10 cm. ajungând în prezent la 17 cm. în capătul deteriorat al șopronului, prin acest gol în decursul vremii s-a permis pătrunderea și acumularea efectelor precipitațiilor meteorice, șopronul fiind un spațiu închis a fost împiedicarea ventilară naturală a acestui spațiu și uscarea peretelui.

În concluzie, propune următoarele variante:

- varianta 1 - aplicarea pe zidul de a unei pazii din tablă zincată care să coboare peste acoperișul din azbociment ondulat;

- aplicarea în exterior pe peretele a unui de termoizolație și tencuirea acestuia.

- varianta 2 - demolarea șopronului construit ulterior bucătăriei de vară

Această expertiză tehnică judiciară a fost completată, efectuându-se și planșe foto cu privire la situația celor două construcții.

În cadrul completării expertul a arătat că montarea unei pazii din tablă zincată încă de la construirea șopronului nu ar fi produs efectele prezentate și atunci existența construcției intimatei-pârâte ar fi protejat acest perete de ploi, zăpezi sau alte intemperii ale vremii. Construirea celui de-al patrulea perete de închidere a șopronului ar micșora spațiul de aerisire dintre cele două clădiri, mărind efectele produse de pătrunderea apei pluviale. Planșele foto se regăsesc la filele 41-44 din dosar, respectiv 71-72.

Din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv decizia penală nr.11/1999, sentința penală nr.2134/1998 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, sesizările formulate la IPJ S M nr.76565/1997, nr.77379/1996, sentința penală nr.1910/1993 a Judecătoriei Satu Mare, sentința nr.1295/1992 a Judecătoriei Satu Mare, rezultă că între părți există un conflict vechi, care a vizat atât stabilirea liniei de mejdă, cât și aceste anexe ale intimatei, conflict care există și până în prezent.

Din adresa nr.14/R/15.02.1983 emisă de Consiliul Popular al mun.S M - Comitetul Executiv, rezultă că familia Gac onstruit un garaj lipit de peretele anexei gospodărești a apelantului fără a poseda autorizație de construcție, pereții anexei având igrasie. Pentru construirea fără autorizație a garajului s-a întocmit proces verbal de contravenție, dispunându-se demolarea.

Față de aceste probe, tribunalul a reținut că între părți există un conflict, începând chiar din anul 1983, datorită ridicării șopronului din litigiu (garaj) de către intimată, fără autorizație și edificat în așa fel încât prin acesta s-a cauzat deteriorarea proprietății apelantului-reclamant, respectiv a bucătăriei de vară ridicată legal. Din conținutul expertizei rezultă că în interiorul bucătăriei de vară a apelantului-reclamant s-a produs igrasie din cauza modului de construire și amplasare a garajului (șopron), care nu a permis o ventilare corespunzătoare a spațiului dintre bucătăria de vară a apelantului și acest șopron al intimatei.

Având în vedere conflictul prelungit dintre părți, începând din 1983 și până în prezent precum și faptul că șopronul reprezintă o improvizație în curs de surpare, care determină degradarea unei construcții solide, ridicate legal, tribunalul a ales varianta a doua propusă de expert, respectiv demolarea acestui șopron.

Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza disp.art.480 Cod civil, art.1002 Cod civil, a admis acțiunea reclamantului, ca legală și întemeiată, motiv pentru care în baza disp.art.296 Cod procedură civilă, a admis apelul declarat, a schimbat în tot hotărârea apelată, conform dispozitivului prezentei decizii.

În baza disp.art.274 Cod procedură civilă, a obligat intimata să plătească apelantului 1445 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat + din cheltuielile de expertiză.

Apelantul a mai formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 123/Ap din 13.05.2009 precizând că s-a omis din dispozitivul deciziei obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată datorate la fond, în cuantum de 430 lei constând în cheltuieli privind plata expertizei judiciare, cerere care a fost respinsă prin încheierea pronunțată în ședința publică din 3 iulie 2009.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța de apel a reținut că la pronunțarea deciziei au fost avute în vedere cheltuielile de judecată ocazionate cu judecarea apelului inclusiv cheltuielile privind efectuarea expertizei judiciare la fond, fiind excluse cheltuielile expertizei efectuate în calea de atac întrucât au fost suportate în comun de ambele părți.

Astfel, cheltuielile acordate constau în 1230 lei onorariu avocațial în apel + din suma de 430 lei cheltuieli de expertiză la fond, nefiind îndeplinite condițiile art. 281 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs apelantul recurent solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a încheierii în sensul admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale astfel cum a fost formulată.

În motivare arată că cererea sa de îndreptare a erorii materiale s-a referit la acordarea tuturor cheltuielilor din fond, precizând în acest sens că în primă instanță a achitat integral expertiza efectuată, în cuantumul solicitat de 430 lei.

Legal citată intimata Gaf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a încheierii recurate ca legală și temeinică, arătând în motivare că cheltuielile de judecată au fost corect calculate și că i-a achitat integral recurentului suma stabilită în sarcina sa cu titlu de cheltuieli de judecată.

Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța o apreciază ca legală și temeinică urmând a respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 281 Cod procedură civilă, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul precum și orice erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

În speță, atât în considerentele deciziei cât și în încheierea prin care a fost soluționată cererea de îndreptare a erorii materiale, instanța de apel a precizat cuantumul cheltuielilor de judecată acordate apelantului precum și în ce constă aceste cheltuieli, astfel că, în condițiile în care obiectul dedus judecății vizează demolarea șopronului intimatei, punându-se în discuție conflictul existent între părți privind linia de mejdie dintre cele două proprietăți, cheltuielile de judecată constând în plata expertizelor judiciare au fost acordate de către instanță doar în cuantumul de, fapt ce nu constituie însă o eroare materială.

De altfel, în măsura în care apelantul nu fost mulțumit de cuantumul cheltuielilor de judecată ce i-au fost acordate, acesta putea formula recurs împotriva deciziei instanței de apel, însă acest recurs nu a fost formulat, astfel că cererea apelantului recurent prin care critică modul în care i-au fost stabilite cheltuielile de judecată prin prisma dispozițiilor art. 281 Cod procedură civilă este neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă instanța va respinge recursul ca nefondat, menținând în totalitate încheierea recurată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în S M,-, județul S M în contradictoriu cu intimata pârâtă G, domiciliată în S M,-, județul S M împotriva Încheierii din 3 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată ședință publică din 9 decembrie 2009.

Președinte Judecător Judecător Grefier

- - - - - - - -

Red dcz

06.01.2010

Jud red inch,

Dact CC

4 ex/8.01.2010

2 com

Președinte:Doina Măduța
Judecători:Doina Măduța, Felicia Toader, Dana Cigan

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1814/2009. Curtea de Apel Oradea