Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 393/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 393/R/2008 | |
Ședința publică 13 februarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | - - - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Traian Dârjan Viorica | - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotrivadeciziei civile nr. 114/A din 25 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj îndosarul nr-, privind și pe pârâții și, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal se prezintă pârâtul intimat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 176,70 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 31 ianuarie 2008, pârâtul intimat a depus la dosar, prin registratura instanței întâmpinare, iar la data de 5 februarie 2008, reclamanții recurenți, au depus la dosar o cerere prin care solicită suspendarea prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a acțiunii având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare pentru faptă ilicită, privind aelași imobil pentru care s-a solicitat și rezoluțiunea contractului. La cerere au fost atașate un certificat de grefă și timbrajul aferent recursului, potrivit mențiunilor din citație.
La termenul de azi, pârâtul intimat depune la dosar în copie, ordonanța civilă nr. 2648 din 21 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr- și copia încheierii civile din data de 20 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr-.
Cu privire la cererea de suspendare formulată de către reclamanții recurenți, pârâtul intimat se opune admiterii acesteia.
Curtea, deliberând, respinge cererea de suspendare având în vedere că pe de o parte rezoluțiunea ce face obiectul prezentului litigiu și nulitatea contractului de vânzare-cumpărare ce face obiectul dosarului Judecătoriei Zalău nr- au cauze diferite, fiind cauze diferite de ineficacitate a actului juridic, iar pe de altă parte, soluționarea acțiunii având ca obiect constatarea nulității nu influențează soluția ce se va pronunța în prezentul dosar.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Pârâtul intimat solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1264 din 17.04.2007 pronunțată de Judecătoria Zalăus - respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâților și cu privire la rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub cu încheierea notarială nr.3539/9.12.2007.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de Biroul Notarului Public prin încheierea de autentificare nr. 3539/09.12.1997, reclamanții și au vândut pârâților și, în prezent, apartamentul compus din 3 camere, bucătărie, baie și alte dependențe, împreună cu părțile comune, apartament situat în Z, str. -, -. 2,. 11.
Potrivit convenției mai sus menționate, prețul s-a stabilit la suma de 45.000.000 lei "care se va achita vânzătorilor din contul deschis pe numele acestora la CEC sucursala județeană S, după aprobarea creditului la cumpărători".
Din înscrisul aflat la fila 55 din dosar rezultă că suma de 45.000.000 lei a fost virată cu ordin de plată în contul vânzătorilor și.
Prin decizia civilă nr. 114/25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaja fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții și, în contra sentinței civile nr.1264 din 17 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Zalău.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art. 942 Cod civil, contractul este acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânșii un raport juridic.
Contractul se încheie cu consimțământul valabil al părții care se obligă (art.948 Cod civil). Acest consimțământ nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violență, sau surprins prin dol (art.953 Cod civil).
Părțile deși au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 3539/09.12.1997 de Biroul notarului public, nu au dovedit faptul că consimțământul lor ar fi fost viciat.
Din contră, apelanții recunosc că au încheiat actul "formal" ceea ce contravine legii menționate, pentru că actul se încheie pentru o cauză ilicită, ceea ce a și consemnat notarul public în actul contestat.
Nici intimatul, parte în contract, nu susținut motivele apelanților, arătând că părțile s-au înțeles să vândă, respectiv să cumpere apartamentul și nu să ducă în eroare instituția bancară.
cumpărătorilor poate explica atitudinea deosebită a intimatei, care a susținut motivația apelanților.
Nepredarea posesiei apartamentului nu afectează valabilitatea
contractului, astfel că acest motiv de apel este nefondat. Plata prețului către vânzător rezultă din actul CEC nr. 4619/12.04.2007, care arată virarea creditului acordat în contul vânzătorilor apelanți.
Remiterea acestei sume unor persoane, ulterior încasării de la bancă, nu are nici o relevanță din punctul de vedere al raportului contractual existent între părți.
Nici nepartajarea bunului cu ocazia divorțului cumpărătorilor nu are nici o relevanță din punctul de vedere a valabilității contractului, pentru că acest aspect privește doar pe foștii soți cumpărători, vânzătorii neavând nici un drept sub acest aspect.
Prima instanță corect a apreciat că fapta ilicită invocată de apelanți nu poate constitui temei pentru rezoluțiunea unui contract încheiat în condiții de deplină legalitate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal reclamanții, solicitând modificarea în totalitate în sensul admiterii apelului și schimbării hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, reclamanții au reiterat susținerea făcută în fața instanțelor de fond că între părți nu a existat intenția dea vinde, respectiv de cumpăra apartamentul, scopul pârâților fiind acela de obține un credit de la CEC.
Voința reală a părților în sensul că aceasta nu fost aceea de perfecta o vânzare-cumpărare, ci aceea de obține pârâții un credit de la CEC, reiese și din faptul că nici una din părțile contractante nu și- îndeplinit obligațiile asumate prin contract. Astfel, reclamanții au încasat banii de la CEC în interesul pârâților, fapt recunoscut de aceștia.
Suma obținută de la CEC fost folosită de către pârâți, neputându-se susține că a reprezentat prețul vânzării, întrucât suma virată în contul reclamanților a ajuns în posesia pârâților, fiind folosită de aceștia în interes personal.
Reiese că pârâții nu au achitat prețul, banii fiind folosiți de ei în alte scopuri, iar reclamanții nu au predat posesia apartamentului. Contractul fiind o ficțiune, reclamanții s-au comportat în continuare ca adevărați proprietari, achitând taxele aferente apartamentului și păstrând posesia acestuia.
O altă dovadă a faptului că pârâții nu s-au considerat niciodată proprietarii apartamentului rezidă și din faptul că imobilul nu a fost cuprins în masa bunurilor comune supusă partajului, care urmat divorțului părților, dezbătut în dosar nr.7515/2002 al Judecătoriei Zalău.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea recursului ca nefondat (9-10).
În motivarea recursului pârâtul a arătat că remiterea sumei încasată cu titlu de preț unor terțe persoane ulterior încasării de la bancă nu are nici o relevanță din punct de vedere al raportului contractual existent între părți, iar nepredarea posesiei apartamentului nu afectează valabilitatea contractului.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul acțiunii promovate de reclamanți și a susținerilor reiterate până în prezenta fază de judecare recursului, reiese că temeiul rezoluțiunii îl constituie faptul că actul translativ de proprietate - contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3539/9.12.1997 la Biroul Notarului Public este de fapt fictiv, voința reală a părților nefiind aceea de a vinde, respectiv de cumpăra imobilul situat în Z,-, ci aceea de obține un împrumut CEC de care pârâții (cumpărători în contract) aveau nevoie.
Ulterior încheierii contractului nici una dintre părțile contractante nu și- îndeplinit obligațiile asumate.
Așa cum reiese din disp.art.1020-1021.civil, și așa cum statuat doctrina în materie, rezoluțiunea este o cauză de ineficacitate a actelor juridice, respectiv o sancțiunea care intervine în cazul în care una dintre părțile contractante ale unui contract sinalagmatic, nu își îndeplinește, în mod culpabil, obligațiile asumate.
Din probațiunea administrată reiese cu certitudine faptul că suma de 45.000.000 lei vechi fost virată în contul reclamanților având calitatea de vânzători (55 dosar fond).
În ce privește remiterea acestei sume pârâților, probele administrate sunt contradictorii.
În ce privește nepredarea posesiei asupra apartamentului și acest aspect este indubitabil, fiind un fapt necontestat de nici una dintre părți.
Din raportarea acestei stări de fapt la dispozițiile legale care reglementează rezoluțiunea, se constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile exercitării unei acțiuni în rezoluțiune, respectiv una din părți să nu își fi îndeplinit în mod culpabil obligațiile asumate și debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere în condițiile prevăzute de lege. În prezenta cauză cert este că vânzătorul ( în speță reclamanții) este cel care nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract - aceea de a preda posesia imobilului - iar asupra obligației cumpărătorului de plată a prețului planează o incertitudine, reclamanții susținând că banii care au intrat în contul lor cu titlu de preț au fost remiși pârâților, pârâtul negând această susținere.
Tot din starea de fapt prezentată de reclamant reiese că încă de la momentul încheierii contractului părțile nu au avut intenția de încheia un act translativ de proprietate asupra imobilului, deci cauza de nevalabilitate din persoenctiva reclamanților este concomitentă momentului încheierii contractului.
De esența rezoluțiunii ține și faptul că în această situație cauza este întotdeauna posterioară încheierii contractului, constând în refuzul nejustificat de executare a acestuia, de către una dintre părțile contractante.
Reiese din cele arătate că nefiind întrunite cerințele legale de admisibilitate a acțiunii în rezoluțiune, în mod corect instanțele au soluționat acțiunea în sensul respingerii, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
De altfel, așa cum înșiși recurenții au învederat, pe rolul judecătoriei Zalăus - înregistrat sub nr- acțiunea promovată de aceeași reclamanți și, împotriva acelorași pârâți și, având ca obiect constatarea nulității absolute contractului de vânzare-cumpărare ce face obiectul rezoluțiunii în prezentul litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 114/A din 25 octombrie 2007 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - TARȚA
Red. MV dact.GC
2 ex/22.02.2008
Jud. apel: M,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Traian Dârjan Viorica
