Obligație de a face. Decizia 348/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 348/2009
Ședința publică de la 02 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina vicepreședinte
Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 134/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 25 septembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la 26.03.2008 pe rolul Judecătoriei Deva, sub dosar nr-, reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâtul să se dispună obligarea acestuia să dărâme construcția ridicată pe domeniul public, în mod ilegal și restabilirea situației anterioare, în sensul de "zona ".
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția inadmisibilității, raportat la temeiurile juridice invocate în acțiunea principală.
Prin sentința civilă nr. 632/2009, Judecătoria Devaa admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a respins cererea acestora, reținând că potrivit art. 494 Cod civ. proprietarul terenului este cel care poate cere ridicarea construcțiilor edificate de alte persoane, iar în speță, reclamanții nu au făcut dovada că sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului, ci dimpotrivă, au susținut că terenul face parte din domeniul public al statului.
Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat recurs, calificat de Tribunalul Hunedoara, drept apel, prin care au solicitat casarea hotărârii și, rejudecând, să fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată.
În expunerea motivelor, apelanții au arătat că în mod greșit, instanța de fond a admis excepția lipsei calității lor procesuale, care a fost tardiv formulată și nu a avut în vedere că, față de temeiul indicat, respectiv art. 588, 604, 607 Cod civ. apelanții-reclamanții au calitate procesuală activă.
-//-
Pe fondul cauzei, susțin că cererea a fost dovedită cu probele administrate și se impunea admiterea ei.
Prin decizia civilă 134/A/2009, Tribunalul Hunedoaraa admis apelul reclamanților, a casat hotărârea atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că raportat la prevederile art. 998 Cod civ. și la probele administrate, se conturează interesul juridic și se justifică calitatea procesuală activă a reclamanților, fiind în mod direct afectați de lucrările efectuate de pârât.
Având în vedere că lucrările sunt amplasate pe domeniul public, se impunea atragerea în proces și a proprietarului terenului, pentru opozabilitate, urmând ca, în rejudecare, să fie pusă în discuția părților necesitatea completării cadrului procesual cu proprietarul terenului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului pârâților.
În expunerea motivelor, recurentul arată că Tribunalul a omis să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale active a apelanților, susținând că apelul a fost introdus de persoane fără calitate procesuală activă, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 50/1991.
Se arată, de asemenea, că instanța de apel nu s-a pronunțat nici asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului, față de prevederile Legii 50/1991 și ale art. 610-612 Cod civ.
Recurentul critică decizia atacată și sub aspectul încălcării legii procesual -civile, respectiv a art. 294 alin 1. proc. civ. susținând că în mod greșit, instanța de apel a schimbat temeiul juridic al acțiunii, ceea ce echivalează cu o schimbare a cauzei cererii de chemare în judecată. Sub acest aspect, instanța de apel ar fi trebuit să procedeze la o calificare juridică a acțiunii prin prisma motivelor de fapt din cerere, iar nu a faptelor rezultate din probe.
Din cererea reclamanților rezultă că aceștia invocă faptul că recurentul a ridicat o construcție ilegală pe domeniul public, în vecinătatea apartamentului, iar reclamanții au sesizat Primăria cu o plângere în acest sens, pornind acțiunea de față după curgerea termenului legal de 30 de zile pentru demolarea construcției.
Din motivele cererii, rezultă că reclamanții au înțeles să-și fundamenteze acțiunea pe dispozițiile Legii 50/1991, dar instanța d apel, în mod nelegal, a schimbat temeiul juridic.
Recurentul susține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și prin faptul că a obligat instanța de fond să pună în discuție necesitatea atragerii forțate în proces a proprietarului terenului în litigiu, cu depășirea momentului până la care se puteau formula astfel de cereri, ceea ce echivalează cu eludarea sancțiunii procesuale a decăderii, prev. de art. 57 alin 3. proc. civ.
În drept se invocă art. 304 pct. 9. proc. civ.
Recursul este legal timbrat (fl. 16).
-//-
Intimații au solicitat respingerea ca nefondat a recursului (fl. 24-26).
Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Subiectele principale și indispensabile ale apelului sunt părțile între care s-a declanșat litigiul de fața instanței de judecată, partea nemulțumită de hotărârea primei instanțe putând declara apel împotriva hotărârii.
În speță, acțiunea reclamanților a fost respinsă la fond, constatându-se lipsa calității procesuale active a reclamanților, ca atare, aceștia, nemulțumiți de soluție, justifică legitimare procesuală activă de a promova apelul împotriva sentinței primei instanțe, astfel că excepția lipsei calității procesuale active a apelanților nu este întemeiată.
Constatând calitatea procesuală activă a reclamanților, instanța de apel a analizat implicit și această excepție, fundamentată de recurent pe aceleași considerente ca și cele vizând calitatea procesuală activă a reclamanților.
În ce privește lipsa calității procesuale pasive a intimatului, câtă vreme instanțele de fond au verificat legitimarea procesuală activă a reclamanților, care are prioritate în raport cu excepția lipsei calității procesuale pasive, în mod corect, această din urmă excepție nu a mai fost analizată, oportunitatea examinării excepției depinzând de justificarea calității procesuale de către reclamanți, respectiv apelanți.
Ca urmare, aceste două motive de recurs sunt privite ca neîntemeiate.
Însă, sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 294 al 1. proc. civ. Curtea constată, fondat recursul.
Astfel, prin acțiune, reclamanții au solicitat ca pârâtul să-și dărâme construcția ridicată pe domeniul public, edificată în mod ilegal, pentru că nu respectă distanța minimă față de geamurile apartamentului în care locuiește reclamanta, că pârâtul nu are autorizație de construire și nici acordul Asociației de proprietari și pentru că, în urma plângerii depuse de Primărie, pârâtul nu a fost amendat, iar pe stâlpii montați de acesta se poate cățăra cu ușurință oricine și poate intra în imobilul reclamanților.
Reclamanții au mai susținut că au așteptat să treacă termenul legal de 30 de zile pentru ca pârâtul să demoleze toate construcțiile rămase, lucru ce nu s-a întâmplat, astfel că au promovat acțiunea de față.
Temeiul juridic indicat de reclamanți a fost art. 610-612 Cod civ. Legea 114/1996, Legea 50/1991.
Așa cum au arătat și reclamanții, cererea lor a fost precedată de o plângere înaintată la 23.01.2008 Primăriei D, în care au solicitat luarea măsurilor ce se impun pentru desființarea construcției, motivând pe aceleași considerente de fapt: lipsa autorizației și acordului Asociației de proprietari, posibilitatea ca oricine să se suie cu ușurință pe copertină și să intre în imobil (fl. 4 fond).
-//-
Din expunerea motivelor cererii, rezultă fără dubiu că reclamanții urmăresc tragerea la răspundere contravențională a pârâtului pentru ridicarea ilegală, pe terenul proprietate publică, a unor construcții. Reclamanții s-au adresat autorităților abilitate să constate existența contravenției și să dispună măsurile necesare, inclusiv demolarea construcțiilor în situația în care s-ar aprecia că se impune.
În aceste condiții, reclamanții ar fi fost îndreptățiți, fie să solicite, conform art. 1 alin 1 din Legea 554/2004, obligarea autorităților publice la repararea pagubei ca urmare a nesoluționării în termen legal a pagubei, fie, să solicite, în baza art. 998 Cod civ. obligarea pârâtului la repararea prejudiciului suferit ca urmare a ridicării construcției.
În acțiunea de față, prin care se cere obligarea pârâtului să demoleze construcția, reclamanții nu justifică legitimare procesuală activă, pe de-o parte pentru că demolarea unei construcții poate fi cerută de proprietarul terenului, în baza art. 494 Cod civ. iar pe de altă parte, deoarece autoritatea publică este cea care, constatând existența contravenției, poate dispune demolarea unor construcții ridicate cu încălcarea prevederilor legale pe domeniul public.
Pârâtul a depus întâmpinare (fl. 96-107 dos. fond), prin care a invocat lipsa calității procesuale active a reclamanților și pasive a sa, raportându-se la fiecare temei juridic indicat de reclamanți. Cu toate acestea, reclamanții nu au înțeles să-și precizeze acțiunea pe dispozițiile art. 998 Cod civ. susținând-o, atât la cuvântul pe fond cât și prin concluziile scrise, așa cum a fost formulată.
Nici în motivele de apel, reclamanții nu fac trimitere la dispozițiile art. 998 Cod civ. ci dimpotrivă, susțin că legimitarea lor procesuală activă este justificată, ținând seama de motivarea în drept a acțiunii și de dispozițiile art. 588, 604 și 607 Cod civ. Aceștia arată că sunt în mod direct deranjați de construcția intimatului pentru că li se obstrucționează vederea de pe geam și că nu sunt respectate normele legale privind distanța dintre construcții, autorizarea și acordul proprietarilor scării ori a asociației de proprietari.
În întâmpinarea depusă de pârât în termen legal, acesta reiterează excepțiile și apărările de fond, raportat la temeiurile juridice pe care apelanții au arătat, prin motivele de apel, că înțeleg să și le mențină (fl. 20-32 dos. apel).
Mai mult, în întâmpinare, pârâtul arată că reclamanții apelanți au deschisă o acțiune întemeiată pe art. 998-999 Cod civ. dacă apreciază că au suferit un prejudiciu ca urmare a edificării construcțiilor ridicate de el (fl. 29). Dar nici în aceste împrejurări, apelanții nu au făcut nicio precizare a temeiurilor juridice, iar instanța de apel nu a pus în discuția părților o asemenea chestiune.
În aceste condiții, instanța de apel, reținând că, în raport de dispozițiile art. 998 Cod civ. reclamanții justifică legitimare procesuală activă, a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea principiului disponibilității și a limitelor efectului devolutiv.
Potrivit art. 294 alin 1. proc. civ. în apel nu se poate schimba
-//-
calitatea părților, cauza și obiectul cererii de chemare în judecată. În speță, reclamanții au precizat prin acțiune fundamentul juridic, respectiv cauza cererii lor. Au susținut această cauză inclusiv prin motivele de apel și nu înțeles să invoce dispozițiile art. 998 Cod civ. nici în fața primei instanțe, nici în apel. Nici chiar când pârâtul a arătat că reclamanții au deschisă calea unei acțiuni în răspundere delictuală, nu au înțeles să precizeze sub acest aspect, temeiul cererii.
Față de aceste împrejurări, reținerea de către instanța de apel a prevederilor art. 998 Cod civ. reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată care încalcă regula imperativă stipulată în art. 294 alin 1 proc. civ. precum și principiul disponibilității, reclamanții fiind singurii care, în condițiile legii, pot să dispună de cererea lor, sub aspectul elementelor sale esențiale, respectiv: părți, obiect, cauză.
Față de cele reținute, Curtea constată că criticile analizate anterior se circumscriu motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9. proc. civ. și fac inutilă examinarea celorlalte critici vizând eludarea dispozițiilor art. 57 alin 3. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, constatând fondat recursul de față, în baza art. 312. proc. civ. Curtea va admite recursul pârâtului, va casa decizia atacată și va respinge apelul reclamanților, urmând ca motivele avute în vedere de prima instanță să fie complinite cu cele expuse mai sus.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 134/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Casează decizia atacată și respinge apelul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 632/2009 pronunțată de Judecătoria Deva.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.10.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehn. 6 ex/30.10.2009
-,
-
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Daniela Mărginean, Cristina
