Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 33/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 33
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.277/A din data de 09 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât G, având ca obiect servitute și drept de superficie.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul reclamant, personal și asistat de avocat, care îl reprezintă și pe recurentul reclamant, precum și avocat, care reprezintă pe intimatul pârât
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a precizat de avocat, apărător al recurenților reclamanți, că prin acțiunea introductivă a solicitat instituirea unei servituți de trecere, iar reclamantul, prezent în instanță, a precizat că noțiunea de "moară", așa cum apare stipulat, înseamnă de fapt utilajele montate în magazia cumpărată la licitație.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, a susținut că instanța de fond nu a precizat modalitatea de acces pe care a adoptat-o, făcând astfel imposibil de executat dispozitivul hotărârii. Cu toate că a fost admisă acțiunea prin apelul formulat reclamanții, au criticat sentința precizând că în varianta Aar aportului de expertiză dreptul de superficie ar avea o întindere de 714,61. teren strict necesar folosirii construcțiilor și nicidecum pentru întreg terenul de 1500.
A precizat că soluționarea cererii reconvenționale ar fi trebuit să fie făcută în mod corelativ cu acțiunea reclamanților, respectiv să se raporteze la suprafața de 714,61.p și nu la întreaga suprafață.
O altă critică se referă la calcularea despăgubirilor pe ultimi 3 ani care sunt cuantificate la 20.277 lei, având în vedere că valoarea chiriei pe terenul de 1500. aferentă unui an este de 5.565 lei.
Față de motivele scrise și dezvoltate oral a solicitat -în temeiul dispozițiilor art.312 alin.5 cod procedură civilă- admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, casării sentinței și trimiterii cauzei la instanța de fond pentru a stabili temeiul juridic al acțiunii, cât și soluționării cererii reconvenționale, raportată la suprafața de 714,61.
Avocat, pentru intimatul pârât G, a susținut că pârâtul în mod corect a solicitat o indemnizație cu titlu de chirie pentru terenul pentru care s-a solicitat un drept de superficie de către reclamanți.
Consideră că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea formulată la data de 20.02.2008, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul G, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să le permită accesul la construcția proprietatea lor situată pe terenul proprietatea pârâtului din comuna, satul și să se stabilească un drept de superficie pentru terenul strict necesar folosirii construcțiilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că la data de 15 octombrie 1991 au cumpărat la licitația organizată de Comisia de lichidare a CAP-ului o magazie pe care ulterior au edificat o moară de măcinat porumb.
În anul 1999, pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în suprafață de 1500. pe raza satului, comuna în T 4, P 10/2, fiind emis titlul de proprietate pentru terenul pe care se află construcțiile proprietatea reclamanților.
Au mai susținut reclamanții că pârâtul i-a acționat în judecată pentru revendicarea terenului aferent construcțiilor și obligarea la demolarea acestora, însă prin decizia civilă nr.250 din 16.02.2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, a fost respins capătul de cerere privind demolarea construcțiilor, apreciindu-se buna credință a reclamanților în edificarea acestor construcții.
Pârâtul în apărare și în contradictoriu cu susținerile reclamanților a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamanții și cu privire la petitul vizând instituirea unui drept de superficie, iar în ceea ce privește petitul servitute de trecere, a invocat excepția inadmisibilității, nefiind îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 616 cod civil.
, pârâtul a solicitat stabilirea unei indemnizații - sub forma unei chirii lunare - pentru folosința terenului de către reclamanți, al cărui cuantum va fi stabilit prin expertiză în măsura în care nu se poate stabili amiabil, precum și repararea prejudiciului cauzat în ultimii trei ani, pentru lipsa de folosință a terenului.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul a susținut că este proprietarul terenului în suprafață de 1500. situat în satul, comuna, în T 4, P 10/2, pe care se află situată construcția proprietatea reclamanților cu destinația de moară, iar cu ocazia judecării acțiunii în revendicarea terenului s-a admis acțiunea în revendicare, fără demolarea construcțiilor, apreciindu-se că reclamanții sunt constructori de bună credință.
În ședința publică din 21.10.2008, s-a luat act că la dosar a fost depus raportul de expertiză efectuat de expert, în care se concluzionează faptul că folosirea suprafeței de 1502. de către reclamanți duce la împărțirea terenului proprietatea pârâtului în trei loturi. Cele două loturi pe care le utilizează pârâtul, sunt separate și independente afectând astfel interesul economic al acestuia.
Referitor la indemnizația ce se cuvine pârâtului pentru pierderea folosinței suprafeței de 1502. expertul menționează că aceasta este de 6759 lei/an, calculată pentru cea mai bună utilizare de teren agricol cultivat cu legume, iar prejudiciul suferit de pârât prin nefolosința suprafeței de 1502. de teren pe o perioadă de 3 ani este de 20277 lei.
La raportul de expertiză astfel întocmit, a formulat obiecțiuni în scris reclamantul, solicitând întocmirea unei variante în care să fie avută în vedere o producție agricolă normală și nu intensivă.
Prin răspunsul la obiecțiunile formulate, expertul a menționat că raportul de expertiză tehnică a fost corect întocmit și a respectat obiectivele stabilite de instanță.
În ședința publică din 16 decembrie 2008, reclamanții au solicitat efectuarea unei contraexpertize cu aceleași obiective, fiind numit astfel expertul, reclamanții depunând la dosar chitanța privind plata onorariului de expert pentru contraexpertiza solicitată.
Prin urmare, expert a depus la dosar expertiza efectuată, concluzionând că terenul în suprafață de 1500. aflat în litigiu, prin amplasamentul său împarte în trei loturi o suprafață unitară de teren ce aparține pârâtului.
Funcție de opțiunile părților au fost propuse trei variante de utilizare a suprafeței de teren de către reclamanți, respectiv de utilizarea în virtutea dreptului de superficie a suprafeței de 714,61. cu plata unei chirii pârâtului în sumă de 2651 lei; de utilizarea suprafeței de 1053,61. cu plata unei chirii pârâtului în sumă de 3968 lei și de utilizarea întregii suprafețe de teren de 1500. pentru care vor achita o chirie anuală în sumă de 5565 lei.
Judecătoria M prin sentința pronunțată a admis acțiunea civilă având ca obiect "servitute - drept de superficie" și a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant
A fost obligat pârâtul-reclamant să permită reclamanților-pârâți accesul la construcția acestora, situată pe terenul pârâtului-reclamant, stabilind un drept de superficie în favoarea reclamanților-pârâți, pentru terenul necesar folosirii construcției.
Au fost obligați reclamanții-pârâți să plătească pârâtului-reclamant suma de 5565 lei reprezentând indemnizația anuală pentru folosința terenului în suprafață de 1500. situat în intravilanul satului, comuna, în T 4, P 10/2, precum și 20277 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând lipsa de folosință a acestui teren pe o perioadă de trei ani și au fost compensate cheltuielile de judecată, obligând pe reclamanții-pârâți să plătească pârâtului- reclamant câte 115 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că dreptul de proprietate al reclamanților asupra construcției magazie, pe care ulterior a edificat o moară de măcinat porumb a fost dobândit printr-un act administrativ, respectiv procesul verbal de licitație din 19.10.1991, având un drept real de folosință asupra terenului atribuit de către stat.
Ulterior, respectiv în anul 1999 pârâtul a devenit proprietar al terenului aferent construcției reclamanților, dar în beneficiul acestora s-a născut un drept de superficie ce le conferă atât posesia cât și folosința terenului pe care au edificat construcția, impunându-se obligarea pârâtului de a le permite accesul la construcție.
Întrucât pârâtul a fost lipsit de folosința terenului în ultimii trei ani, s-a apreciat că este întemeiată cererea acestuia privind indemnizația anuală pentru folosința terenului de 1500 mp și cea cu privire la lipsa de folosință, reclamanții fiind obligați la despăgubiri civile.
În termen legal, reclamanții au declarat apel criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că cererea de chemare în judecată deși a fost calificată ca fiind "servitute-drept de superficie", prima instanță nu a soluționat petitul având ca obiect servitute.
Au susținut că există contradicții între considerente și dispozitiv întrucât pârâtul este obligat să le permită accesul la construcțiile proprietatea lor, însă nu se precizează în ce modalitate, pe ce traseu, iar superficia s-a stabilit fără să se indice suprafața în cauză, care este varianta omologată din raportul de expertiză, în condițiile în care au solicitat varianta A, respectiv terenul de sub construcția principală de 596,61 mp și 118 mp spațiu de gardă pe conturul magaziei, fiind de acord în această variantă de a demola construcția anexă 2 și 3 - șoproanele.
Au mai susținut că în mod greșit a fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert care are specialitatea construcții și nu agricultură, fiind greșite concluziile acestuia cu privire la prejudiciul suferit de pârât.
Greșit s- calculat c/val. unei culturi înființate pe întreg terenul de 1500 mp în condițiile în care construcțiile situate pe teren ( magazie, două șoproane) acopereau o parte însemnată din teren, iar expertul nu a indicat faptul că în fața magaziei se află o placă de beton de 250 mp care face improprie agriculturii acea suprafață, nu s-a indicat de către expert dacă restul terenului neacoperit de construcții este propice agriculturii atunci când este acoperit de nisip, fiind eronate și celelalte concluzii ale expertului stabilind o scădere a valorii de piață a terenului prin fărâmițare, producția stabilindu-se la cea mai bună utilizare a terenului de către pârât fără a exista dovezi că acesta, neocupându-se cu agricultura, putut asigura acel tip de utilizare.
Apelanții reclamanți au depus la dosar adeverința nr.1078/7.05.2009 emisă de Primăria comunei, din care rezultă că în urma investigațiilor efectuate a rezultat că platforma de betoane din fața magaziei a fost turnată înainte de 1989.
Prin decizia civilă nr. 277/A din 9 octombrie 2009 Tribunalul Mehedinția respins apelul ca nefondat, reținând că prin procesul-verbal de licitație încheiat la 15 oct.1991 de comisia de lichidare a CAP, reclamanții au dobândit în proprietate o magazie amplasată pe o parte din terenul în suprafață de 1500 mp. situat în intravilanul localității, edificând ulterior o moară de măcinat porumb și două șoproane pentru deservirea morii.
În anul 1999, pârâtul a obținut în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile titlul de proprietate nr.78.549/1999, terenul ocupat de construcțiile reclamanților făcând parte din suprafața de 2500 mp. situată în tarlaua 4 parcela 10/2, motiv pentru care la 8 iunie 2000 acesta a revendicat terenul său de 1500 mp. a solicitat să fie ridicate construcțiile de pe terenul său și să i se plătească suma de 20.000.000 lei (ROL) cu titlu de venit nerealizat pe terenul respectiv, începând cu 20 aprilie 1999.
Prin sentința civilă nr. 2731/2002 pronunțată de Judecătoria M, modificată prin decizia civilă nr.250/2007 a Curții de Apel Craiova s-au admis petitele având ca obiect revendicarea terenului în suprafață de 1500 mp și pretenții, fiind respins capătul de cerere cu privire la demolarea construcțiilor edificate pe terenul respectiv.
A reținut Tribunalul că susținerile apelanților potrivit cărora petitul privind servitutea de trecere nu a fost soluționat, că nu s-a stabilit un traseu exterior bine delimitat nu pot fi reținute, apreciind că în condițiile în care, prin stabilirea unui drept de superficie beneficiază de folosința întregii suprafețe de teren de 1500 mp, nu se mai impunea obligarea pârâtului să le permită accesul la construcții.
Nici motivele de apel privind soluționarea cererii reconvenționale nu sunt fondate, întrucât din conținutul raportului de expertiză întocmit de expertul și răspunsul la obiecțiuni rezultă că pentru stabilirea indemnizației anuale ce i se cuvine pârâtului pentru folosința terenului de 1500 mp, s-au avut în vedere datele tehnice furnizate de experții agricoli, cea mai bună utilizare a terenului în intravilanul satului fiind legumicultura intensivă, producția legumicolă obținută la câmp necomparându-se cu cea obținută în intravilan unde există rețea de curent electric, alimentare cu apă, etc. că terenul ocupat de construcții, prin amplasamentul său, a împărțit în trei loturi întreaga parcelă în suprafață de 4100 mp. pe care o are în proprietate pârâtul, diminuând astfel eficiența economică a terenului.
Prin urmare, existența unei plăci de beton în fața magaziei, care ocupă 250 mp din teren și nefolosirea terenului în scop agricol de către pârât anterior stabilirii superficiei, nu pot diminua indemnizația ce i se cuvine acestuia, în calitate de proprietar al terenului, așa încât, apreciind că sunt neîntemeiate criticile apelanților, în baza art. 296 pr.civ. apelul a fost respins și în temeiul disp. art.274 pr.civ. apelanții au fost obligați la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
Împotriva acestei decizii au declarat și motivat recurs în termen reclamanții, considerând-o ca fiind nelegală, susținând că rezolvând apelul, Tribunalul Mehedinți nu a răspuns tuturor motivelor invocate de apelanții reclamanți, arătând că o primă critică a vizat faptul că prima instanță prin soluția pronunțată nu a precizat modalitatea de acces pe care a adoptat-o, făcând în acest fel imposibil de executat dispozitivul sentinței.
O altă critică formulată de recurenți se referă la faptul că aceștia au solicitat omologarea raportului de expertiză în varianta I, în care dreptul de superficie are o întindere de 714,61 mp. și nicidecum pentru întreg terenul de 1500 mp. caz în care soluționarea cererii reconvenționale ar fi trebuit să fie făcută în mod corelativ cu această solicitare.
Au arătat recurenții că există elemente contradictorii în motivarea hotărârii, fiind greșit calculată obligația acestora la 20.277 lei despăgubiri pe ultimii 3 ani, câtă vreme valoarea chiriei de întregul teren de 1500 mp. este de 5565 lei.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurenții reclamanți, se constată că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificare a hotărârilor, expres și limitativ prevăzute de art.304 pct.1-9 cod procedură civilă.
Astfel, aplicarea dispozițiilor art.312 alin.5 pr.civ. respectiv casarea deciziei Tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, impune ca instanța de apel să fi soluționat cauza pe excepție, ceea ce înseamnă că, efectiv, instanța nu a examinat și nu s-a pronunțat pe fondul litigiului, mai exact pe fondul criticilor formulate în apel.
Textul citat vizează deci soluționarea procesului fără a se examina pe fond apelul, și nu rezolvarea dată, respectiv modul în care instanța își motivează soluția față de criticile formulate de apelant.
În speță, Tribunalul a examinat și s-a pronunțat asupra criticilor formulate de reclamanți în apel, iar eventualele deficiențe în motivare nu echivalează cu nemotivarea hotărârii și, mai mult, cu necercetarea fondului, care ar atrage casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin urmare, criticile recurenților vizând faptul că instanța de apel nu ar fi răspuns la toate motivele de apel invocate sunt neîntemeiate și, ca atare, soluția de casare a deciziei și trimitere a cauzei spre rejudecare, nu se justifică.
Dreptul de superficie reprezintă un drept real care constă în dreptul de proprietate pe care îl are o persoană, denumită superficiar asupra construcțiilor, plantațiilor și a altor lucrări care se află pe un teren ce aparține unei alte persoane, precum și în dreptul de folosință al superficiarului asupra acelui teren, acest drept născându-se fie în baza legii, fie în baza convenției proprietarului terenului și constructor.
Cum în speță recurenților reclamanți li s-a stabilit un drept de superficie, în modalitatea în care beneficiau de folosința întregii suprafețe de teren de 1500 mp. proprietatea intimatului pârât, se constată că motivarea tribunalului este corectă, fiind lipsită de temei legal critica formulată de aceștia, vizând imposibilitatea executării dispozitivului, prin nearătarea felului în care se poate ajunge la construcțiile pe care le au în proprietate.
Deși prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat și instituirea unei servituți de trecere, se constată că dispozițiile art.616 civ. în care își află sorgintea nu sunt incidente, acest text de lege vorbind despre existența a doi proprietari diferiți, respectiv proprietarul fondului dominant și proprietarul fondului aservit, arătând că proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar ocaziona.
Or, aceste cerințe nu sunt îndeplinite în speță, recurenții reclamanți fiind proprietari numai asupra construcțiilor edificate pe terenul intimatului pârât, și, ca atare, nu pot avea decât un drept de folosință asupra terenului, necesar bunei utilizări a acestora.
Verificându-se însă variantele propuse de expert prin raportul întocmit în fața primei instanțe, se constată că sunt justificate criticile formulate de recurenții reclamanți, negăsindu-și temei instituirea în favoarea acestora a unui drept de superficie pentru întreg terenul de 1500 mp. proprietatea intimatului pârât.
Scopul instituirii acestui drept de superficie este strict limitat la folosirea corespunzătoare a construcțiilor, potrivit scopului lor economic, așa încât, acordarea unei suprafețe de teren ce depășește această necesitate, nu s-ar putea face decât în situația în care proprietarul terenului s-ar afla în imposibilitatea utilizării normale a suprafeței de teren rămase.
Ținându-se seama de aceste aspecte, se constată că varianta A propusă de expert prin lucrarea întocmită, la care se află anexată schița, corespunde în cea mai M măsură interesului ambelor părți, întrucât în această variantă suprafața de teren asupra căreia se instituie dreptul de superficie este cea mai mică, respectiv de 714,61 mp. din care 118 mp. spațiu de gardă pe conturul magaziei și 596,61 mp. suprafață ocupată de construcții.
Potrivit acestei variante, însușită și solicitată de recurenții reclamanți, asigurarea accesului direct din drumul sătesc se face prin realizarea unei uși pe latura de vest a magaziei și realizarea unui gard împrejmuitor de către reclamanți, la o distanță de gardă de 0,8.de fundația clădirilor, pe conturul acestora, impunându-se și demolarea șoproanelor 2 și 3 din schița anexă.
Verificându-se și schița anexă a raportului de expertiză se constată că, în această variantă intimatul pârât poate folosi diferența de teren rămasă, reprezentând un lot unitar și strict delimitat de cel asupra căruia s-a instituit dreptul de superficie, frontul stradal fiind de 7,90. și deci putându-se face cu ușurință exploatarea terenului.
-se așadar un drept de superficie în favoarea recurenților reclamanți, pentru suprafața de 714,61 mp. proprietatea intimatului pârât, valoarea chiriei solicitată de intimatul pârât prin cererea reconvențională, aferentă acestui teren este, potrivit raportului de expertiză, de 2651 lei, sens în care hotărârea va fi modificată.
Referitor la despăgubirile solicitate de intimatul reclamant prin cererea reconvențională, se constată că asupra cuantificării acestora la suma de 20.277 lei, criticile intimaților pârâți sunt neîntemeiate.
Astfel, cererea reconvențională aflată la fila 17 din dosarul instanței de fond a fost formulată de pârâtul reclamant la data de 13 mai 2008, dată la care acesta a solicitat obligarea reclamanților pârâți la repararea prejudiciului suferit în ultimii 3 ani, ca urmare a lipsirii de folosința terenului.
Prin lucrarea întocmită, expertul a concluzionat și asupra acestei afirmații recurenții reclamanți nu au formulat obiecțiuni, că în ultimii 3 ani aceștia au folosit întreaga suprafață de teren proprietatea intimatului pârât, de 1500 mp. calculul chiriei anuale fiind estimat de expert la 5565 mp.
Cum sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 31 martie 2009, și cum până la acea dată nu s-a făcut dovada că reclamanții ar fi utilizat o suprafață de teren mai mică, instanța de fond a dispus obligarea acestora la plata despăgubirilor civile cuvenite până la acea dată, respectiv a celor aferente ultimilor 3 ani anteriori promovării cererii reconvenționale de intimatul pârât, precum și a celor cuvenite până la data pronunțării hotărârii.
Așa fiind, urmează ca potrivit art.312 alin.1 pr.civ. recursul reclamanților să fie admis.
Se va modifica decizia recurată, admițându-se apelul reclamanților și schimbându-se sentința instanței de fond, în sensul că se va admite în parte acțiunea și cererea reconvențională.
Se va constata dreptul de superficie al reclamanților pârâți, constând în dreptul de proprietate asupra magaziei, și în dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 714,16 mp. aparținând pârâtului reclamant, teren individualizat în schița anexă, varianta A la raportul de expertiză întocmit în cauză.
Obligă pe reclamanții pârâți către pârâtul reclamant la plata anuală a unei indemnizații de 2651 lei pentru folosința suprafeței de teren de 714,16 mp. precum și la plata sumei de 20.277 lei despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a suprafeței de 1500 mp.
Se vor menține dispozițiile sentinței, privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.277/A din data de 09 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât G, având ca obiect servitute și drept de superficie.
Modifică decizia menționată, admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.564 din 31 martie 2009, pronunțată de Judecătoria V M, în dosar nr-.
Schimbă sentința, în sensul că admite în parte acțiunea reclamanților și, precum și în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul
Constată dreptul de superficie al reclamanților pârâți, constând în dreptul de proprietate asupra magaziei și în dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 714,16 mp. aparținând pârâtului reclamant, teren individualizat în schița anexă, varianta A la raportul de expertiză întocmit în cauză.
Obligă pe reclamanții pârâți către pârâtul reclamant la plata anuală a unei indemnizații de 2651 lei pentru folosința suprafeței de teren de 714,16 mp. precum și la plata sumei de 20.277 lei despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a suprafeței de 1500 mp.
Menține dispozițiile sentinței, privind cheltuielile de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
22.01.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/3 ex.
Gh.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
