Obligație de a face. Decizia 4772/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2533/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4772/
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI - SUCURSALA CERCETĂRI PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.868 din 04 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 42556/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata reclamantă -, având ca obiect - obligația de a face, eliberare adeverință.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă, personal, lipsind recurenta pârâtă Regia Autonomă Pentru Activități - Sucursala Cercetări Pitești.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata reclamantă, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 19.06.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Regia Autonomă Pentru Activități - Sucursala Cercetări Pitești, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata reclamantă, personal,solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 868/4.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea precizată formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI - SUCURSALA CERCETĂRI PITEȘTI; a obligat pârâta să-i elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte sumele încasate cu titlu de acord global și prime pentru perioada 15.09.1977 -01.04.1990, cu precizarea dacă s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că analizând susținerile părților în raport de conținutul înscrisurilor depuse la dosar prin prisma prevederilor art.34(5) din Codul muncii, reclamanta în înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada că pe perioada dedusă judecății a fost salariata pârâtei.
Iar împrejurarea că veniturile de care a beneficiat reclamanta sub formă de acord și prime constituie sau nu baza de calcul pentru punctajul mediu anual, nu justifică refuzul pârâtei de a- elibera fostei salariate actul solicitat conform art. 34 (5) Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI - SUCURSALA CERCETĂRI PITEȘTI, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se avea în vedere cererile, motivele și probele lor.
În motivarea în fapt și în drept a recursului se arată următoarele:
O critică vizează faptul că deși au depus înscrisuri din care rezultă că în anul 1986 reclamanta-intimată nu avea evidențiate distinct elementele solicitate sub forma de acord si prime, totuși instanța de fond a dispus obligarea sa la eliberarea adeverinței.
O a doua critică se referă la faptul că locul de muncă al intimatei a fost în una din Secțiile de pe platforma M B, care prin HG nr. 365/1998 au devenit --B, iar la se găsesc documentele cu evidenta individuala a acordului pe proiecte care se întocmea de salariații proprii.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs de fapt și examinând cauza sub toate aspectele în conformitate cu art.312 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii la aceasta.
Intimata este o fostă salariată a recurentei, care în conformitate cu art.34 alin.(5) din Codul muncii are dreptul să i se elibereze o adeverință cu privire la activitatea desfășurată la fostul angajator.
Cu privire la prima critică a recursului constând în faptul că pentru anul 1986 nu ar avea elemente distincte cu privire la acord și prime, Curtea consideră nefondată această critică, în condițiile în care intimata a formulat o cerere pentru perioada 15.09.1977-1.04.1990, deci pentru o perioadă de aproape 13 ani, iar recurenta în calitate de fost angajator deține arhiva cu toate datele necesare pentru a putea comunica oricărui fost angajat o adeverință care să prevadă situația veniturilor suplimentare obținute.
În ceea ce privește ce de-a doua critică cu privire la faptul că începând cu anul 1999 Secțiile de pe M din B devenit - B, Curtea o consideră de asemenea nefondată deoarece adeverința în cauză s-a solicitat doar pentru perioada 1977-1991, deci nu avea transformarea din 1998, astfel că recurenta- fost angajator al intimatei este singura îndreptățită să elibereze documentul solicitat.
Curtea mai reține că recurenta-pârâtă nu a dovedit cu probe că arhiva cu privire la fostul personal a fost predată către o altă societate sau către o societate de administrare a arhivelor.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI - SUCURSALA CERCETĂRI PITEȘTI împotriva sentinței civile nr.868/4.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./21.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
