Speta Legea 10/2001. Decizia 296/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 296 /A/2009
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea președintele Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTOR 2: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de APEL CLUJ
Grefier: - -
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanții, precum și de pârâții STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIMARUL MUNICIPIULUI C- N și MUNICIPIUL C- împotriva sentinței civile nr.348 D- 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamanților apelanți, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanții apelanți și reprezentanții pârâților apelanți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de 2 noiembrie 2009, reclamantele apelante solicită respingerea apelurilor declarate de pârâții apelanți, ca nefondate.
Nefiind formulate alte cereri și nici excepții invocate în apărare, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea apelurilor.
Reprezentantul reclamantelor apelante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat prin motivele de apel; cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la apelurile formulate de pârâții apelanți, solicită respingerea lor în baza motivelor arătate în scris prin întîmpinare.
CURTEA
1. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea formulată de reclamantele i împotriva pârâților Primarul Municipiului C-N, Municipiul C-N și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - C, s-a solicitat anularea dispoziției nr.7990/2007 emisă de pârâtul Primarul Municipiului C-N; restituirea în natură a suprafeței de 283mp.teren situat în spatele, identificat ca parte din vechiul topografic 1574 și restituirea pe un alt amplasament aflat în proprietatea Municipiului C-N a diferenței de suprafață de 839 mp. conform art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001, iar în subsidiar obligarea la emiterea unei noi dispoziții cu propunere de acordare a despăgubirilor pentru această suprafață în favoarea ambelor reclamante.
Prin precizarea de acțiune, reclamantele au solicitat: anularea dispoziției nr.7990/2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului C-N; restituirea prin echivalent, în locul terenului expropriat, a terenului în suprafață de 1122 mp. identificat prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expert și înscris în CF 20257 C-N cu nr.top.22790/1; dezmembrarea imobilului înscris în CF 20257 C-N, nr.top. 22.790/1 în suprafață de 8780 mp. în parcelele cu nr. top.20790/1/1 în suprafață de 7658 mp. și imobilul cu nr. top.22790/1/2 ce urmează a fi transcris într-o altă carte funciară; întăbularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor pentru cota de 1/2 parte fiecare asupra imobilului cu nr. top. nou 22790/1/2.
În motivele acțiunii, reclamantele arată că li s-a expropriat suprafața de 1122 mp. teren din imobilul înscris în CF C 24800, pe teren fiind edificate blocuri de locuințe. Deși notificarea a fost formulată doar de unul dintre coproprietari, reclamanta, aceasta profită și celuilalt coproprietar, practica judecătorească apreciind că este vorba de un act de conservare care profită tuturor coproprietarilor.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale. Prin urmare, acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale are loc numai în situația în care nu există bunuri aflate în proprietatea Municipiului C-N pentru a fi acordate în compensare.
2. Întâmpinările.
2.1. Prin întâmpinare, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motive arată că rin p. solicit rile reclamantelor, a motivelor ar tate și a probelor administrate nu este justificată în niciun fel calitatea procesuală pasivă a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finan elor Publice, interesele reclaman ilor neputându-se realiza în contradictoriu cu acesta.
Din perspectiva dispozițiilor art. 247/2005, Titlul VII, regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, care reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr.10 /2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, Ministerul Finanțelor Publice - în reprezentarea Statului Român, nu are calitate procesuală pasivă în această cauză, nefiind implicat în procedura de stabilire și la plata despăgubirilor. Acest rol revine instituțiilor statului anume înființate în acest sens, respectiv: conform art. 13 al Legii nr. 247/2005 pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu atribuțiile sale exprese prevăzute în lege.
2.2. Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul C-N a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii, pentru lipsa calității procesuale pasive emitent al dispoziției fiind Primarul așa încât această instituție trebuie să adopte o poziție procesuală.
2.3. Prin întâmpinare, pârâtul Primarul Municipiului Cai nvocat, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale active a reclamantei, respingerea acțiunii formulate de aceasta, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât reclamanta nu a formulat notificare și nu este beneficiarul dispoziției de restituire.
Întrucât la nivelul Municipiului C-N nu au fost identificate bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare, s-a afișat lunar, un anunț cu următorul cuprins: "Potrivit prevederilor art.1 al. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată, anunțăm că nu deținem bunurisau servicii disponibile care să poată fi acordate în compensare revendicatorilor, care au depus cereri de revendicare in baza Legii nr. 10/2001".
Acordarea de despăgubiri în alte bunuri sau servicii este de fapt o aplicație particulară a dării în plată, rămânând la latitudinea unității deținătoare să decidă dacă are posibilitatea sa facă o astfel de ofertă persoanei îndreptățite, instanța neputând cenzura susținerile unității deținătoare, care susține faptul că, nu deține terenuri pentru a fi acordate în compensare reclamanților pe teritoriul municipiului C-N, cu atât mai mult cu cât terenurile aflate în administrarea Consiliului Locala al Municipiului C-N, fiind insuficiente pentrurealizareaunor investiții necesare pentru dezvoltarea municipiului.
În ceea ce privește stabilirea în favoarea reclamantului de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în litigiu, învederează instanței faptul că, în speță sunt incidente prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care reglementează regimul stabilirii si plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Dispozițiile prezentului titlu sunt aplicabile și despăgubirilor propuse prin decizia motivată a conducătorului instituției publice implicate în privatizare, sau după caz, prin ordinul ministrului finanțelor publice, în temeiul art. 32 alin.3 din Legea nr. 10/2001.
3. Judecata în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 348/26.05.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, fiind respinsă acțiunea formulată de aceasta.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiului C-N și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin
A fost admisă acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta, împotriva pârâților Primarul Municipiului C-N, Municipiul C-N și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP C și, în consecință, s-a dispus anularea Dispoziției nr. 7990/2007 emisă de pârâtul Primarul Municipiului C-N,.
S-a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru întreg imobilul expropriat constând din teren în suprafață de 1122 mp. înscris în CF nr. 24800 C, nr. topo 1574/2.
S-a dispus atribuirea în compensare prin echivalent în favoarea reclamantei a terenului în suprafață de 1122 mp. parte din imobilul înscris în CF 20257 C, nr. top 22790/1.
S-a dispus dezmembrarea imobilului înscris în CF nr. 20257 C, nr. 22790/1 în suprafață de 8780 mp. în 2 parcele astfel: parcela cu nr. top nou 20790/1/1 în suprafață de 7658 mp. care se va reînscrie pe același proprietar și parcela cu nr. top 20790/1/2 în suprafață de 1122 mp. care se atribuie reclamantei.
S-a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei asupra parcelei cu nr. top 20790/1/2în suprafață de 1122 mp. conform raportului de expertiză întocmit de expert, parte integrantă din prezenta.
Pârâtul Primarul Municipiului C-N a fost obligat să emită o nouă dispoziție cu propunere de acordare despăgubiri pentru diferența dintre valoarea terenului expropriat și valoarea terenului atribuit în compensare, ținând cont de despăgubirile primite la expropriere reactualizate.
Pârâtul Primarul Municipiului C-N a fost obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că potrivit mențiunilor din cf. nr.24800, imobilul teren în suprafață de 1458 mp. și casă a constituit proprietatea reclamantelor și. Acesta din urmă, prin căsătorie a dobândit numele de familie, mențiune făcută sub B8 în CF. Imobilul a fost supus dezmembrării, astfel că numărul topografic nou format 1574/2, teren în suprafață de 1122 mp. a trecut, în baza Decretului de expropriere nr- în proprietatea Statului Român. Reclamantele au fost trecute în anexa la decret la poziția 20 și 21, terenul fiind evaluat la 2,25 lei/mp. Cuantumul despăgubirilor acordate pentru întregul teren a fost de 2524 lei.
La apariția Legii nr.10/2001 doar reclamanta a formulat notificare, înregistrată sub nr. 280/10.07.2001 la BEJ, înregistrată la Consiliul Local C-N sub nr. 23922/45 din 2.04.2003 prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, identificat cu nr. top 1574/2 înscris în CF nr. 24800, adică întreg imobilul și nu doar cota de parte
Prin Dispoziția nr. 7990/12.09.2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului C-N s-a respins cererea formulată de reclamanta pentru cota de parte apreciindu-se că aceasta nu a formulat notificare, iar pentru cota de parte din terenul revendicat situat în C-N,- s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 având în vedere despăgubirile primite la expropriere.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual active a reclamantei s-a apreciat că aceasta este întemeiată, în absența notificării reclamanta pierzând calitatea de persoană îndreptățită și, implicit, dreptul de a ataca dispoziția emisă de pârâtul Primarul municipiului C-N, în baza art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Din referatul privind propunerea de soluționare a notificării reiese că terenul este ocupat parțial de blocuri și se află în zonă sistematizată.
În urma identificării de către expertul desemnat în cauză a terenului în suprafață de 1122 mp. expropriat, s-a constatat că o parte din acesta este ocupat de construcții și amenajări stabilite prin sistematizare și nu există porțiuni care pot fi restituite în natură. S-a stabilit că valoarea unui mp. de teren este de aproximativ 330 Euro/mp. Urmare a identificării, la solicitarea reclamantelor, a unui alt teren liber, expertul a identificat terenul înscris în CF C 20257 C nr.top.22790/1, teren arător în în suprafață totală de 8780 mp. Acest teren este înscris în favoarea Statului Român și în folosința Casei Centrale a . Expertul a procedat la evaluarea acestui teren, din care a și dezmembrat o parcelă în suprafață de 1122 mp. egală cu cea care face obiectul notificării și a dispoziției atacate. Valoarea terenului propus a fi oferit în compensare este de 57 euro/mp. adică o valoarea totală de 63954 Euro echivalentul a 243.025 lei, față de terenul expropriat evaluat la - Euro echivalentul a 1.407.000 lei.
În ceea ce privește acest teren, pârâții nu au depus la dosar acte din care să reiasă că terenul a fost revendicat sau este afectat de construcții sau rețele edilitare. Susținerea potrivit căreia terenurile Municipiului C-N sunt insuficiente pentru realizarea unor investiții necesare dezvoltării municipiului este una generală, fără a se depune în acest sens vreo hotărâre de consiliu local din care să reiasă aceste aspecte.
Terenul nefiind în administrarea Consiliului local al Municipiului C-N, este proprietatea Municipiului C-N, astfel că acest pârât are calitate procesuală pasivă în cauză. Chiar dacă acțiunea are ca obiect plângere împotriva dispoziției emise de primar, nu se pot acorda măsuri reparatorii constând din bunuri aflate în proprietatea Municipiului C-N decât în contradictoriu cu acest pârât. Prin urmare. Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001, instanța a apreciat că legiuitorul a instituit o obligație a entității investite cu soluționarea notificării de a acorda bunuri sau servicii în compensare și nu o facultate. În condițiile în care s-a dovedit că la nivelul municipiului C-N există imobile libere, care nu au fost solicitate spre restituire, care nu sunt afectate de detalii de sistematizare, cu privire la care nu există în lucru proiecte de dezvoltare locală,o eventuală preocupare a comunității de a utiliza acest teren în viitor nu poate afecta măsura acordării de teren în compensare.
În legătură cu evaluarea bunului preluat și a celui oferit în compensare, reclamantele au arătat că pentru diferența de valoare urmează să se adreseze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, instituție care va proceda la evaluarea celor două imobile și va ține seama de despăgubirile primite. Evaluarea făcută în cursul procesului a avut doar un rol orientativ pentru ca instanță să poată aprecia dacă reclamantele au dreptul și la despăgubiri bănești, respectiv dacă există o diferență semnificativă de valoare.
Obligația de a acorda bunuri sau serviciu în compensare nu este de natură a încălca prevederile CEDO cu privire la dreptul de proprietate. În cauză este vorba de o obligație a statului, prin diferitele sale instituții de a îndrepta o inechitate comisă la momentul exproprierii, fără o dreaptă și prealabilă despăgubire. Lipsa statului de bunurile sale este făcută în condițiile legii, respectiv art. 26 alin.1 din Legea nr.10/2001 și nu reprezintă un tratament discriminatoriu față de bunurile statului, ci o obligația a statului de a repara un abuz comis. Altfel ar însemna ca statul să se bucure de bunurile preluate abuziv și să nu răspundă în niciun fel de abuzurile comise.
Întrucât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP Caf ost împrocesuat doar pentru opozabilitate, tribunalul a respins excepția lipsei calității ale procesuale pasive în prezenta cauză. Este real că pentru acordarea de despăgubiri, legea prevede o procedură specială în Titlul VII din Legea nr.247/2005, însă fiind vorba și de despăgubiri bănești, acestea sunt puse la dispoziție de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
4. Declarația de apel. Împotriva sentinței au declarat apel atât reclamantele și, cât și pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primarul Municipiului C-N și Municipiul C-
4.1. Reclamantele au solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în parte, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a numitei, cu consecința admiterii acțiunii acesteia.
În motivele apelului, se arată că imobilul expropriat a fost deținut în coproprietate de cele două reclamante, iar notificarea a fost formulată de reclamanta și în numele reclamantei, actul săvârșit fiind unul de conservare care poate fi făcut de către unul din coproprietari cu privire la întregul bun și el profită tuturor. De altfel, prin decizii de speță instanța supremă a statuat că actul de administrare sau de conservare făcut de unul dintre coproprietari cu privire la întregul imobil profită și celorlalți coproprietari, în sensul că înlătură caracterul de imobil abandonat al bunului.
Mai mult decât atât, în acord cu interpretarea pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului o dă convenției ar trebui ca și instanța să dea eficacitate notificării chiar și în cazul în care aceasta este depusă de către un singur coproprietar.
4.2. Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat schimbarea sentinței în parte, în sensul respingerii acțiunii reclamantei consecutiv admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
În speță, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu se află în fața unei obligații instituite prin art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, eventuale nemulțumiri în legătură cu dispoziția primarului urmând a fi verificate în raport cu această parte. De altfel, prima instanță nu a motivat calitatea procesuală pasivă a Statului Român și nu a indicat textul de lege ce îi conferă părții legitimare pasivă în proces, arătându-se doar că a fost introdus în proces "pentru opozabilitate".
4.3. Primarul municipiului C-N și Municipiul C-N au susținut motive de apel similare solicitând schimbarea sentinței în tot, în sensul respingerii acțiunii precizate ca neîntemeiată.
În esență, nemulțumirea celor două părți pârâte se circumscrie obligației de acordare a măsurii reparatorii constând în compensarea cu un alt imobil, susținând că Legea nr. 10/2001 nu impune obligativitatea acordării unor astfel de bunuri în compensare, aceasta reprezentând practic o aplicație a dării în plată, astfel că rămâne la latitudinea unității deținătoare să decidă dacă are posibilitatea să facă o ofertă în sensul prevederilor art. 26 alin. 1 sau dimpotrivă. În mod particular, se arată că terenurile aflate în administrarea Consiliului Local al municipiului C-N sunt insuficiente pentru realizarea unor investiții necesare dezvoltării municipiului așa încât acordarea unor măsuri reparatorii prin compensare nu este posibilă.
În ceea ce privește stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent, se arată că sunt incidente în speță prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind abilitată să procedeze la acordarea unor despăgubiri juste și echitabile în procedura reglementată prin lege.
Reclamantele apelante și-au exprimat poziția procesuală în raport cu apelurile pârâților prin întâmpinarea depusă la data de 02.11.2009 ( 23-24 dosar), solicitând respingerea acestora ca nefondate.
5. Judecata în apel
5.1. Apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice urmează să fie admis, în considerarea următoarelor:
Reclamantele au atacat în justiție dispoziția de respingere parțială și propunerea privind acordarea de despăgubiri nr. 7990/12.09.2007, emisă de Primarul Municipiului C-N, astfel că raportul de drept procesual are la bază raportul juridic substanțial stabilit, prin formularea notificării, între persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii și unitatea deținătoare.
Or, în mod evident, raportul juridic de drept material dedus judecății, întemeiat pe analiza legalității dispoziției primarului, nu are ca parte și Ministerul Finanțelor Publice, ceea ce conduce la excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei persoane juridice.
Chiar prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 247/2005, acordarea unor măsuri reparatorii în echivalent se va face, conform art. 16 din Titlul VII al actului normativ evocat de către Comisia Centrală, iar nu de Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru ca Ministerul Finanțelor Publice să stea în proces, în reprezentarea Statului Român, era necesar ca obligația de reparație să-i revină în mod direct, în ipoteza strict reglementată prin art. 28 din Legea nr. 10/2001, republicată, ipoteză care nu se verifică în speță.
Considerentul primei instanțe conform căruia chemarea în judecată a Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român, apare necesară pentru asigurarea opozabilității hotărârii nu poate fi primită întrucât pentru părțile în proces opozabilitatea hotărârii înseamnă obligativitatea respectării acesteia și aducerea ei la îndeplinire. Or, aceasta presupune existența unei legături juridice necesare pentru atragerea părții în proces, în sensul celor mai sus arătate.
Cum Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat direct la plata unor despăgubiri bănești, prin hotărârea pronunțată în soluționarea prezentei acțiuni, înseamnă că nici opozabilitatea acesteia nu poate funcționa în raport cu această persoană juridică, hotărârea putând a-i fi opusă asemenea tuturor terților, ca situație juridică nou-creată.
În consecință, apelul declarat va fi admis, iar sentința schimbată în parte în sensul respingerii acțiunii exercitată în raport cu această persoană juridică, pentru lipsa calității procesuale pasive.
5.2. Apelurile declarate în cauză de pârâții Primarul Municipiului C-N și Municipiul C-N vor fi respinse, pentru considerentele ce urmează:
Astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, imobilul teren în litigiu, în suprafață de 1122 mp. identificat cu nr. top 1574/2 în CF nr. 24800 trecut în proprietate de stat, cu plata unor despăgubiri bănești, prin efectul Decretului de expropriere nr. 27/1975, preluat fiind de la coproprietarele și, menționate în Decretul de expropriere la pozițiile 20 și 21.
Prin Dispoziția nr. 7990/12.09.2007, emisă în soluționarea notificării 280/10.07.2001, Primarul Municipiului C-N a propus acordarea unor despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în favoarea doamnei pentru cota de parte din terenul revendicat, cu motivarea că acest teren este cuprins într-o zonă sistematizată fiind realizate obiectivele pentru care s-a dispus exproprierea, și anume edificarea unor blocuri de locuințe.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, terenul revendicat este ocupat de construcții și amenajări stabilite prin sistematizare, neexistând porțiuni libere și susceptibile de o restituire în natură, în sensul Legii nr.10/2001. Totodată, expertul stabilește că valoarea unui metru pătrat de teren este de 330 Euro ( 126-133 dosar).
Primarul mun. C-N a declarat că nu există imobile ce ar putea fi oferite persoanelor îndreptățite în compensare.
În aceste circumstanțe, la solicitarea reclamantelor, a fost identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară o parcelă în suprafață de 1122 mp. având o valoare de 57 Euro/mp. cu nr. top 22790/1, reprezentând teren arător în, parcelă liberă, înscrisă în CF nr. 20257 C în proprietatea Statului Român și în folosința Casei Centrale a împroprietăriților ( 129-144 dosar).
Cu privire la parcela pretinsă de reclamante a fi acordată în compensare, pârâții nu au dovedit că aceasta ar face obiectul unor cereri de restituire, că este afectată de construcții sau de rețele edilitare ori că ar exista alte impedimente legale pentru o restituire în compensarea terenului care a fost preluat de la reclamante prin expropiere.
În aceste circumstanțe, în mod corect prima instanță a obligat pârâții la atribuirea terenului liber identificat, în compensarea celui preluat abuziv de stat, consecința unei aplicări judicioase a dispozițiilor art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Potrivit textului de lege evocat, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat ca prin dispoziție motivată, emisă în termenul prevăzut la art. 25 alin. 1, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau această nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Se instituie, așadar, în sarcina deținătorului imobilului sau, după caz, a entității învestite cu soluționarea notificării obligația de a acorda persoanei îndreptățite alte bunuri în compensare și numai în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățit, operează obligația subsecventă, aceea a propunerii de despăgubiri.
Această dispoziție este corelativă celor cuprinse în art. 1 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii prevalează celor constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale.
Pârâții susțin că legiuitorul a lăsat la latitudinea unității deținătoare acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu alte bunuri, însă această susținere este consecința unei interpretări greșite a textelor de lege incidente, ea contrazice, totodată, jurisprudența creată în materie.
, obligația oferirii unui bun sau a unui serviciu în compensare, ori de câte ori restituirea în natură nu este posibilă, este una juridică iar nu morală, astfel că neexercitarea acestei obligații conferă părții dreptul de a solicita executarea silită prin forța de constrângere a statului, pe cale unei acțiuni în justiție de natura celei promovate în prezent și în cadrul căreia instanțele pot cenzura modul în care unitatea deținătoare și-a îndeplinit această obligație.
Imposibilitatea instanței de a cenzura executarea acestei obligații de către unitatea deținătoare sau, după caz, entitatea învestită cu soluționarea notificării ar echivala cu ipoteza unei obligații sub condiție pur potestativă din partea debitorului, nulă absolut întrucât lipsește în mod evident voința debitorului de a se obliga.
Cu privire la aspectul că terenul oferit în compensare nu ar avea aceeași valoare cu cel solicitat prin notificare, temeinic prima instanță a reținut că acesta din urmă este mult mai valoros decât cel acordat în compensare iar persoana îndreptățită la măsuri reparatorii a acceptat soluția primei instanțe, sub acest aspect.
Urmează ca pentru diferența de valoare să se facă propuneri pentru plata unor despăgubiri conform Legii nr. 247/2005, Primarul mun. C-N fiind obligat la emiterea unei noi dispoziții în acest sens.
5.3. Apreciind asupra apelului declarat de reclamantele în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat.
Este certă împrejurarea că notificarea nr. 280 din 10.07.2001, înregistrată prin BEJ, a fost formulată în nume propriu, nu și în calitate de mandatar, de reclamanta, aceasta solicitând textual: "să îmi achitați cu titlu de despăgubiri bănești suma de 350 milioane lei, contravaloarea imobilului cu nr. top 1574/2 înscris în prezent în CF C-N nr. 35229, + 18, fost înscris în CF C 24800, fost proprietatea subsemnatei și expropriat prin Decretul de expropriere nr. 27/07.03.1975, pentru a fi destinat construcției de blocuri de locuințe"( 72 dosar tribunal).
Analizând cuprinsul acestei cereri de restituire a imobilului având categoria de folosință teren preluat de stat prin expropriere, Curtea constată că reclamanta invocă un drept de proprietate exclusivă și solicită măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri cu privire la întreaga suprafață de teren.
Mai mult decât atât, în cursul procedurii administrative de soluționare a notificării, reclamanta nu a invocat nicicând calitatea sa de mandatar al surorii, reclamanta, și nu a depus înscrisuri justificative sub acest aspect.
În aceste circumstanțe, și în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 4 alin. 1, prin dispoziția de soluționare a notificării a fost recunoscută calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, stabilindu-se limitele dreptului său, la cota de parte din terenul revendicat.
Pentru emiterea unei decizii care să consacre dreptul la măsuri reparatorii și în favoarea reclamantei, coproprietar al terenului la data exproprierii și menționată ca atare în actul de preluare, era absolut necesar ca solicitarea de restituire să fi fost formulată de cele două persoane îndreptățite, în nume propriu sau/și în calitate de mandatar, în caz contrar legea obligând la emiterea unei decizii prin care dreptul de proprietate se stabilește corespunzător cotei-părți cuvenite solicitantului, iar nu cu privire la întregul imobil.
Formularea unei notificări în termenul stipulat de art. 22 din Legea nr. 10/2001 și cu respectarea condițiilor de formă reglementate imperativ prin această normă condiționează existența dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, sub sancțiunea pierderii acestuia.
Prin urmare, cele reținute în fapt de prima instanță sub acest aspect sunt temeinice, iar interpretarea dată legii este cea corectă, astfel că soluția respingerii acțiunii exercitată de reclamanta poartă atributul legalității.
Legea conferă legitimare procesuală activă într-o acțiune având ca obiect cercetarea legalității dispoziției de respingere parțială și de acordare a unor despăgubiri, emisă de primar, exclusiv persoanei " care se pretinde îndreptățită", evident prin notificarea formulată în termenul legal (art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001).
Orice altă concluzie ar conduce la fraudarea dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, referitoare la obligativitatea formulării unei cereri de restituire într-un anumit termen, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a pretinde măsuri reparatorii.
Pentru cele ce preced, Curtea va respinge și apelul reclamantelor.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 298 rap. la art. 274 alin. 1. proc. civ. Curtea va respinge cererea reclamantelor apelante referitoare la plata cheltuielilor de judecată, acestea fiind părți căzute în pretenții, prin urmare legea nu le conferă dreptul la recuperarea cheltuielilor aferente apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 348 din 26 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. 4543/117/07, pe care o schimbă în parte, în sensul, că respinge acțiunea reclamantei în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice C, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamantele și și de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N și MUNICIPIUL C-N împotriva aceleiași sentințe pe care o menține.
Respinge cererea reclamantei apelante referitoare la cheltuielile de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.DB/dact.MM
7ex./
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Denisa Băldean
