Speta Legea 10/2001. Decizia 295/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 295/A/2009
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea președintele Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTOR 2: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de APEL CLUJ
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta UNIVERSITATEA TEHNICĂ C împotriva sentinței civile nr. 407 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtei apelante, consilier juridic și reprezentantul reclamantei intimate, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanta personal.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtei apelante depune la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de reclamanta intimată.
Reprezentanta pârâtei apelante solicită, în probațiune, efectuarea unui nou supliment de expertiză topografică având în vedere că în fața instanței de fond răspunsul domnului expert, aflat la fila 85 din dosar, a fost dat fără o identificare faptică efectivă a terenului acordat spre compensare.
Reprezentantul reclamantei intimate se opune efectuării suplimentului la expertiză considerând că răspunsul expertului a fost dat perfect legal, deplasarea expertului la fața locului nefiind necesară întrucât acesta făcuse măsurătorile necesare în teren cu ocazia efectuării raportului de expertiză.
După deliberare, instanța respinge cererea formulată de pârâta apelantă apreciind că nu apare utilă cauzei.
Nefiind formulate cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la apelul formulat.
Reprezentanta pârâtei apelante solicită admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței atacate, ca netemeinică și nelegală și menținerea deciziei nr. 6418/2007, emisă de către Universitate Tehnică, ca fiind legală.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea apelului formulat ca neîntemeiat și menținerea hotărârii pronunțate în fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 407 din 19 iunie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, s-a admis acțiunea civilă înaintată de reclamanta împotriva pârâtei Universitatea Tehnică C-
În consecință:
S-a dispus dezmembrarea parcelei cu nr. top 1097/1098/1,1098/2/2 conform raportului de expertiză întocmită și completată de expert, care face parte integrantă din prezenta hotărâre varianta II și varianta III B după cum urmează:
- parcela cu nr. top nou 1097/1,1098/1/1, 1098/2/2/1 în suprafață de 31115
- parcela cu nr. top nou 1097/2, 1098/1/2, 1098/2/2/2 în suprafață de 525
S-a dispus anularea Deciziei nr. 6418 din 23.03.2007, emisă de pârâtă și restituirea în natură a suprafeței de 525 parcela cu nr. top nou 1097/2, 1098/1/2, 1098/2/2/2 condiționat de restituirea sumei cu titlu de despăgubiri la expropriere, actualizate la data plății.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2370 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Prin Decizia nr. 6418 din 23 iulie 2006, emisă de pârâtă s-a respins cererea reclamantei de restituire în natură a imobilului teren cu nr. top 1098/2/2, aflat în proprietatea Universității Tehnice C și înscris în CF nr. - C, motivat pe faptul că terenul este ocupat de alei, spații verzi și infrastructura subterană. Așa fiind, s-a propus acordarea de despăgubiri în beneficiul reclamantei.
Pe de altă parte, prin Decizia nr. 41139 din 12.12.2006 a Primarului Municipiului C- s-a dispus restituirea în natură a cotei de dintr-un teren în suprafață de 201, precum și din construcția înscrisă în CF nr. 175 C nr. top. 1098/2/1.
În cauză, nu este constatată îndreptățirea reclamantei la a pretinde măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, fiind însă de verificat dacă există posibilitatea restituirii în natură a vreunei suprafețe de teren.
Expertiza topografică efectuată în cauză a stabilit că terenul solicitat de reclamantă pentru restituirea în natură este liber doar în parte, în sensul că din terenul preluat prin expropriere de la reclamantă este liberă ți poate fi restituită în natură o suprafață de 239,5 (parte din parcele cu nr. top 1097 și 1098/1, înscrise în CF nr. - C), în vreme ce o altă suprafață de 285 mp. care se află în proprietatea reclamantei, ar putea fi de asemenea restituită întrucât nu afectează folosința normală a studențesc aflat în apropiere.
Apărarea pârâtei conform căreia terenul aferent parcelelor cu nr. top 1097 și 1098/1 nu fac parte din terenul expropriat de la reclamantă nu poate fi primită atâta timp cât nu s-a făcut dovada că o altă persoană ar fi solicitat restituirea acestei suprafețe.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Universitatea Tehnică C-N, solicitând schimbarea ei în totul, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, deoarece:
1. Imobilul în litigiu se află pe teritoriul Universitar Observator, fiind ocupat de căminul studențesc nr. 5 făcând parte din baza materială a pârâtei, conform prevederilor art. 166 din Legea învățământului. Terenul în suprafață de 1453 mp. ce a făcut obiectul preluării de către stat prin expropriere este în prezent ocupat de alei, spații verzi și construcții subterane, astfel că nu poate fi restituită în natură.
Expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză constată că din parcela cu nr. top 1098/2/2 este liberă suprafața de 285 mp. deși pe acest teren se află amplasată o conductă de alimentare cu gaz inclusiv a studențesc nr. 5, existând pe suprafața de 200 mp. din spatele clădirii inclusiv rețele de apă și canalizare.
2. În vederea efectuării suplimentului de expertiză înaintea primei instanțe expertul judiciar nu a citat părțile. Constatarea expertului potrivit căreia o suprafață de 239,5 mp. din terenul cu nr. top 1097 și 1098/1 din CF nr. - C este liberă și poate fi restituită în natură apare ca eronată, acest teren aflându-se pe amplasamentul unei alei pietonale care duce la zona de agrement din fața studențesc nr. 3, barând și fațada de la strada principală a acestui cămin.
Nu au fost luate în considerare obiecțiunile Universității Tehnice la raportul de expertiză judiciară și suplimentul acestuia.
3. Prima instanță nu s-a referit și la suplimentul de expertiză efectuat prin care expertul a propus restituirea în natură prin compensare cu alte terenuri și nici nu a luat în considerare toate obiecțiunile la raportul de expertiză pe care pârâta le-a formulat.
4. În ceea ce privește acordarea unei suprafețe de teren în compensare, aceasta nu putea fi avută în vedere atâta timp cât pârâta nu a înțeles să facă o ofertă de acordare a măsurilor reparatorii prin compensare cu alte bunuri.
5. Starea de fapt specifică prezentei cauze trimite la concluzia că suprafața de 525 mp. teren nu este liberă, ci doar aparent liberă, fiind afectată de amenajări de utilitate publică, în sensul dispozițiilor art. 59 alin. 2 lit. c din Ordinul nr. 1943/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondată ( 9).
Cu privire la acest recurs, Curtea are în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor cu valoare de principiu ale art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu este posibilă, în condițiile prezentei legi.
Rezultă, așadar, că principiul major care guvernează Legea nr. 10/2001 este acela al restituirii în natură, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent reprezentând o soluție legală aplicabilă numai atunci când restituirea în natură nu apare, în condițiile legii, ca posibilă.
O asemenea concluzie este susținută și de dispozițiile cuprinse în alin. 2 al art. 1 din Legea nr. 10/2001, după cum, în acest spirit, trebuie avut în vedere că atunci când s-ar putea dispune restituirea în natură a însuși imobilului preluat abuziv, măsurile reparatorii în echivalent pot consta în compensare cu alte bunuri sau servicii ori, după caz, acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
În ce privește regimul juridic al măsurilor reparatorii în echivalent, este de observat că art. 26 din Legea nr. 10/2001 dispune, lămuritor, că dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită cu soluționarea notificării este obligată ca, în termenul prevăzut la art. 25 alin. 1, " să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită".
Aceste din urmă prevederi stabilesc ierarhia măsurilor reparatorii în echivalent ce pot fi acordate în cazul imposibilității de restituire în natură, legea impunând, cu întâietate, acordarea de bunuri sau servicii, în vreme ce despăgubirile rămân subsidiare, ele putând fi oferite numai atunci când compensarea cu alte bunuri sau servicii nu este posibilă ori nu este acceptată de persoana îndreptățită.
În consecință, atunci când în patrimoniul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării se află bunuri ori pot fi oferite servicii, iar acestea sunt acceptate de persoana îndreptățită, reparația trebuie să aibă acest caracter, nemaiputându-se recurge la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
În procesul de față, este de avut în vedere că în cartea funciară nr. 175 Caf ost înscris ( 29 dosar Tribunal), sub nr. top 1098/2 de sub A + 2, imobilul casă, curte și grădină în--34, suprafața terenului fiind de 460 stj.
p.Asupra cotei de 12/24 parte din acest imobil a fost înscrisă ca proprietar, sub B + 6, pentru ca în anul 1961 cota acestei proprietare tabulare să treacă, sub titlu de moștenire, la, întabulată sub B + 14.
În anul 1971 imobilul a fost împărțit în două parcele (a se vedea mențiunile de sub B + 16,. 32 dosar Tribunal), respectiv parcela cu nr. top 1098/2/1, în suprafață de 56 stj.p (201 mp.) și parcela cu nr. top 1098/2/2 în suprafață de 404 stj.p. (1453 mp.).
Asupra acestei din urmă parcele Statul Român și-a înscris dreptul de proprietate sub B + 17, menționându-se totodată dreptul de administrare operativă al Universității - din
. Statului Român s-a făcut ca urmare a exproprierii terenului prin Decretul de expropriere nr. 275/1968, în scopul construirii unui complex social studențesc.
Prin protocolul nr. 7630 din 14.07.1999 încheiat între Universitatea - din C-N și Universitatea Tehnică din C-N ( 54 dosar Tribunal), complexul social studențesc II Observator a trecut din administrarea celei dintâi în administrarea pârâtei, (acest complex înglobând și suprafața de 1453 mp. aferentă parcelei cu nr. top 1098/2/2, sus-arătată) și care se regăsește înscrisă în CF nr. - C în favoarea pârâtei, ca proprietară ( 65, 70 dosar Tribunal).
Așa fiind, rezultă că în prezent Universitatea Tehnică din C-N este unitatea deținătoare, ei revenindu-i, între altele, inclusiv obligațiile la care se referă prevederile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, înfățișate mai sus.
În fine, mai observă Curtea că certificatul de calitate de moștenitor nr. 130 din data de 23.06.2003 emis de notarul public atestă că reclamanta are calitatea de moștenitor a fostei proprietare tabulare de sub B + 6, (), ca fiică ( 22 dosar Tribunal).
Potrivit raportului de expertiză întocmit înaintea primei instanței de expertul ( 52-55 dosar Tribunal), din terenul în suprafață de 1453 mp. aferent nr. top 1098/2/2 este ocupată de construcții și alte amenajări aparținând pârâtei o suprafață de 1168 mp. fiind liberă o suprafață de 285 mp.
Așa cum expertul afirmă ( 54), pe suprafața de 285 mp. teren se află amplasată o conductă de alimentare cu gaz a construcției edificate pe imobilul cu nr. top 1098/2/1 (asupra căruia reclamanta este proprietară în cotă de 1/2), expertul precizând și că din suprafața de 285 mp. teren o suprafață de 85 mp. este deja îngrădită și se află în folosința reclamantei alături de terenul aferent nr. top 1098/2/1.
Astfel fiind, Curtea înțelege a aprecia că suprafața de 285 mp. este liberă și poate fi restituită în natură, amplasamentul și limitele ei fiind cele arătate în planșele anexă la raportul de expertiză, varianta II.
În ce privește susținerea pârâtei potrivit căreia conducta de gaz ar alimenta nu doar construcția a cărei proprietară este reclamanta, ci și căminul studențesc nr. 5, trebuie remarcat că expertul numit în cauză nu a confirmat această apărare a pârâtei, el făcând vorbire numai despre alimentarea construcției aflate în coproprietatea reclamantei.
Cu privire la suprafața de 239,5 mp. teren acordată reclamantei de către prima instanță, aceasta nu a făcut, într-adevăr, parte din terenul de 1453 mp. (corespunzător parcelei cu nr. top 1098/2/2) preluat prin expropriere. Expertul topograf a arătat însă, în mod lămuritor, că această suprafață (evidențiată în varianta III bas uplimentului la raportul de expertiză), se află în proprietatea pârâtei și că este învecinată atât cu suprafața de 285 mp. cât și cu terenul aferent parcelei cu nr. top 1098/2/1, precum și că este liberă de construcții și de alte amenajări de utilitate publică în sensul Legii nr. 10/2001, restituirea ei în natură neafectând folosința și exploatarea normală a studențesc situat în apropiere ( 85 dosar Tribunal).
Or, reținând intenția afirmată de legiuitor prin mai-sus evocatele prevederi ale art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, anume aceea de a se acorda întâietate, atunci când restituirea în natură nu este posibilă, atribuirii de bunuri sau servicii în compensare, iar nu oferirii de despăgubiri, rămâne că o corectă aplicare a acestor prevederi legale obligă la a se restitui reclamantei, în compensare, și suprafața de 239,5 mp. teren.
Nu s-a dovedit în cauză că pe această suprafață de teren s-ar afla amenajată o alee pietonală care să se constituie într-o cale de acces strict necesară, după cum nu s-ar vedea nici în ce fel atribuirea către reclamantă ar "" fațada către strada principală a studențesc nr. 3, căci acest din urmă aspect ar putea interesa doar din perspectiva unei eventuale utilizări viitoare a terenului pentru construire.
Edificarea unei eventuale construcții este însă condiționată de acordarea avizelor și autorizărilor cerute de lege, rămânând a se verifica în viitor, dacă va fi cazul, îndeplinirea cerințelor urbanistice și legale necesare.
În prezent, o asemenea împrejurare este fără interes, astfel că susținerea pârâtei apelante nu poate fi primită.
Nu poate fi primită nici apărarea potrivit căreia suprafețele restituite reclamantei au destinația de spațiu, căci în sistemul Legii nr. 10/2001 un asemenea fapt nu se constituie într-un impediment la restituirea în natură, situațiile care au o asemenea valoare fiind arătate expres de lege, fără ca între ele să se afle și ipoteza în discuție.
Nu s-ar vedea nici în ce mod au fost vătămate părțile prin neconvocarea lor la fața locului în scopul efectuării suplimentului de expertiză înaintea primei instanțe, câtă vreme pentru efectuarea expertizei inițiale părțile au fost legal citate, iar expertul a obținut toate informațiile utile expertizei. De altfel, pârâta apelantă nu invocă lipsa de corectitudine a concluziilor și aprecierilor expertului, astfel că nu s-ar putea reține existența unor vătămări, în sensul art.105 alin.2 proc.civ. cauzate de efectuarea suplimentului de expertiză fără o nouă deplasare la fața locului a expertului, și în condiții de convocare a părților.
Se va respinge, deci, apelul ca nefondat, în baza prevederilor art. 296.proc.civ. după cum în baza prevederilor art. 274.proc.civ. va fi obligată apelanta la a-i plăti intimatei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial ( 14, 15).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta UNIVERSITATEA TEHNICĂ C împotriva sentinței civile nr. 407 din 19 iunie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul apelant să plătească intimatei suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
red.VM/dact.MM
4ex./
Jud.fond:
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Denisa Băldean
