Obligație de a face. Decizia 2370/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2370/R/2009
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea președintele Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTORI: Valentin Mitea, Denisa Băldean Sergiu Cătălin vicepreședinte al Curții de APEL CLUJ
- - -
Grefier:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții recurenți, și împotriva deciziei civile nr. 193/A/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind reclamanții intimați G, și pârâții intimați COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR C- N, PREFECTURA C- COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR C ȘI SC. SA, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 30 octombrie 2009, când reprezentanta reclamanților recurenți a pus concluzii asupra fondului, consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
1. Cererea de chemare în judecată.Prin cererea înregistrată la data de 12.05.1999, reclamanții, G, și (decedată), fiind introduși moștenitorii și, au chemat în judecată Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia locală C pentru aplicarea Legii nr. 18/1999, Comisia județeană C pentru aplicarea Legii nr. 18/1999 și din C-
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la punerea în posesie și la eliberarea titlurilor de proprietate pentru suprafețele de 2800 mp. pentru și de 3787 mp. pentru, și G, din imobilul înscris în CF nr. 4532 nr. top 1890/2/1-1890/2/14, 1890/5/1/1-1890/5/1/76; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafețelor arătate mai sus, iar în baza Legii nr. 18/1991 au fost trecuți în calitate de acționari în Anexa 19, terenul fiind situat pe raza comunei.
S-a mai arătat că prin Hotărârea nr. 32/30.04.1998, Comisia județeană Cad ispus trecerea persoanelor din Anexa 19 de la Stațiunea Didactică la SC SA, stabilind obligația de punere în posesie și eliberarea titlului de proprietate persoanelor îndreptățite incluse în Anexa 19, însă pârâta nu și-a îndeplinit aceste obligații.
2. Întâmpinarea. Prin întâmpinarea formulată, pârâta Comisia județeană C s-a opus admiterii acțiunii, iar reprezentantul pârâtului Consiliul local Cai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
3. Judecata în primă instanță. Prin sentința nr. 10342/2002 a Judecătoriei Cluj -N, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia locală C de aplicare a Legii nr. 18/1991 și a fost respinsă acțiunea formulată împotriva acestei pârâte.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, G, împotriva pârâților Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991,
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut faptul că reclamanții au fost înscriși în tabelul nominal anexa 19, întocmit cu privire la persoanele îndreptățite să primească acțiuni în condițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 ori să li se atribuie 5000 mp. teren.
Potrivit CF nr. 4532 C, asupra numerelor top 1890/5/1/1, 1890/5/1/76, -/2/14 este înscrisă ca și proprietară pârâta C
Potrivit sentinței civile nr. 2947/1999 a Judecătoriei Cluj -N, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus anularea Anexei 19, partea a doua din hotărâre pentru terenul numit " " din CF nr. 3469, situat pe teritoriul comunei.
Conform considerentelor deciziei civile nr. 3306/2000 a Tribunalului O l t, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 14738/2000 a Curții de Apel Craiova, persoanele prevăzute în anexa 19 în calitate de acționari au primit dividente.
4. Judecata în apel. Prin decizia civilă nr. 193/A/31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții, G, împotriva sentinței civile nr. 10342 din 31.10.2002 a Judecătoriei Cluj -N și s-a menținut în totul sentința atacată.
Tribunalul a reținut că reclamanții au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în baza Legii nr. 18/1991, formularea cererilor nefiind contestată, chiar dacă cererile nu au mai fost identificate și comunicate instanțelor.
La data formulării cererilor, terenul era proprietate publică și se găsea în administrarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară C, prin urmare, dreptul de proprietate nu se putea reconstitui în natură în favoarea reclamanților, pe vechile amplasamente, dat fiind caracterul inalienabil, imprescriptibil și insesizabil al proprietății publice. Reclamanților le-a fost stabilită însă calitatea de acționar pentru terenul în litigiu, la Stațiunea Didactică
În baza nr.HG 123/1993 terenul a fost trecut din proprietatea publică și din administrarea Stațiunii Didactice C în proprietatea privată a CB., care și-a întabulat în CF dreptul de proprietate. Ulterior, acest drept a fost transmis către Polus Transilvania
Nu s-a dovedit în cauză că hotărârea de guvern mai sus menționată a fost atacată în contencios, prin urmare, atâta timp cât terenul a ieșit din proprietatea Statului Român, asupra acestuia nu se mai poate reconstitui dreptul de proprietate în favoarea reclamanților.
Reclamanții, în aceste condiții, deși îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate, nu mai pot beneficia decât de o reconstituire pe un alt amplasament, dacă acceptă, sau sub formă de despăgubiri.
5.Declarația de recurs.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții, și, solicitând modificarea, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9. proc. civ. și drept urmare, admiterea apelului, cu schimbarea sentinței în totalitate în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost ea formulată, în principal prin reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, iar în secundar pe un amplasament, echivalent valoric cu terenurile care fac obiectul prezentului litigiu.
Motivând recursul, reclamanții afirmă nelegalitatea deciziei atacate, sub următoarele aspecte:
1. Este indubitabil faptul că au calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la cele două parcele de teren solicitate, întrucât ele intră sub incidența Legii nr. 18/1991 și sunt libere de construcții, atât în prezent cât și la data formulării cererii de restituire;
2. Au fost incluși în Anexa 19, în forma sa inițială, iar modificarea acestei anexe nu le-a fost comunicată. Tot astfel, hotărârea nr. 32/1998 a Comisiei Județene C nu a fost schimbată în contradictoriu cu reclamanții, toate schimbările ulterioare nefiindu-le opozabile;
3. Prezenta acțiune a fost notată în cartea funciară anterior schimbării proprietarului tabular, care este în prezent Polus, fiind posibilă astfel reconstituirea pe vechiul amplasament, cu atât mai mult cu cât parcele pretinse nu sunt afectate de construcții;
4. Prin cererea introductivă de instanță s-a solicitat punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate pentru suprafețele cuvenite, circumstanțe în care instanța de apel putea obliga cele două comisii de fond funciar la reconstituirea dreptului de proprietate pe un teren echivalent valoric.
Recurenții precizează că sunt de acord cu atribuirea unui tern echivalent valoric pe un alt amplasament, susținând, în principal, cererea de obligare a celor două comisii la punerea în posesie pe terenul care a aparținut antecesorilor decedați.
6. Judecata în recurs.
Sub aspectul stării de fapt, instanțele de fond au reținut ca fiind certe următoarele împrejurări:
Reclamanții au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la imobilul identificat în CF nr. 4532, cu nr. top 1890/2/1-1890/2/14; 1890/5/1/1-1890/5/1/76, teren situat în locul denumit regional " II", având suprafețele de 2800 mp. și respectiv 3787 mp.
La data cererilor de reconstituire, terenul aparținea proprietății de stat și se afla în administrarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară
Reconstituirea dreptului de proprietate a operat în favoarea reclamanților în condițiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, în redactarea inițială, recunoscută fiind calitatea acestora de acționari la Stațiunea Didactică prin înscriere în Anexa 19. cu persoanele sau, dupa caz, moștenitorii acestora, al căror teren a fost preluat de unitățile agricole de stat și pentru care se primesc acțiuni in condițiile prevăzute de art. 36 din lege sau li se atribuie o suprafață de 5.000 mp. de familie, în echivalent arabil, in condițiile art. 38 din lege.
Potrivit art. 38, mai sus evocat, în localitățile cu deficit de teren în care terenurile foștilor proprietari se află în proprietatea statului și aceștia nu optează pentru acțiuni în condițiile art. 36 și nu li se pot atribui lor sau moștenitorilor suprafata minimă prevăzută de prezenta lege, comisiile județene vor hotărî atribuirea unei suprafețe de 5.000 mp de familie, în echivalent arabil, la cerere, din terenurile proprietatea statului.
Pentru diferența de teren la care sînt îndreptățiți foștii proprietari sau moștenitorii lor, potrivit prezentei legi, se aplică corespunzător prevederile art. 36.
Prin efectul Hotărârii de Guvern nr. 123/1993, terenul în litigiu a trecut din proprietate de stat în proprietatea privată a, care și-a înscris dreptul în cartea funciară nr. 4532, sub, la data de 25 septembrie 1998.
Prin Hotărârea nr. 32/30.04.1998, emisă de Comisia județeană C, a fost aprobată trecerea persoanelor menționate în Anexa 19 de la Stațiunea Didactică la, care a preluat astfel toate obligațiile decurgând din aplicarea Legii nr. 18/1991.
În prezent, dreptul de proprietate asupra imobilului teren în litigiu aparține "Polus Transilvania Companie de Investiții" C, proprietar tabular începând cu data de 16 iunie 1999, urmare a transmisiunii dreptului de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.1517/1999.
Prin urmare, cele două parcele funciare cu privire la care reclamanții solicită a fi puși în posesie, consecutiv eliberării unor titluri de proprietate, erau la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 proprietate de stat, iar în anul 1993 operat o trecere a terenurilor în proprietatea privată a unei societăți comerciale pe acțiuni, chemată în judecată în calitate de pârâtă; în acest sens există Hotărârea de Guvern nr. 123/1993, neatacată.
Agroindustrială și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară nr. 4532, în anul 1988, legalitatea înscrierii făcând obiectul unui control judiciar, finalizat prin decizia civilă nr. 3606/07.09.2000 a Tribunalului O l t, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 14738/15.12.2000 a Curții de Apel Craiova.
Prin hotărârea judecătorească mai sus evocată, învestită cu puterea lucrului judecat, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din C-N în contradictoriu cu A C-N și Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 C, având ca obiect anularea hotărârii nr. 32/30.04.1998 și rectificarea cărții funciare nr. 4532, în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei
Este adevărat că reclamanții din prezentul proces nu au avut calitatea de părți în procesul finalizat prin decizia civilă nr. 3606/2000 a Tribunalului O l t, însă nu mai puțin adevărat este că cele statuate în considerentele acestei decizii cu privire la legalitatea titlului de întabulare al dreptului de proprietate al pot fi opuse cu succes reclamanților, prin efectul pozitiv al autorității lucrului judecat.
Totodată, este cu certitudine dovedită transmisiunea ulterioară a proprietății, în patrimoniul "Polus Transilvania Companie de Investiții" C, Polus Transilvania, menționat în prezent ca proprietar tabular în nr.4620 și nr.4621.
realității împrejurarea că prezenta acțiune civilă în justiție era notată în CF nr. 4532, la data întăbulării dreptului de proprietate al subdobânditorului, însă ceea ce au pretins în mod explicit reclamanții nu este constatarea inopozabilității actului juridic de înstrăinare, cu toate efectele aplicării acestei sancțiuni, în ipoteza în care condițiile ar fi verificate, ci, dimpotrivă, obligarea comisiilor de fond funciar și a vânzătorului la emiterea titlurilor de proprietate și a proceselor-verbale de punere în posesie, în condițiile și pe temeiul Legii fondului funciar. În raport cu obiectul cererii introductive, pretinsa inopozabilitate, invocată circumstanțial în căile de atac, rămâne lipsită de efecte juridice.
Problema care se pune în speță este aceea a existenței ori, dimpotrivă, a inexistenței obligației legale a pârâților de a proceda la punerea în posesie și la emiterea unor titluri de proprietate în favoarea reclamanților, cu privire la parcelele funciare pretinse.
Or, în raport cu regimul juridic al parcelelor în litigiu, astfel cum a fost el cu certitudine stabilit, din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 18/1991, în mod corect instanțele de fond au statuat în sensul că legea specială reparatorie, în redactarea inițială, recunoștea reclamanților exclusiv calitatea de acționari, înscriși fiind, în această calitate, în Anexa nr. 19.
Prin urmare, dreptul reclamanților la măsuri reparatorii, în condițiile Legii nr. 18/1991, urmează a fi realizat în considerarea calității conferite de lege, o punere efectivă în posesie cu privire la terenurile solicitate nefiind legal posibilă, astfel cum în mod corect instanțele au hotărât.
Cererea subsidiară a recurenților, aceea de a fi puși în posesie pe un alt amplasament, echivalent valoric, este în mod evident o cerere nouă, formulată pentru prima dată în căile de atac, așa încât urmează ca în baza dispozițiilor art. 316 rap. la art. 294 alin 1. proc. civ. să fie respinsă ca inadmisibilă. Limitele învestirii primei instanțe, sub aspectul obiectului cererii, au fost precis determinate, în condițiile în care solicitările reclamanților au fost exprese și explicit formulate în sensul punerii în posesie și eliberării titlurilor de proprietate pentru cele două parcele în suprafețe de 2800 mp. și respectiv de 3787 mp. teren; o cerere subsidiară nu a fost susținută în primă instanță.
Față de cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1. proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat și va păstra în tot hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 193/A din 31 martie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Denisa Băldean Sergiu Cătălin
