Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 2371/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2371/R/2009
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea președintele Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTORI: Valentin Mitea, Denisa Băldean Sergiu Cătălin vicepreședinte al Curții de APEL CLUJ
- - -
Grefier:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 68 din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- privind reclamanții, și pe pârâta, având ca obiect rezoluțiune contract.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 30 octombrie 2009, când pârâtul recurent a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prin serviciul de registratură al instanței, la data de 5 noiembrie 2009, pârâtul recurent a depus la dosar concluzii scrise ( filele 13-14 din dosar ).
CURTEA
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 1107/05.03.2009, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții și și s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu încheierea 3825/19.04.2006 de Asociați, cu repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
De asemenea, pârâții au fost obligați și la plata cheltuielilor de judecată aferente acestui litigiu.
Instanța a avut în vedere că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul situat în Z,- și înscris în 1295/N Z, nr. top 2212. Prețul vânzării a fost în sumă de 306.000 lei, din care s-a achitat un avans de 5.000 lei din surse proprii ale cumpărătorului, iar suma de 170.000 dintr-un credit obținut de la. De comun acord, părțile au stabilit că diferența să se achite până la data de 14.06.2006.
Pârâții nu au mai plătit restul sumei datorate, chiar dacă instanța a mai acordat în acest sens, două termene consecutive.
În această ipoteză, vânzătorul avea la dispoziție, mai multe posibilități: invocarea excepției de neexecutare, obligarea cumpărătorului la executarea silită a obligației sau rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu consecința desființării retroactive a contractului și repunerea părților în situația anterioară, prin restituirea reciprocă a prestațiilor deja executate.
În prezenta speță, reclamanții au ales varianta rezoluțiunii contractului, care în sine reprezintă sancțiune a neexecutării culpabile a acestuia.
Prin decizia civilă nr. 68/18.06.2009 a Tribunalului Sălaj, a fost anulat ca netimbrat apelul pârâților și împotriva sentinței civile nr. 1107/05.06.2009 a Judecătoriei Zalău, apelanții fiind obligați la plata sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că în ședința publică din 21.05.2009, s-a dispus citarea a apelanților cu mențiunea să achite 3123,26 lei taxa de timbru și timbru judiciar de 5 lei, însă aceștia nu s-au conformat.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, instanța a aplicat sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
În baza art. 274. proc. civ. au fost obligați apelanții la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate, în sensul admiterii contestației cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.
Motivând recursul, recurentul susține că nu i-a fost comunicată citația în dosarul de apel astfel că acesta este motivul pentru care nu a achitat taxa judiciară de timbru până la primul termen de judecată fixat de instanță și, totodată, nu a avut posibilitatea de a-și angaja un avocat.
În cuprinsul declarației de recurs sunt reiterate motive în legătură cu fondul dreptului litigios, recurentul subliniind că a achitat prețul de vânzare stipulat în contractul de vânzare nr. 3825/2006, până la data prevăzută în contract, iar instanța de judecată nu a încuviințat administrarea probei cu martori pentru a face dovada achitării în totalitate a datoriei.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 23.10.2009, intimații au răspuns motivelor de recurs solicitând respingerea acestei căi de atac ca nefondată, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât în mod corect a fost aplicată sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, apelanții fiind citați de două ori cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru ( 9-10 dosar).
Verificând hotărârea atacată, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9. proc. civ. Curtea constată că recursul pârâtului este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau a cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului sa achite suma datorată pana la primul termen de judecata.
Neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În conformitate cu dispozițiile art. 11 din același act normativ, cererile pentru exercitarea apelului sau a recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
În cauză, acțiunea civilă în justiție exercitată de reclamanții și este una evaluabilă în bani, având ca obiect rezoluțiunea unui contract de vânzare-cumpărare și repunerea părților în situația anterioară, prețul vânzării, stipulat în contract, fiind de 306.000 lei.
În primă instanță, acțiunea reclamanților a fost admisă și, pe cale de consecință, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu repunerea părților în situația anterioară încheierii acestuia.
Împotriva acestei sentințe pârâții au declarat apel, având prin urmare obligația legală de a plăti anticipat o taxă judiciară de timbru la valoarea imobilului care face obiectul vânzării, în conformitate cu textele de lege mai sus evocate.
Constatând faptul că până la prima zi de înfățișare apelanții nu și-au îndeplinit obligația referitoare la timbraj, în condițiile în care au fost citați cu mențiunea expresă de a plăti o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3123,26 lei și un timbru judiciar în valoare de 5 lei ( 7 dosar apel), instanța de apel a amânat judecata dispunând comunicarea întâmpinării și repetarea procedurii de citare cu apelanții, cu aceeași mențiune expresă referitoare la obligația de a plăti o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3123,26 lei și un timbru judiciar în valoare de 5 lei, până la termenul de judecată din data de 18 iunie 2009 ( 13 dosar apel).
Prin urmare, contrar celor susținute de recurent, acesta a fost citat în conformitate cu dispozițiile procedurale în vigoare, la adresa indicată prin declarația de apel, cu mențiunea expresă de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 3123,26 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei. În acest sens există la dosarul instanței de apel procesele verbale de îndeplinire a procedurii de citare cu apelantul, care fac dovada deplină, până la înscrierea în fals, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 4. proc. civ. ( 7, 14 dosar apel).
Întrucât apelantul nu a plătit taxa judiciară de timbru datorată, nici la momentul înregistrării declarației de apel și nici ulterior acestui moment, până la termenul de judecată stabilit de instanță în acest scop, în condițiile în care dovezile existente la dosarul instanței de apel relevă faptul că a fost citat cu mențiunea expresă de a timbra, sancțiunea anulării apelului ca netimbrat a fost corect aplicată de instanță, fiind conformă dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Decizia tribunalului, obiect al prezentului recurs, poartă, așadar, atributul legalității și în absența unor motive de nulitate de ordine publică, Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
O analiză a motivelor de recurs în legătură cu fondul dreptului litigios este cu neputință în circumstanțele date ale cauzei, excepția netimbrării operând în apel cu efect peremptoriu, de natură a împiedica judecata fondului.
Invocând dispozițiile art. 318 rap. la art. 274 alin. 2. proc. civ. Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea intimaților având ca obiect plata cheltuielilor de judecată în recurs, constatând că aceștia nu au dovedit prin înscrisuri efectuarea unor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul - împotriva deciziei civile nr. 68 din 18 iunie 2009 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr. 1649/337/08, pe care o menține.
Respinge cererea intimaților pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red.DB/dact.MM
6ex./
Jud.apel:/
Jud.fond:
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Denisa Băldean Sergiu Cătălin
