Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1824/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR 1824 /R/2009
Ședința publică din data de 9 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator G, domiciliat în localitatea, nr.628, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,- împotriva sentinței civile nr 899/LM din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă numita în reprezentarea recurentului, în baza procurii speciale - fila 32 dosar fond-, lipsă intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură întâmpinare și completare la întâmpinare, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației și obligării intimatei la recalcularea drepturilor de pensie a recurentului, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, retroactiv din anul 2005.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. nr 899/LM din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins contestația formulată de contestatorul G în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B.
Din considerentele sentinței se reține că dreptul la pensie al contestatorului s-a deschis prin decizia nr. 91154/06.11.1984 (fila 2 dosar), fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr.3/1977.
La calcularea pensiei, intimata a avut în vedere stagiul complet de cotizare de 30 de ani, conform art.8 din Legea nr.3/1977, după cum reiese din buletinul de calcul nr.91154/27.12.2004.
În conformitate cu prevederile art.2 al.3 din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem public al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, aprobate prin nr.HG1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.04.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Potrivit deciziei nr.40 din data de 22.08.2008, pronunțată în recurs în interesul legii, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile art.77 al.2, raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Potrivit art. 160 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi, constituie stagiu de cotizare.
Pentru persoanele care au lucrat în condiții deosebite de muncă legiuitorul a instituit norme speciale referitoare la vârsta de pensionare și la stagiul de cotizare, stabilind, după caz, luarea ori neluarea în calcul a perioadelor asimilate stagiului de cotizare.
Prin data deschiderii dreptului la pensie se înțelege data la care persoana în cauză a fost înscrisă la categoria de pensie de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare (art. 3 din normele metodologice aprobate prin nr.HG1550/2004).
Cu alte cuvinte, asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății, și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare.
Tribunalul a constatat că dreptul la pensie al contestatorului s-a deschis în anul 1984, fapt ce rezultă din decizia nr.91154/06.11.1984, astfel încât contestatorul se încadrează în intervalul prevăzut de decizia nr.40 din data de 22.08.2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit acestei decizii, așa cum am arătat anterior, art.14 din Legea nr.3/1977 nu are semnificația reducerii stagiului complet de cotizare de la stagiul de 30 de ani, prevăzut de art.8 din Legea nr.3/1977, la stagiul de 20 de ani, ci doar reducerea vârstei legale de pensionare și de acordarea sporului de grupă.
Prin urmare, reținerea de către intimată a stagiului de cotizare de 30 de ani și calcularea punctajului mediu anual la stabilirea drepturilor bănești ale contestatorului, prin raportarea la acest stagiu, este corectă și legală, contestatorul fiind pensionat sub imperiul Legii nr.3/1977.
Reținerea unui stagiu de 20 de ani în temeiul Legii nr.19/2001 și Legii nr.226/2006, nu se justifică, deoarece aceste legi dispun numai pentru viitor și nu se aplică retroactiv, conform art.1 cod civil și art.15 al.2 din Constituția României.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.2 al.3 din nr.HG1550/2004, a deciziei nr.40 din data de 22.08.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a art.8 și 14 din Legea nr.3/1977, instanța a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul recurent G, în termenul legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației formulate, arătând în motivare că în mod greșit a apreciat prima instanță ca fiind legală și temeinică decizia de recalculare contestată, în condițiile în care a desfășurat activitate în grupa I subteran, timp de 31 ani, 4 luni și 8 zile, fiind astfel incidente dispozițiile art. 20 alin. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000.
Mai arată că a dovedit o vechime totală în muncă de 46 de ani, 10 luni și 8 zile și că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv dispozițiile Legii nr. 78/2005, ale Legii nr. 19/2000 și nr.HG 1550/2004.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate ca legală și temeinică, arătând în motivare că în condițiile în care recurentul a fost înscris în categoria pensionarilor pentru munca depusă și limită de vârstă în baza deciziei nr. 91154/6.11.1984, drepturile de pensie fiindu-i stabilite și acordate în temeiul Legii nr. 3/1977, la recalcularea drepturilor sale de pensie urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 8 din Legea nr. 3/1977, sub imperiul căreia acesta s-a pensionat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
Drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1984, acesta fiind înscris la pensie în baza deciziei nr. 91154/6.11.1984 emisă de Casa Județeană de Pensii
Din cuprinsul deciziei de pensionare, respectiv a copiei carnetului de muncă, se reține că reclamantul a desfășurat activitate în grupa I de muncă o perioadă de 31 ani, 4 luni și 8 zile, ca miner subteran, iar pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani, prevăzut de Legea nr. 3/1977, sub imperiul căreia acesta s-a pensionat.
Prin cererea dedusă judecății, contestatorul G solicită a-i fi recalculate drepturile la pensie în temeiul nr.OUG 4/2005 și prin utilizarea la determinarea punctajului mediu a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, prevăzut de art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000, în considerarea activității desfășurată de acesta în condiții speciale.
Prin decizia nr. 40 din 28 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. 2 și ale art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000, s-a stabilit că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 stagiul de cotizare utilizat în vederea determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea în vigoare la momentul pensionării, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 334/20.05.2009, dată de la care dispozițiile au devenit obligatorii.
Până la publicarea deciziei, practica Curții de Apel Oradeaa fost constantă în a considera că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale, stagiul de cotizare utilizat în procesul de recalculare al pensiei, în temeiul nr.OUG 4/2005, este cel prevăzut de Legea nr. 19/2000 și nu cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Din examinarea jurisprudenței din ultimii ani a Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectată în hotărârile de condamnare a României pentru încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției, se observă că într-un număr mare de cazuri, condamnarea a avut loc în situațiile în care cererile introduse în instanță pentru valorificarea unor drepturi nu au fost examinate pe fond, deși solicitanții puteau pretinde că aveau o speranță legitimă de a-și vedea concretizată creanța lor în conformitate cu dispozițiile legale interne și cu jurisprudența instanțelor.
Cât despre noțiunea de speranță legitimă, Curtea a afirmat că atunci când interesul patrimonial la care se referă este de ordinul creanței, el nu poate fi considerat ca fiind valoare patrimonială, decât atunci când există o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmat de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (a se vedea în acest sens cauza Weissman și alții împotriva României).
Ori, cum până la publicarea recursului în interesul legii, practica Curții de Apel Oradeaa fost în sensul admiterii cererilor de recalculare a pensiilor cu utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000, astfel cum s-a arătat mai sus, se apreciază că pentru acțiunile introduse anterior acestei date, solicitanții aveau legitimă că-și vor realiza dreptul, conform jurisprudenței de până atunci a acestei instanțe.
Prin urmare, în cazul acestor acțiuni poate apărea conflictul cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, ceea ce impune, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, prioritatea normei din Convenție, care fiind ratificată prin Legea nr. 30/1994, face parte din dreptul intern astfel cum prevede art. 11 alin. 2 din legea fundamentală.
Cum prezenta cerere a fost înregistrată anterior datei de 20 mai 2009 și cum contestatorul întrunește condițiile de a i se recalcula pensia cu un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, conform dispozițiilor Legii nr. 19/2000, și în concordanță cu practica constantă a instanței, anterioară publicării deciziei în interesul legii, se apreciază ca fondat recursul formulat de acesta.
Astfel, așa cum rezultă din actele dosarului, recurentul a desfășurat activitate în subteran pe o perioadă mai mare de 20 de ani, încadrându-se în categoria activităților expres și limitativ prevăzute de art. 20 din Legea nr. 19/2000, sens în care, în temeiul art. 43 alin. 1 și art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, raportat la art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000, acesta beneficiază la recalcularea drepturilor sale de pensie conform nr.OUG 4/2005, de stagiul complet de cotizare de 20 de ani, prevăzut de aceste texte de lege.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul ca fondat și va modifica sentința recurată, în sensul că va admite contestația formulată de contestatorul G, urmând a anula decizia de pensionare nr. 91154/5.04.2006, cu obligarea intimatei la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Drepturile astfel recalculate urmează a fi acordate începând cu data de 1 iulie 2005, dată menționată chiar în cuprinsul deciziei anulate ca fiind cea de la care urmează a fi acordate noile drepturi în situația în care există acte doveditoare de natură a modifica elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, cum este și cazul în speță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul contestator G, domiciliat în localitatea, nr.628, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,- împotriva sentinței civile nr 899/LM din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în totalitate în sensul că:
ADMITE contestația formulată de contestatorul G în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
ANULEAZĂ decizia de pensionare nr 91154 din 5 aprilie 2006.
OBLIGĂ intimata să recalculeze pensia contestatorului cu utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani cu acordarea drepturilor din 1 iulie 2005.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată ședință publică din 9 decembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red dcz
06.01.2010
Jud fond,
Dact CC
4 ex/8.01.2010
2 com/
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Felicia Toader, Dana Cigan
