Obligație de a face. Decizia 185/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 185/2009
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta și intervenientul, împotriva deciziei civile nr. 21/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul de față nu este timbrat.
Totodată se arată că s-a înregistrat la dosar, cerere formulată de recurenta reclamantă prin care se solicită acordarea unui nou termen și amânarea judecării cauzei pentru angajarea unui apărător ales.
Instanța, față de lipsa părților, și a faptului că excepția de netimbrare, este primordială oricărei cereri formulate de părți, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 5256/2007 a Judecătoriei Sibius -a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților, și. S-a respins în fond, cererea de intervenție formulată de intervenientul în contradictoriu cu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că în apartamentul pârâtei s-au efectuat mai multe lucrări de îmbunătățire a confortului identificate prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul -. O martoră a afirmat că " a primit personal cheia de la nepotul pârâtei acum aproximativ 2 ani, după ce s-a efectuat renovarea, fapt constatat și cu ocazia efectuării cercetării locale de către instanță. Așa fiind, și cum martora menționată ocupă un apartament din imobilul unde se află apartamentele în litigiu, instanța de fond a constatat că primul capăt de cerere este neîntemeiat. Mai mult, o altă martoră care deține și ea un apartament în același imobil a declarat că a primit la rândul ei o cheie de la ușa care permite accesul în podul comun, iar martorul a declarat că " nu i s-a interzis accesul în podul comun după efectuarea lucrărilor".
În ceea ce privește cererea de despăgubiri, cei doi experți au concluzionat în rapoartele întocmite, că obiectivele solicitate în cauză pun probleme care nu se pot soluționa decât prin numirea unui expert în rezistență, motiv pentru care în cauză s-a mai întocmit un raport de expertiză de ing., care a concluzionat că "structura de rezistență a planșeului nu a fost afectată de scurgerile de apă, fiind afectată doar tencuiala tavanului și extinderea de la mansardă nu pune în pericol structura". În consecință, acțiunea principală precum și cererea de intervenție, fiind privite ca neîntemeiate, au fost respinse de instanța de fond.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 3.600 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparație a apartamentului, urmare a inundațiilor cauzate de pârâți, a fost respins cu motivarea că această cerere nu se regăsește în petitele inițiale și a precizărilor ulterioare la acțiunea principală și la cererea de intervenție, fiind formulat doar la dezbaterea în fond a cauzei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și intervenientul, iar prin decizia civilă nr. 119/2008 a Tribunalului Sibiu, aceste apeluri au fost admise.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și, iar prin decizia civilă nr. 298/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA, s-a admis recursul, s-a casat decizia atacată și cauza a fost trimisă spre rejudecare la ribunalul Sibiu, cu motivarea că pârâții au fost citați la adrese la care nu mai locuiau de mai mult timp, astfel că procedura de citare cu aceștia a fost nelegal îndeplinită.
Apelul a fost înregistrat, în rejudecare, sub nr- iar pârâții intimați au fost citați de la adresele corecte, reținute de instanța de recurs în decizia de casare.
Prin decizia nr. 21/2009 Tribunalul Sibiua admis apelurile declarate de apelanții, împotriva sentinței civile nr. 5256/2007 a Judecătoriei Sibiu, pe care a schimbat-o în sensul că, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și. S-a admis în parte și în fond cererea de intervenție formulată de în contradictoriu cu și și în consecință au fost obligați pârâții să permită reclamantei și intervenientului accesul la podul imobilului situat în Sibiu,-, jud. Sibiu. Totodată au fost obligați pârâții să demoleze lucrările de construcție efectuate în podul imobilului din Sibiu,-, care afectează cotele de proprietate ale reclamantei și intervenientului, identificate conform expertizei efectuate de u, care face parte integrantă din sentință. Au fost respinse celelalte capete de cerere formulate de reclamantă și intervenient.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă fără dubiu, că pârâta a efectuat lucrările de amenajare în podul aflat în proprietatea comună a tuturor coproprietarilor din imobil, lucrări prin care și-a extins apartamentul, ocupând și o parte din podul comun. Din contractul de vânzare -cumpărare încheiat de rezultă că aceasta a cumpărat de la stat, în baza Legii nr. 112/1995, apartamentul situat la mansardă, având o suprafață de 27,79 mp. Pârâta a dobândit apartamentul respectiv cu titlu de moștenire, în certificatul de moștenitor fiind descris acest apartament ca fiind compus din o cameră și dependințe. Din expertizele efectuate în cauză a rezultat fără dubiu că prin lucrările efectuate la apartamentul pârâtei nu s-a efectuat doar o amenajare a acestuia, ci apartamentul a fost extins în podul comun ( 108 - expert u, 248 - expert ). Din probele administrate în cauză a rezultat că reclamanții și pârâta au fost coproprietari asupra podului imobilului. Pârâta a vândut apoi apartamentul pârâtului, care la rândul lui, l-a vândut pârâților. Dreptul de proprietate pe cote părți se caracterizează prin aceea că fiecare coproprietar are determinată o cotă parte abstractă din dreptul de proprietate, toți coproprietarii fiind obligați să nu schimbe destinația bunului și să nu împiedice exercițiul simultan și concurent al folosinței celorlalți copărtași. Având în vedere că prin extinderea apartamentului în podul comun s-a adus o încălcare a folosinței de către reclamantă și intervenient a bunului comun, s-a impus demolarea lucrărilor până la limita cotei de proprietate a părților, respectiv a acelor lucrări care afectează cotele reclamantei și intervenientului, așa cum au fost identificate prin expertiza u Întrucât pârâta a vândut apartamentul și în prezent proprietari ai acestuia sunt pârâții, doar ei pot fi obligați să demoleze lucrările, pârâta nemai având calitatea de proprietar al apartamentului de la mansardă, nu poate fi obligată să efectueze lucrările de demolare la apartamentul aflat în proprietatea altor persoane, respectiv a pârâților.
În ce privește obligarea pârâților să permită accesul reclamantei și a intervenientului la pod, din declarațiile martorilor audiați a rezultat că acestor martori pârâta le-a dat o cheie de la pod, dar nu a rezultat din nici o probă că și reclamanta și intervenientul au acces la pod. Ori, din probele administrate a rezultat că apartamentul pârâților a fost extins și în zona de acces la podul comun, că acolo a fost montată o ușă care stă permanent încuiată, astfel că reclamantei și intervenientului le este îngrădit accesul la podul comun. Ca urmare, s-a impus obligarea actualilor proprietari ai apartamentului de la mansardă să permită reclamantei și intervenientului accesul la podul imobilului.
Față de împrejurarea că apartamentul în litigiu a fost înstrăinat, proprietarii actuali au acestuia fiind pârâții, acțiunea formulată împotriva pârâților și a fost respinsă.
În ce privește celelalte două capete de cerere, s-a reținut că, inițial reclamanta și intervenientul au solicitat obligarea pârâților la plata unor despăgubiri reprezentând contravaloarea lucrărilor de consolidare a apartamentelor lor, urmare a lucrărilor efectuate de pârâtă și care au afectat structura de rezistență a acestuia. Din expertiza efectuată de un expert specializat în rezistența construcțiilor, rezultă că prin lucrările efectuate la apartamentul pârâților nu a fost afectată structura de rezistență a apartamentelor reclamantei și intervenientului, motiv pentru care nu sunt necesare lucrări de consolidare, astfel că, nefiind îndeplinite condițiile art. 998 cod civil, această cerere nu este întemeiată. Este adevărat că din expertiza efectuată rezultă că sunt necesare lucrări de reparații la tavan în valoare de 3640 lei, dar reclamanta și intervenientul nu au solicitat și contravaloarea unor astfel de lucrări. Precizarea de acțiune existentă la dosarul instanței de fond nu rezultă cum a ajuns la dosar, nu poartă ștampila de intrare, nici viza președintelui completului de judecată, și mai mult, instanța nu a reținut la procesul verbal că s-ar fi depus la dosar o astfel de precizare de acțiune, și nici la susținerile părților pe fondul cauzei nu s-a reținut o astfel de cerere. Ca urmare, instanța de fond a reținut corect că nu s-a formulat un astfel de capăt de cerere, precizarea de acțiune fiind tardiv formulată.
În ceea ce privește cererea de daune cominatorii, s-a reținut că și aceasta este neîntemeiată, pentru că acestea nu se pot acorda potrivit art. 1075 cod civil, în cazul neîndeplinirii obligațiilor de a face sau a nu face, care nu pot fi aduse la îndeplinire pe calea executării solite. Obligațiile stabilite prin prezenta hotărâre pot fi aduse la îndeplinire de bună voie de către debitorii obligației, astfel încât să nu mai fie necesară stabilirea de daune cominatorii. Pe de altă parte, obligația stabilită poate fi dusă la îndeplinire și pe calea executării silite, în cazul în care nu va fi adusă la îndeplinire de bună - voie. Ca urmare, și acest capăt de cerere este neîntemeiat, motiv pentru care a fost respins.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta, intervenientul, solicitând schimbarea deciziei și admiterea acțiunii și a cererii de intervenție așa cum au fost formulate, invocând în drept art. 312 și art. 304 pct. 7-9 cod procedură civilă.
În expunerea de motive s-a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar instanța nu a examinat cauza sub toate aspectele. Astfel, s-a arătat că în mod greșit instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 3.600 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparație a apartamentului, urmare a inundațiilor cauzate de pârâți. De asemenea, recurenții au arătat că sunt nemulțumiți că nu s-a luat în considerare expertiza întocmită de precum și de faptul că instanța a respins cererea de acordare a daunelor cominatorii.
Un alt motiv de recurs este acela că instanța de apel a obligat pârâții să le permită accesul în pod, fără să menționeze cât și cum iar față de pârâta au fost respinse toate capetele de cerere.
Recurenții au fost citați pentru termenul din 9.04.2009 la domiciliile indicate în cererea de recurs, cu mențiunea de a achita suma de 119 lei taxă de timbru și 3,3 lei timbru judiciar. ( 11, 12).
Pentru primul termen de judecată recurenții nu și-au îndeplinit această obligație legală, recurenta solicitând acordarea unui termen pentru angajarea unui apărător.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit art. 20 alin. 3 din același act normativ, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Având în vedere aceste dispoziții legale și faptul că recurenții deși legal citați nu și-au îndeplinit obligația de a timbra calea de atac pe care au declarat-o, Curtea va anula ca netimbrat recursului declarat de reclamanta, și intervenientul.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta și de intervenientul, împotriva deciziei civile 21/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
.
Tehn.
2 ex/29.04.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /.
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Anca Neamțiu, Ioan
