Obligație de a face. Decizia 4771/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2815/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4771/
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI - SUCURSALA CERCETĂRI PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.1410 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 42138/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - obligația de a face, eliberare adeverință.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns intimatul reclamant, personal, lipsind recurenta pârâtă Regia Autonomă Pentru Activități - Sucursala Cercetări Pitești.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 19.06.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Regia Autonomă Pentru Activități - Sucursala Cercetări Pitești, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul reclamant, personal,solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 1410/19.02.2009 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul și s-a dispus obligarea pârâtei Regia Autonomă pentru Activități - Sucursala Cercetări Pitești ( Pitești) să elibereze reclamantului o adeverință în care să se menționeze toate veniturile (drepturile salariale, sporurile și alte asemenea) obținute de reclamant în perioada 01.12.1979-01.04.1990, venituri la care s-au reținut contribuțiile de asigurări sociale.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- deși a depus la dosar state de plată ale reclamantului din care rezultă că elementele solicitate (sporuri, prime, drepturi salariale) nu sunt evidențiate distinct, totuși instanța a obligat pârâta să elibereze adeverința cu aceste drepturi;
- pârâta poate elibera reclamantului doar o adeverință care să cuprindă venitul brut realizat și asupra căruia unitatea a reținut și virat contribuția de asigurări sociale și cu toate acestea a fost obligată să menționeze toate drepturile salariale, sporuri, adaosuri.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul a procedat corect dispunând obligarea recurentei-pârâte să elibereze intimatului-reclamant o adeverință în care să se menționeze toate veniturile (drepturile salariale, sporurile și alte asemenea) obținute de reclamant în perioada 01.12.1979-01.04.1990, venituri la care s-au reținut contribuțiile de asigurări sociale.
Conform art. 40 alineatul 2 lit. h din Codul Muncii, angajatorul are obligația să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului, iar în temeiul art. 34 alineatul 5 din același cod, "la solicitarea salariatului angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate."
Dat fiind conținutul acestor texte legale, este evident că recurenta-reclamantă, în calitate de fost angajator al intimatului-reclamant, are obligația de a-i elibera acestuia adeverința în sensul solicitat prin acțiune.
Susținerile recurentei din motivarea recursului nu pot fi primite. Faptul că în statele de plată aflate în păstrarea acesteia, elementele solicitate (sporuri, prime, drepturi salariale) nu sunt evidențiate distinct, nu are nici o relevanță în speță și nu poate conduce la respingerea pretențiilor deduse judecății.
Respectiva împrejurare nu poate fi opusă intimatului-persoană fizică și nu îi este imputabilă acestuia, căci ar însemna să se contravină dispozițiilor imperative ale textelor precitate din Codul Muncii.
Toată răspunderea pentru faptul că evidențele salariale nu au fost păstrate în condițiile cerute de Legea contabilității nr. 82/1991 și de normele juridice privind arhivarea diverselor documente aflate în păstrarea diverșilor angajatori revine doar recurentei-pârâte, context în care obligația ei legală de a elibera adeverința solicitată de intimatul-reclamant se menține. În caz contrar s-ar ajunge ca intimatul-reclamant să fie prejudiciat întrucât nu ar mai putea obține actele necesare pe baza cărora să obțină stabilirea și recalcularea drepturilor lor de pensie conform legislației asigurărilor sociale de stat (Legea nr. 19/2000, OUG nr. 4/2005, etc.), fără a avea vreo culpă din acest punct de vedere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Regia Autonomă pentru Activități - Sucursala Cercetări Pitești ( Pitești), în contradictoriu cu intimatul-reclamant, împotriva sentinței civile nr. 1410/19.02.2009 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./24.07.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
