Obligație de a face. Decizia 276/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-.

DECIZIA NR. 276

Ședința publică din data de 24 martie 2009.

PREȘEDINTE: Eliza Marin

JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu

JUDECĂTOR 3: Elisabeta

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în P,-, - 2,. A,. 2, județul P, împotriva deciziei civile nr. 704/16 dec. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE - 02036 B, cu sediul în B,--5, sector 5 și reclamantul, domiciliat în P,-, - 2,. A,.2, județul

Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru de 6,00 lei potrivit chitanței fiscale cu nr. -/2009, timbru judiciar de 0,15 lei, atașate și anulate la dosar.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit toate părțile.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se invederează instanței că la dosar s-au depus prin serviciul registratură: de către intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale întâmpinare și un set de înscrisuri, respectiv copia contractului de închiriere nr. 11/3 mai 2005, adresa nr. A 2604/2006 emisă de Consiliul Local al Municipiului P, și copia Raportului nr. A/5092 din 9 mai 2007 întocmit de Ministerul Apărării; de către recurenta-reclamantă taxă judiciară de timbru în cuantum de 6,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, atașate și anulate la dosar, o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător.

Curtea, respinge cererea de amânare a cauzei ca neîntemeiată, față de împrejurarea că aceasta a fost citată în termen legal așa cum rezultă din dovada de citare aflată la fila 6 dosar, astfel că a avut timpul material necesar angajării unui apărător și față de faptul că intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale prin întâmpinare a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, se constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.

CURTEA,

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei P sub nr- reclamanții si au chemat in judecata pe paratul Ministerul Apărării Naționale prin UM 02036 B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună completarea contractului de închiriere nr. 11/03.05.2005 pentru apartamentul situat in P, str. -, nr. 2, -.2,.2 in sensul înscrierii in fișa locativă si a reclamantului, date fiind drepturile sale locative proprii pe care nu le-a pierdut, precum si prelungirea acestui contract de închiriere in condițiile legii.

In motivarea acțiunii reclamanții au arătat ca autorul reclamanților, respectiv - fost cadru MAPN - anterior decesului sau a fost titularul contractului de închiriere pentru apartamentul din P, str. -, nr. 2, -.2,.2, precizând totodată ca după deces contractul a fost transferat pe numele soției sale, numita.

S-a mai arătat ca in contractul de închiriere încheiat între parata si sotia numitului era inclus si fiul defunctului, contractul fiind încheiat pe o perioada de 1 an de zile cu posibilitatea de prelungire, însa la data ulterioara, respectiv 03.05.2007 a fost încheiat un nou contract pentru același spațiu locativ, titulara fiind tot .

Pârâtul invocat excepția lipsei calității procesuale pasive UM 02036 întrucât unitățile militare nu poate sta in judecata decât daca sunt reprezentate, excepție care fost admisa de instanța prin încheierea de ședința din data de 30.10.2006 care la același termen a admis solicitarea reclamantei in sensul introducerii in cauza in calitate de parat a Ministerului Apărării.

La data de 28.11.2006 paratul Ministerul Apararii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, motivat de faptul ca spațiul locativ situat la adresa menționata are regimul juridic al locuinței de serviciu care potrivit reglementarilor legale sunt destinate cazării personalului armatei.

Paratul mai formulat si cerere reconvenționala prin care a solicitat evacuarea reclamanților din locuința de serviciu pentru lipsa titlului locativ si obligarea acestora la plata chiriei legale pana la data evacuării efective.

Prin sentința civila nr. 7097/10.09.2007 Judecătoria P admis in parte acțiunea formulata de reclamanți, dispunând prelungirea contractului de închiriere nr. 11/03.05.2005 pentru apartamentul situat in P, str. -, nr. 2, -2,.2, jud.P, respingând in rest acțiunea.

S-a respins cererea reconvenționala formulata de parat, luandu-se act de declarația reclamantei că a renunțat la cererea de obligare paratului la plata cheltuielilor de judecata.

Pentru a pronunța aceasta sentința, instanța de fond a reținut ca intre paratul MApN prin UM nr. 02036, in calitate de locator si reclamanta, in calitate de locatar, a intervenit contractul de închiriere nr. 4 / 26.03.2004 pentru suprafața locativă cu destinație de locuința de serviciu situata in P,-, -2,. 2, jud. P, termenul de închiriere fiind de un an cu începere de la 01.10.2003 pana la 31.09.2004.

La data de 03.05.2005 intre aceleași parți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 11 / 03.05.2005, pentru aceeași suprafața locativă - noul termen de închiriere prevăzut fiind de un an, cu începere de la 12.04.2005 pana la 12.04.2006 - cu mențiunea că la expirarea acestei perioade, contractul se poate reînnoi cu acordul ambelor parți, daca sunt îndeplinite condițiile ce au stat la baza închirierii.

A reținut instanța de fond că in vederea reînnoirii contractului de închiriere pentru apartamentul situat in P,-, -2,. A,. 2 s-a obținut la data de 22.06.2006 aprobarea legală, dovadă fiind mențiunea de pe raportul nr. A/4759/07.06.2006 depus la fila 57 dosar.

Raportul întocmit sub nr. A/5092/09.05.2007 aprobat ca atare la data de 25.05.2007 depus la fila 93 dosar, se refera la alt apartament decât cel ocupat de reclamanta, respectiv apartamentul nr. 18 situat in-, -2,. B - si nu apartamentul nr. 2 situat pe.A a blocului menționat, astfel încât anularea aprobării solicitate, nefăcând referire la apartamentul in cauza, nu poate avea efecte cu privire la acesta.

A reținut instanța de fond că, referitor la contractul de vânzare-cumpărare invocat, acesta a fost încheiat înainte de decesul soțului reclamantei, fost cadru MApN si chiar înainte de căsătoria cu acesta, in el domiciliind in prezent alte persoane, iar in condițiile in care se apreciază că situația invocata denota reaua credința a reclamantei si este de natura a duce la rezilierea contractului de închiriere pentru apartamentul in care reclamanta locuiește de peste 12 ani, se impune respectarea condițiilor legale si a clauzelor contractuale privind anularea aprobării pentru reînnoirea contractului menționat, cu referire expresa la locuința in cauză.

Instanța de fond a apreciat ca este valabila aprobarea reînnoirii contractului de închiriere a apartamentului nr. 2 din-, -2,. A, parter, depus la fila 57 dosar, sens in care a admis cererea privind prelungirea contractului de închiriere in condițiile legii.

In ce privește cererea reclamantei de completarea contractului de închiriere in sensul înscrierii in fisa locativa si a reclamantului, s-a constatat, pe de o parte, ca aprobarea menționata privind reînnoirea contractului de închiriere a apartamentului in cauza se refera expres numai la reclamanta, iar in ce privește celelalte doua persoane care au fost trecute ca membrii de familie in fisa locativa aferenta contractului de închiriere anterior nr. 4/2004, este vorba de persoane majore, cu drepturi locative proprii distincte-care, potrivit actelor de stare civila si copiilor cărților de identitate depuse la filele 70 si 72 dosar, figurează cu domiciliul la o alta adresa, respectiv in str. -.

La fila 72 dosar fond a fost depusa copia cărții de identitate a numitului, nedepunându-se niciun alt act doveditor pe numele reclamantului, care oricum, conform mențiunii din fisa locativa menționata apare ca fiind născut in anul 1969.

Motivat de faptul ca a admis in parte acțiunea, in sensul dispunerii prelungirii contractului de închiriere in condițiile legii, instanța de fond a respins ca neîntemeiata cererea reconvenționala formulata in cauza, privind evacuarea reclamanților din apartamentul in litigiu.

Instanța de fond a luat act de declarația reclamantei de renunțare la cererea de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs paratul Ministerul Apararii Naționale criticând-o ca nelegala si netemeinica.

La termenul de judecata din data de 23 septembrie 2008, tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apel fata de obiectul cererii de chemare in judecata si valoarea acestuia. Obiectul cererii de chemare in judecata îl constituie "obligația de a face", respectiv completarea contractului de închiriere nr. 11/03.05.2005, in sensul înscrierii in fisa locativa si a reclamantului si prelungirea acestui contract de închiriere in condițiile legii, obiect care potrivit art. 282 cod pr. civila atrage calea de atac a apelului, fiind o acțiune cu caracter nepatrimonial.

Critica apelantul parat sentința, susținând ca in mod greșit a fost admisa in parte acțiunea și respinsa cererea reconvenționala dat fiind ca prin contractul de închiriere nr. 4/26.03.2004, a închiriat intimatei reclamante apartamentul de serviciu situat in P,-, -2,.A,. 2, jud. P, perioada închirierii fiind 01.10.2003-31.09.2004, iar potrivit pct. 3 din contract acesta poate fi reînnoit numai cu aprobarea Ministrului Apărării.

Ministrul Apararii a aprobat reînnoirea contractului de închiriere pentru o perioada de un an ( 12.04.2005-12.04.2006), drept pentru care a fost incheiat contractul de închiriere nr. 11/03.05.2005.

Apelantul parat a susținut ca in urma verificărilor efectuate, s-a constatat ca intimata reclamanta deține pe fostul nume de o locuința proprietate personala, situata in P,- A,. 138 D,. B,. 27, dobândita cu contractul de vânzare cumpărare nr. 48622/26.01.1994 potrivit precizării nr. -/27.06.2006 al Serviciului Public Finanțe Locale

A criticat apelantul sentința, arătând ca in mod eronat instanța de fond a calificat calea de atac ca fiind recursul si nu apelul pentru că, prin cererea reconvenționala a solicitat evacuarea reclamantei din locuința de serviciu, iar evacuarea este o cerere cu caracter nepatrimonial, deci neevaluabil in bani, neputând fi incidente in cauza prev. art. 282 pr. civ.

O alta critica formulata este aceea ca instanța de fond in mod nelegal a admis acțiunea reclamanților si a dispus prelungirea contractului de închiriere nr. 11/03.05.2005 pentru apartamentul in litigiu, având in vedere ca prin contractul de închiriere nr. 4/26.03.2004 locuința de serviciu a fost atribuita reclamantei in calitate de soție supraviețuitoare a defunctului, fost cadru militar. Prin contractul de închiriere din 03.05.2005, locuința de serviciu a fost închiriata pana la data de 12.04.2006 cu mențiunea expresa ca tacita relocațiune nu operează, iar aceasta clauza a prevăzut in mod neechivoc imposibilitatea prelungirii contractului dincolo de data scadentei.

A arătat apelantul parat ca intimații reclamanți locuiesc in imobil fără a avea un temei legal, iar pe de alta parte, aceștia nu întrunesc cerințele prevăzute de normativele in vigoare pentru a li se atribui beneficiul unui contract de închiriere.

Nelegal instanța de fond a respins cererea reconvenționala a arătat apelantul parat întrucât, spațiul locativ situat in P,-, -2, A,. 2, jud. P, are regimul juridic al locuinței de serviciu, deci locuința cu destinație speciala.

Potrivit art. 2 lit. d din Legea nr. 114/1996, locuința de serviciu este acea locuința destinata funcționarilor publici, angajaților unor instituții sau agenți economici, acordata in condițiile contractului de munca potrivit prevederilor legale.

Locuințele de serviciu si cele de intervenție astfel cum rezulta din HG nr. 1275/07.12.2000 de aprobare a normelor metodologice pentru punerea in aplicare a prevederilor legii nr. 114/1996 fac parte din patrimoniul agenților economici sau ai instituțiilor publice centrale ori locale si se administrează in interesul acestora prin închiriere salariaților proprii, contractul de închiriere fiind accesoriu la contractul de munca.

A mai arătat apelantul ca locuințele de serviciu devin disponibile, iar dreptul de folosința a acestora încetează înaintea termenului prevăzut in contract daca titularul contractului de închiriere a locuinței de serviciu a dobândit prin cumpărare locuința in aceeași garnizoana si aceasta a devenit locuibila.

Apelantul parat a susținut ca intimata reclamanta deține pe fostul nume de o locuința situata in P,str. -, nr. 30,. 138D,. B,. 27, dobandita cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 48622/26.01.1994 potrivit precizării nr. - /27.06.2006 a Serviciului Public Finanțe Locale

Prin adresa nr. A 2625/14.08.2006, intimata reclamanta a fost notificata sa predea locuința de serviciu aparținând MApN, pana la data de 18.09.2006, iar prin raportul nr. A/5092 din 09.05.2007 ministrul apărării a aprobat a nu se mai reînnoi contractul de închiriere pentru locuința de serviciu situata in P,-, -2,.A,. 2, jud. P, întrucât intimata reclamanta deține un spațiu de locuit proprietate personala dobândit cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 48622/26.01.1994.

Apelantul parat a susținut ca dintr-o eroare de dactilografiere s-a trecut pe raportul cu nr. A/5092 / 09.05.2007 ca apartamentul in litigiu s-ar afla in P,-, -2 la. B,. 18, in loc de-, -2,. A,. 2, iar din conținutul raportului mai sus menționat rezulta fără tăgadă faptul ca acesta se refera in mod expres la intimata reclamanta.

In apel au fost depuse înscrisuri si anume: Raportul nr. 5092/09.05.2007 întocmit de MApN, decizii pronunțate de ICCJ.

Intimata reclamanta a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, întrucât in mod corect instanța de fond a admis in parte acțiunea si a dispus prelungirea contractului de închiriere nr. 11/03.05.2005 pentru apartamentul situat in P,-, -. 2, jud. P si a respins cererea reconvenționala ca neîntemeiata.

Prin decizia civilă nr. 704/16 dec. 2008, Tribunalul Prahovaa admis apelul declarat de apelantul parat MINISTERUL APARARII NATIONALE -UM 02036, împotriva sentinței civile nr.7097/10.09.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații reclamanți si și in consecința:

A schimbat in tot sentința atacata in sensul că a respins acțiunea in totalitate ca neîntemeiata. A admis în parte cererea reconvențională.

A dispus evacuarea reclamanților din imobilul situat in P, str. - nr. 2, -2,.2, jud.

A respins capătul cererii reconvenționale privind obligarea reclamanților la plata valorii chiriei ca neîntemeiata.

A obligat pe intimata la 5,15 lei cheltuieli de judecata către apelant.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, în ceea ce privește prima critica formulată de apelantul reclamant in apelul declarat tribunalul nu a mai analizat-o întrucât s-a pronunțat anterior, considerând ca in mod greșit instanța de fond a pronunțat calea de atac cu recurs.

Ministerul Apararii Nationale a închiriat intimatei reclamante apartamentul situat in P, str. -, nr. 2, -. 2, jud. P, pe perioada 01.10.2003-31.09.2004 încheind in acest sens contractul de închiriere nr. 4/26.03.2004, contract care potrivit punctului 3 poate fi reînnoit numai cu aprobarea ministrului apărării.

La data de 03.05.2005 a fost încheiat contractul de închiriere nr. 15 prin care acesta a fost reînnoit pentru o perioada de un an (12.04.2005-12.04.2006).

Intimata reclamanta mai deține o locuința proprietate personala pe fostul nume de situata in P,- A,. 138 D,. B,. 27 ce a fost dobândita cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 48622/26.01.1994, aspect ce rezulta din precizarea Serviciului Public Finanțe Locale P, cu nr. -/27.06.2006.

Contractul de închiriere nr. 4/ 26.03.2004 prin care locuința de serviciu a fost atribuita de apelantul parat intimatei reclamante, a fost încheiat in considerarea calității acesteia de soție supraviețuitoare a defunctului, fost cadru militar.

Contractul de închiriere nr. 11/03.05.2005, prin care locuința de serviciu a fost închiriata pana la data de 12.04.2006, a prevăzut expres ca tacita relocatiune nu operează. A rezultat de aici ca acest contract de închiriere a fost încheiat pe o perioada limitata sens in care nu mai poate fi prelungit dincolo de data scadentei.

Imobilul in litigiu este o locuința de serviciu potrivit Legii 114/1996, locuința ce a fost acordata in condițiile contractului de munca al soțului intimatei reclamante, in prezent decedat.

Potrivit art. 29 alin. 1 din HG nr. 1275/07.12.2000 de aprobare a normelor metodologice pentru punere in aplicare a prevederilor Legii nr. 114/1996, locuințele de serviciu si cele de intervenție fac parte din patrimoniul agenților economici sau ai instituțiilor publice centrale ori locale si se administrează in interesul acestora prin închiriere salariaților proprii, contractul de închiriere fiind accesoriu la contractul de munca.

Daca titularul contractului de închiriere a locuinței de serviciu a dobândit prin cumpărare locuința din aceeași garnizoana si aceasta a devenit locuibila, locuințele de serviciu devin disponibile, dreptul de folosința încetând înaintea termenului prevăzut in contract.

Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat ca intimata reclamanta deținea pe fostul nume de o locuința situata in P,- A,. 138 D,. B,. 27, imobil ce a fost dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 48622/26.01.1994.

Ministrul Apararii Nationale a aprobat prin raportul nr. A/5092 din 09.05.2007 a nu se mai reînnoi contractul de închiriere pentru locuința de serviciu intimatei reclamante.

In condițiile in care intimata reclamanta deținea in nume propriu o alta locuința si având in vedere si instrucțiunile privind evidenta, repartizarea, închirierea si folosirea locuințelor de serviciu si locuințelor de intervenție din administrarea Ministerului Apararii Nationale, art. 13 lit d potrivit cu care, daca titularul contractului de închiriere a locuinței de serviciu a dobândit prin cumpărare locuința in aceeași garnizoana si aceasta a devenit locuibila, dreptul de folosința încetează înaintea termenului prevăzuta in contract, tribunalul a constatat ca in mod greșit instanța de fond a dispus prelungirea contractului de închiriere nr. 11/03.05.2005 pentru apartamentul in litigiu.

De asemenea in mod greșit instanța de fond a respins cererea reconvenționala formulata de apelantul parat privind evacuarea reclamantei pentru considerentele sus menționate.

Tribunalul a admis apelul potrivit disp art. 296 pr. civ, a schimbat in tot sentința atacata, in sensul ca a respins acțiunea in totalitate ca neîntemeiata.

Având in vedere disp. Legii nr. 114/1996 modificata, art. 29 alin 1 din hG nr. 1275/07.12.2000 de aprobare a normelor metodologice pentru punerea in aplicare a prevederilor Legii nr. 114/1996, art. 2,13,14 din Instrucțiunile privind evidenta, repartizarea, închirierea si folosirea locuințelor de serviciu si locuințelor de intervenție din administrarea Ministerului Apararii Nationale, tribunalul a admis in parte cererea reconvenționala formulata de apelantul parat si a dispus evacuarea reclamanților din imobilul situat in P,-, -2,. 2, jud. P si a respins capătul cererii reconvenționale privind obligarea reclamanților la plata contravalorii chiriei ca neîntemeiat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal, reclamanta, criticând-o sub aspectul neegalității și netemeiniciei ei.

În motivarea cererii, recurenta a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică față de prevederile art.304 pct.7 și 9 Cod pr. civilă, deoarece instanța a ignorat prevederile referitoare la locuințele de serviciu aparținând Ap. prevederi speciale menite să asigure spațiul locativ cadrelor militare active, pensionarilor militari și văduvelor de pensionari militari, situație în care s-a încadrat reclamanta, că raportul nr.A/5092/9 mai 2007 potrivit căruia s-a dispus a nu se mai reînnoi contractul de închiriere reclamantei, se referă la o altă adresă, la un alt apartament decât cel în litigiu.

A mai susținut recurenta că reclamanta nu se află în situația în care fiind titular de contract de închiriere dobândește prin cumpărare o altă locuință în aceeași garnizoană aceasta atrăgând încetarea dreptului de folosință pentru locuință ce face obiectul contractului de închiriere, apartamentul din P- A, bloc 138 D scara B,.29, nefiind dobândit prin cumpărare de reclamantă după ce aceasta a obținut cu chirie locuința în litigiu, acest imobil fiind deținut de reclamantă în timpul primei sale căsătorii cu primul soț care a decedat și a cărui succesiune nu a fost dezbătută.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel;

Cu probatoriul administrat s-a dovedit că Ap. a închiriat intimatei reclamante apartamentul în litigiu, inițial în baza contractului de închiriere nr.4/26 martie 2004 în care s-a prevăzut că poate fi reînnoit cu aprobarea Ministerului Apărării, ulterior la 5 mai 2005, fiind încheiat contractul de închiriere nr.15 prin care s-a reînnoit locațiunea până la data de 12 aprilie 2006, contractul inițial de închiriere fiind încheiat în considerarea calității reclamantei de soție supraviețuitoare a defunctului fost cadru militar, locuință ce a făcut obiectul contractului de închiriere fiind potrivit Legii nr.114/1996 fiind locuință de serviciu care așa cum s-a reținut alături de cele de intervenție face parte din patrimoniul Ap. în speță.

Din actele depuse la dosar a mai rezultat că reclamanta deține pe numele avut anterior de o altă locuință situată în P,-A,.138D,.B,.27, imobil ce a fost dobândit prin contractul de vânzare cumpărare 48622/26 ianuarie 1994.

În aceste condiții Ministerul Apărării Naționale a aprobat prin raportul nr.A/5092/9 mai 2007 nu se mai reînnoi contractul de închiriere intimatei reclamante pentru locuința de serviciu în litigiu și aceasta fiind situația, în mod corect Tribunalul Prahovaa reținut că în ipoteza în care titularul contractului de închiriere a unei locuințe de serviciu din administrarea Ap. a dobândit prin cumpărare locuință în aceeași garnizoană și aceasta a devenit locuibilă, dreptul de folosință încetează, astfel că nu se mai impune prelungirea contractului de închiriere din 11 /3 mai 2005 pentru apartamentul în litigiu.

Deci chiar și în situația în care reclamantei îi sunt favorabile prevederile Legii nr.114/1996 în sensul că este soție a pensionatului MAPN ea nu mai poate să beneficieze de locuința ce a făcut obiectul contractului de închiriere de vreme ce s-a dovedit că deține în proprietate o altă locuință, raportul nr.5092/9 mai 2007 al MApN nefiind nul așa cum susține recurenta, acea eroare cu privire la numărul apartamentului neafectându-i valabilitatea fiind vorba de o eroare materială care sub acest aspect nu poate influența soluția ce urmează a se pronunța în cauză.

În condițiile în care Ministerul Apărării Naționale a prevăzut că nu se mai aplică reînnoirea contractului de închiriere, în mod corect s-a apreciat că acțiunea este neîntemeiată și s-a dispus respingerea acesteia de către instanța de apel, cu consecința firească a admiterii cererii reconvenționale prin care s-a solicitat evacuarea reclamanților din imobil.

Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că sub toate aspectele invocate recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau de modificare a hotărârii prev.de art.304 Cod pr.civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursului declarat de reclamanta, domiciliată în P,-, - 2,. A,. 2, județul P, împotriva deciziei civile nr. 704/16 dec. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE - 02036, cu sediul în B,--5, sector 5 și reclamantul, domiciliat în P,-, - 2,. A,.2, județul P, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 24 martie 2009.

Președinte, Judecători,

- - - - - -

Grefier,

Red./

Tehnored./grefier

2 ex./25 martie 2009.

f-- Judecătoria Ploiești

a-- Tribunalul Prahova

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120.

Președinte:Eliza Marin
Judecători:Eliza Marin, Adriana Maria Radu, Elisabeta

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 276/2009. Curtea de Apel Ploiesti