Obligație de a face. Decizia 1945/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1945
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul-.,domiciliat în B, Bd. -,. 20 F,. 1, jud. B, împotriva sentinței nr.577 din 03 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în B, U, nr. 6, jud. B și intimata-pârâtăSC SA, cu sediul în B,-, jud.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant personal, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus o adresă din partea Tribunalului Buzău prin care se solicită înaintarea dosarului de fond în vederea soluționării cererii de îndreptare eroare materială formulată de reclamantul .
Recurentul-reclamant având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul-reclamant având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat.
Arată că în toată această perioadă a lucrat numai în sectorul cald și nu și-a schimbat niciodată locul de muncă, funcția deținută fiind aceeași.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamantul -. a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând schimbarea grupei II din carnetul de muncă în grupa I, pentru perioadele 22.02.1978 - 18.06.1979 și 15.12.1980 - 01.04.2001.
În motivarea cererii reclamantul a relatat că în perioadele menționate a lucrat efectiv numai în sectorul cald-coturi trase, iar în cartea de muncă a fost operată în mod eronat grupa a-II-a, în loc de grupa I, conform art.3, pct.107 din anexa I la Ordinul 50/1990, iar în dovedirea acestor susțineri a depus înscrisuri (filele 4-18).
În conformitate cu art. 167 cod pr.civilă, la termenul de judecată din data de 25.02.2009, instanța a dispus conexarea la acest dosar a dosarului nr-, în care reclamantul, a solicitat în contradictoriu cu aceeași pârâtă, grupa I de muncă pentru perioadele 01.07.1975 - 17.10.1977 și 22.10.1979 - 01.04.2001, conform punctului 95 anexa I la Ordinul 50/1990.
Instanța a pus în discuția părților necesitatea efectuării în cauză a unei expertize în specialitatea salarizare și normare a muncii, probă la care reclamanții au achiesat, lucrarea fiind întocmită și ulterior completată de expert (filele 35-47).
Pârâta SC SA B fiind legal citată, nu a formulat întâmpinare și a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței (fila 48)
Prin sentința civilă nr.577 din 3.06.2009, Tribunalul Buzăua admis în parte acțiunea formulată și a constatat că reclamanții au desfășurat activitate în cadrul societății pârâte în grupa I de muncă, în procent de 100%, după cum urmează: reclamantul -. pentru perioada 22.02.1978-18.06.1979, 15.12.1980-01.07.1986 și 01.04.1988-01.04.2001, în grupa I de muncă conform anexei I, pct.107 din Ordinul 50/1990 și a respins capătul de cerere pentru perioada 01.07.1986-01.04.1988; reclamantul, pentru perioadele 01.07.1975-17.10.1977, 22.10.1979-1.04.2001, 22.02.1978-18.06.1979 și 15.12.1980 -01.04.2001, se încadrează în grupa I de muncă conform anexei I, pct.95 din Ordinul 50/1990.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că cererea principală este întemeiată în parte și în totalitate cererea conexă, pentru următoarele considerente:
Din conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză instanța reține că reclamantul -. a fost încadrat potrivit mențiunilor din carnetul său de muncă în funcția de, în baza ștatelor de plată rezultă că acesta și-a desfășurat activitatea la sectorul coturi trase ce făcea parte din secția prelucrări la cald, astfel încât s-a apreciat că perioadele solicitate, respectiv 22.02.1978-18.06.1979 și 15.12.1980-01.04.2001 se pot încadra în grupa I de muncă, conform Ordinului 50/1990.
În ceea ce-l privește pe reclamantul, expertul a reținut că acesta a fost încadrat ca sudor la secția cazangerie ușoară, alături de cazangerie grea, ce se încadrează la condițiile secției prelucrări la cald, care îndeplinesc cerințele grupei I, conform Ordinului 50/1990, pentru perioadele solicitate, respectiv 22.10.1978-18.06.1979 și 15.12.1980-01.04.2001.
La solicitarea pârâtei, instanța a solicitat expertului să precizeze temeiul legal al încadrării reclamanților în grupa I de muncă, iar prin completarea expertizei s-a evidențiat că reclamantul -., beneficiază de grupa I conform anexei I, pct.107 din Ordinul 50/1990 doar pentru perioada 22.02.1978-18.06.1979 și
15.12.1980-01.07.1986, precum și pentru perioada 01.04.1998-01.04.2001, iar pentru perioada 01.07.1986-01.04.1988 s-a reținut că mențiunile din carnetul de muncă sunt legale cu privire la încadrarea în grupa II, conform Ordinului 50/1990, anexa II, pct.23 și 24.
În aceeași completare la raport, expertul și-a menținut punctul de vedere inițial formulat față de reclamantul, în sensul că intervalele solicitate se înscriu în grupa I de muncă, conform anexei I, pct.95 din Ordinul 50/1990.
Față de ansamblul celor evocate, tribunalul a omologat completarea la raportul de expertiză întocmită de expert, în sensul că a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamanții au desfășurat activitate în cadrul societății pârâte în grupa I de muncă, în procent de 100%, în intervalele identificate în această completare, cu mențiunea că a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului -. pentru perioada 01.07.1986 - 01.04.1998 și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe reclamantul -. a declarat recurs(fila 4) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul-reclamant a susținut că deși în carnetul de muncă a fost înregistrat ca, toată perioada de activitate la unitatea pârâtă a desfășurat-o ca forjor în sectorul cald-coturi trase care a fost repartizat mai multor secții:cazangerie ușoară, cazangerie grea, pregătirea fabricației și prelucrări calde.
numai în același loc de muncă pentru care a primit aceleași sporuri și în aceeași formație de lucru sub conducerea aceluiași maistru- -și a aceluiași șef de echipă-, recurentul-reclamant consideră că era îndreptățit la acordarea grupei I de muncă pentru toată perioada de activitate, distincția făcută de expert și de instanța de judecată fiind eronată fiindcă cercetarea statelor de plată și a organigramei societății ar fi condus la concluzia că în totalitate acțiunea sa trebuia admisă.
Recurentul a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Intimata SC SA B legal citată nu s-a prezentat în instanța de recurs și nici nu a formulat întâmpinare.
Curtea, verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentului, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și sub toate aspectele astfel cum prevede art.3041cod pr.civ. constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Reclamantul -. a fost încadrat la societatea pârâtă SC SA B(fosta Întreprindere de Utilaj Tehnologic) de la data de 22 februarie 1978 având meseria de, potrivit mențiunilor din carnetul său de muncă depus la instanța de fond (filele 4-18).
Din același document mai rezultă că recurentului-reclamant i-a fost schimbat locul de muncă la data de 16 august 2008 (fila 17 poz.96 din carnetul de muncă) ceea ce presupune că de la angajare (cu excepția perioadei în care a efectuat stagiul militar) și până în luna august 2008 a lucrat efectiv la același loc de muncă, respectiv secția cazangerie ușoară (II) atelierul coturi trase(sudate).
Cu toate acestea, în perioada 1 iulie 1986-1 aprilie 1988 în carnetul de muncă se menționează la pozițiile 6-7 (fila 6 dosar fond) că acesta a fost Grea, fără să existe vreo mențiune despre schimbarea locului său de muncă, deși anterior și ulterior acestui interval, reclamantul figurează ca fiind Ușoară.
Expertul desemnat în cauză a constatat în lucrarea completată împrejurarea de mai sus, făcând la rândul său observația că atelierul de coturi trase a fost repartizat pe parcursul timpului mai multor secții(fila 47) și a concluzionat că pentru perioada 1 iulie 1986-1 aprilie 1988 încadrarea la secția Grea a reclamantului determină incidența pct.23 și 34 din Anexa II a Ordinului nr.50/1990 adică menținerea în grupa II de muncă, așa cum s-a menționat și în carnetul de muncă al acestuia.
Curtea constată că în fapt locul de muncă al recurentului-reclamant nu s-a schimbat în perioada 1 iulie 1986-1 aprilie 1988, așa cum acesta a susținut constant inclusiv în instanța de recurs, iar modificarea secției din ușoară în grea a fost făcută numai în carnetul de muncă fără să se înscrie și mențiunea schimbării locului de muncă, ceea ce creează confuzii și incertitudine în privința condițiilor efective de muncă în care a lucrat reclamantul și care determină acordarea grupei I sau II de muncă după natura activității astfel cum se prevede în Anexele I și II din Ordinul nr.50/1990.
Instanța de judecată avea obligația de a lămuri dacă reclamantului i s-a schimbat efectiv locul și felul muncii în perioada 1 iulie 1986-1 aprilie 1988 și în caz afirmativ, de ce lipsesc din carnetul său de muncă mențiunile privind schimbarea locului de muncă, mențiuni înscrise pentru prima dată abia la 16 august 2008, cu atât mai mult cu cât expertul și-a modificat radical concluziile expertizei în raport de mențiunile incomplete din carnetul de muncă al salariatului și pentru care angajatorul nu a prezentat nicio explicație care să poată fi verificată.
În egală măsură, unitatea pârâtă, care în astfel de litigii are sarcina probei conform art.287 din codul muncii, nu a administrat nicio dovadă care să justifice schimbarea operată în carnetul de muncă numai cu privire la secția cazangerie (inițial ușoară, apoi grea pentru ca după 1 aprilie 1988 să revină la mențiunea cazangerie ușoară) în condițiile în care reclamantul a afirmat că a lucrat tot timpul la același loc de muncă, în aceeași formație, indicând în recurs numele a două persoane care ar putea confirma susținerile sale.
Societatea pârâtă avea obligația de a pune la dispoziția instanței,cel puțin cu ocazia expertizei ordonate de aceasta, organigrama și statele de plată cu ajutorul cărora să se poate stabili cu certitudine dacă recurentul-reclamant a lucrat și în perioada 1 iulie 1986-1 aprilie 1988 în același loc de muncă ca și înainte și după această perioadă și pentru care s-a dispus recunoașterea și acordarea în procent de 100% a grupei I de muncă.
În caz contrar, instanța trebuia să-și întemeieze soluția de respingere a cererii pentru această perioadă, pe argumente care să justifice cu claritate și fără putință de tăgadă de ce munca desfășurată efectiv de reclamant în același loc, în condiții identice pentru toată perioada de activitate la această societate, poate fi încadrată atât în grupa I cât și în grupa II, numai după distincția operată exclusiv scriptic în carnetul de muncă și unde nu se menționează și schimbarea locului de muncă al salariatului.
În atare condiții, Curtea constată că probatoriul administrat a condus la o soluție a cărei legalitate și temeinicie nu pot fi verificate și se impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să analizeze incidența dispozițiilor legale în raport de condițiile concrete în care recurentul-reclamant și-a desfășurat activitatea și să lămurească inadvertențele semnalate în carnetul său de muncă, solicitând explicații pentru mențiunile efectuate de la societatea pârâtă și documentele care atestă sau infirmă schimbarea reală a locului de muncă a salariatului într-o altă secție, în perioada 1 iulie 1986-1 aprilie 1988, de natură a justifica încadrarea în grupa II de muncă, așa cum a hotărât tribunalul prin sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul -., domiciliat în B, Bd. -,. 20,. 1, jud. B, împotriva sentinței nr.577 din 03 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în B, U, nr. 6, jud. B și intimata-pârâtă SC SA B, cu sediul în B,-, jud. B și în consecință:
Casează sentința în privința recurentului și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
2009-11-26
6 ex.
/FA
Trib.B nr-
-
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
