Obligație de a face. Decizia 392/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 392/R/2008 | |
Ședința publică 13 februarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | - - - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Traian Dârjan Viorica | - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC SRL împotrivadeciziei civile nr. 676/A din 21 noiembrie 2007,pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, privind și pe reclamanții și, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta pârâtei recurente SC SRL, avocat, și reprzentantul reclamanților intimați și, avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 123 lei taxă judiciară de timbru șiv 3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantantul reclamanților intimați depune la dosar delegația de reprezentare și întâmpinare, din care un exemplar se înmânează reprezentantei pârâtei recurente. Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar delegația de reprzentare.
La întrebrea instanței, reprezentanta pârâtei recurente arată că temeiul de drept al acțiunii introductive de instanță îl constituie răspunderea civilă delictuală.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia pentru motivele arătate în scris, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamanților intimați susține întâmpinarea depusă la dosar, pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat și solicită menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.8727/22.11.2006, pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dos.civ.nr- a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții ȘI împotriva pârâtei SC "" SRL C și în consecință pârâta a fost obligată să readucă terenul proprietatea reclamanților din Zona F la starea anterioară depozitării deșeurilor, iar în caz contrar îi autorizează pe reclamanți să efectueze aceste lucrări pe seama și cheltuiala pârâtei.
A fost respins ca inadmisibil capătul de cerere în constatarea depozitării de către pârâtă a deșeurilor în perioada lunilor de toamnă a anului 2005 și ca nefondată cererea privitoare la acordarea daunelor morale în sumă de 200.000.000 ROL.
Pârâta a fost obligată la plata sumei de 8 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții sunt proprietarii tabulari ai terenului înscris în CF - C, nr.top.21562/3/1/2, "arător la Dealul " în suprafață de 2900 mp, teren nivelat și amenajat în terase în vederea realizării unor lucrări de investiții.
În timpul efectuării lucrărilor de amenajare, pe timpul nopții pe terenul reclamanților se deversau din mașini diverse cantități de gunoaie și moloz astfel că în scurt timp terenul a ajuns să fie acoperit de deșeuri.
Mai mult, în toamna anului 2005 s-a ajuns la situația în care împrejmuirea cu gard de sârmă a terenului a fost doborâtă jos pe timp de noapte pentru a putea intra autobasculanta care deversa molozul și deșeurile menajere.
Martorii audiați în cauză au relatat că în toamna anului 2005 una dintre mașinile SC ce deversa deșeuri a fost găsită de reclamant împotmolită iar ca probe în dosar s-au și depus fotografiile autovehiculelor aparținând societății pârâte ce deversau deșeuri.
Ca urmare a depozitării deșeurilor, terenul reclamanților a devenit impracticabil, terasele distruse, iar culpabilă pentru toate acestea a fost găsită pârâta astfel că în temeiul art.1073 civ. pârâta a fost obligată la readucerea terenului la starea inițială, anterioară depozitării deșeurilor, în caz contrar reclamanții fiind autorizați să efectueze ei aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei.
În ce privește apărările pârâtei din întâmpinare instanța le-a înlăturat ca nesusținute de probe.
În privința petitului în constatarea depozitării de către pârâtă a deșeurilor în perioada lunilor de toamnă a anului 2005, instanța a găsit cererea ca inadmisibilă iar petitul în daune morale ca nefondat, prejudiciul suferit de reclamanți fiind unul material și nu moral.
Tribunalul Cluj, prin.civ.nr.676/A din 21 nov.2007 admițând în parte apelul declarat de reclamanta a schimbat în parte sentința primei instanțe în sensul admiterii în parte și a cererii reclamanților privind daunele morale și în consecință pârâta SC "" SRL Caf ost obligată să le plătească reclamanților suma de 3000 lei cu titlu de daune morale și 132,98 cheltuieli de judecată în apel.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
S-a reținut în considerentele deciziei că prima instanță a apreciat greșit că interesul reclamanților ar fi unul exclusiv patrimonial, fapta culpabilă a pârâtei de deteriorare și devalorizare a terenului prezentând și un aspect moral.
Daunele morale nu pot fi legate doar strict de persoană ci și de bunurile sale întrucât există un interes moral și atașament al persoanei față de bunurile avute.
Culpa recunoscută de pârâtă prin obligația asumată de a readuce terenul la starea inițială este de natură a atrage și răspunderea pentru daunele morale deoarece simpla culpă alături de celelalte condiții ar fi suficientă pentru angajarea răspunderii delictuale.
Faptul că reclamanții nu au solicitat despăgubiri materiale nu are nici o relevanță deoarece ei au cerut obligarea pârâtei la readucerea terenului la starea inițială ceea ce constituie pentru pârâtă tot un efort financiar.
În privința cuantificării prejudiciului moral tribunalul a arătat că în absența unor criterii legale de determinare, acesta poate fi stabilit prin apreciere pe baza criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de reclamanți în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura lezării și intensitatea perceperii consecințelor faptei păgubitoare.
Având în vedere criteriile de mai sus și faptul că terenul reclamanților era liber de construcții, nivelat, terasat și necultivat de proprietari iar obligația readucerii terenului la starea inițială fiind deja stabilită de instanța fondului, tribunalul a apreciat că apelul declarat de reclamantă în privința daunelor morale este întemeiat urmând a fi admis în baza art.206 proc.civ.
În partea finală a considerentelor deciziei, tribunalul reține apoi că în cauză "cuantumul daunelor solicitate de reclamanți nu se justifică, motiv pentru care s-a apreciat că pe perioada în care pârâta a depozitat deșeuri din toamna anului 2005 și până la data introducerii acțiunii 3.05.2006, suma de 3 RON reprezintă o sumă echitabilă în raport de prejudiciul efectiv suferit.
Pentru motivele arătate de instanța fondului critica privind respingerea cererii în constatarea perioadei de depozitare a deșeurilor a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva deciziei instanței de apel, pârâta SC " " SRL Cad eclarat recurs solicitând admiterea lui și în principal casarea în întregime a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare în recurs Tribunalului Comercial Cluj înaintea căruia se cere modificarea sentinței în sensul respingerii pentru lipsă de interes a cererii pentru readucerea terenului la starea inițială sau în subsidiar constatarea inexistenței unei culpe exclusive a recurentei în depozitarea deșeurilor pe terenul reclamantelor și a stabilirii răspunderii în proporție cu măsura culpei.
În subsidiar, în situația în care se va constata că Tribunalul Cluja soluționat în mod legal calea de atac a apelului se cere modificarea deciziei în sensul respingerii pentru plata daunelor morale.
Recurenta solicită și cheltuieli de judecată.
În drept se invocă dispozițiile art.1, 2, 105,106, 108, 159, 215, 2821, 304, 3041, 311-312, 315.proc.civ. art.37 alin.3 din Legea 304/2004 și art.6 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului.
În motivarea recursului se arată că pârâta având calitatea de societate comercială, litigiul se califică ca fiind unul comercial și în consecință judecarea căii de atac contra sentinței primei instanțe revenea secției comerciale și nu celei civile a tribunalului.
Decizia civilă nr.676/A/2007 fiind pronunțată de o instanță necompetentă și cu încălcarea dispozițiilor legale privind competența absolută a Tribunalului Comercial, decizia pronunțată este nulă.
Hotărârea pronunțată a fost criticată și în privința căii de atac ce putea fi exercitată contra sentinței primei instanțe deoarece dacă petitul în constare constituia petitul principal al acțiunii atunci cererea formulată nu putea fi decât una comercială, neevaluabilă în bani care determina competența în primă instanță a Tribunalului și justifica pronunțarea unei hotărâri supusă apelului.
Dacă acțiunea introductivă este una comercială evaluabilă, cu obiect inferior valorii de 1 miliard, competența în primă instanță revenea judecătoriei iar hotărârea pronunțată putea fi atacată doar cu recurs.
Apoi, dacă petitul principal al acțiunii în constatare a fost respins ca inadmisibil atunci întreaga acțiune trebuia respinsă pe acest temei potrivit principiului căruia cererile accesorii urmează soarta cererii principale.
În ce privește fondul, recurenta arată că prima instanță a obligat-o la executarea integrală a obligației de repunere în situația anterioară, deși nu era responsabilă de deversarea întregii cantități de deșeuri, resturile de materiale de construcții neprovenind din sfera activității sale comerciale.
Cererea reclamanților de repunere în situația anterioară a terenului era și lipsită de interes și în consecință se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă.
Reclamanții au înlăturat cu rea credință dreptul pârâtei de a readuce terenul la starea inițială, prin faptul că au realizat această operațiune mai înainte ca vreo hotărâre judecătorească să fi stabilit această obligație.
În ipoteza în care se constată că Tribunalul a soluționat în mod corect calea de atac a apelului se cere modificarea deciziei în sensul respingerii capătului de cerere referitor la acordarea daunelor morale pentru că s-a nesocotit regimul acestora.
Daunele morale sunt justificate de suferințe psihice imposibil de cuantificat pecuniar, cum ar fi de pildă cazul cultivării terenului cu, a cărui deteriorare i-a lipsit de o bucurie și plăcere de neînlocuit financiar.
Argumentul tribunalului potrivit căruia recunoașterea culpei este suficientă și atrage răspunderea morală este eronată și în neconcordanță cu jurisprudența.
Recurenta contestă responsabilitatea pentru deversarea întregii cantități de deșeuri imputate deoarece cele din categoria "resturilor de construcții" nu provin din sfera de colectare a acestei societăți.
Decizia tribunalului a mai fost criticată și pentru nesocotirea apărărilor și argumentelor formulate în scris sau consemnarea lor doar selectivă și superficială, fapt ce încalcă recurentei dreptul la un proces echitabil.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimații au cerut respingerea recursului ca nefondat.
Asupra recursului declarat, Curtea va reține următoarele:
Calitatea de comerciant a pârâtei recurentă nu este suficientă pentru calificarea conflictului judiciar ivit între părți ca unul de natură comercială deoarece faptele de depozitare clandestină a deșeurilor ce au generat litigiul nu sunt grefate pe existența între părți a unui raport de drept comercial.
Fiind supuse legilor comerțului doar faptele și actele reglementate prin art.3 și 4.com. indiferent dacă cel ce se înfăptuiește este sau nu comerciant, iar între prevederile de mai sus nu-și găsește încadrarea și fapta ilicită a persoanei comerciantului, exercitată în afara cadrului și caracteristicilor faptei comerciale autorizate, respectiv a depozitului de comerț urmează că faptul delictual a fost corect calificat de instanțe ca unul de natură civilă.
Ca urmare, instanța competentă să judece pricina în primă instanță era judecătoria și nu tribunalul.
Cât privește distingerea între petitul principal și accesorii ale acțiunii și valoarea acestora, funcție de care se determină căile de atac și instanțele competente să le soluționeze, Curtea constată că petitul principal al acțiunii reclamanților constă într-o obligația de a face, respectiv de obligare a pârâtei la readucerea terenului la situația anterioară.
Cererea nefiind evaluabilă deoarece costul lucrării nu a făcut obiect al judecății - sentința primei instanțe era supusă potrivit prevederilor art.282 (1) proc.civ. apelului la secția civilă a Tribunalului Cluj și în continuare, potrivit cu dispozițiile art.299 proc.civ. decizia instanței de apel poate fi supusă și căii de atac a recursului a cărui competență de soluționare revine Curții de APEL CLUJ, instanță ce se consideră legal investită.
Ca urmare, toate criticile și argumentele invocate de pârâtă în recurs cu privire la natura litigiului, valoarea acestuia, căi de atac și competențe de soluționare fiind nefondate, recursul va fi respins sub aspectul petitului de casare al art.304 pct.3 proc.civ. invocat în principal de recurentă.
Cererea subsidiară din recurs de modificare a deciziei tribunalului în sensul respingerii apelului reclamantei pentru acordarea daunelor morale este fondată pentru cele ce urmează.
Tribunalul a admis cererea de acordare a daunelor morale având în vedere că acestea pot fi legate nu doar de persoana strictă a reclamantei ci și de bunurile ei întrucât există un interes moral și atașament chiar și față de bunurile posedate de o persoană iar culpa recunoscută de pârâtă în privința obligației de a readuce terenul la starea inițială este de natură a atrage și răspunderea pentru daunele morale.
Chiar dacă persoana proprietarului manifestă de principiu un oarecare atașament față de bunurile sale, leziunile de ordin patrimonial nu conduc însă automat la acordarea de daune morale iar existența culpei în cauzarea prejudiciului patrimonial nu constituie singura condiție necesară în acordarea daunelor morale așa cum greșit a stabilit tribunalul.
În această privință doctrina și practica judiciară definind daunele morale ca fiind un prejudiciu extrapatrimonial, aceasta impune ca cerință a acoperirii lui pe lângă fapta materială ilicită săvârșită cu vinovăție și existența unor drepturi ori valori nepatrimoniale concrete lezate, respectiv atingerea unor valori aparținând personalității individuale, precum și raport de cauzalitate conform art.998 civ. De aceea simpla afirmație de ordin general că "există interes moral și un atașament chiar și față de bunurile avute de o persoană" nu este suficientă atâta timp cât nu s-a invocat și nici nu s-a probat în concret una sau mai multe valori ale personalității proprietarei lezate, respectiv dovada suferinței în ce a constat ea pentru a fi în prezența prejudiciului moral încercat.
Existența culpei și a prejudiciului material adus bunului imobil, nu înseamnă că automat și concomitent s-a produs și o lezare a personalității, concretizată în suferințe fizice sau psihice iar dacă o asemenea încercare a fost totuși produsă atunci în cauză ea trebuia individualizată și probată în concret.
Acordând daunele, Tribunalul Cluja confundat invocarea daunelor cu justificarea lor ceea ce face ca soluția să fie nelegală, în raport de prevederile art.998 civ.
În consecință, Curtea stabilind că simpla invocare abstractă a daunelor morale fără arătarea și dovedirea lor în concret nu este susceptibilă de indemnizare conform prevederilor art.998 civ. în temeiul art.304 pct.9 proc.civ. găsind fondat recursul declarat îl va admite, urmând a modifica decizia atacată în sensul respingerii ca nefondat a apelului reclamantei.
În temeiul art.274 civ. intimata a fost obligată la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SRL împotriva deciziei civile nr. 676/A din 21 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 8728/22.11.2006 a Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosar nr-.
Obligă pe intimata să îi plătească recurentei suma de 126 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - TARȚA
Red.CV
Dact./3ex.
28.02.2008
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Traian Dârjan Viorica
