Obligație de a face. Decizia 482/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 482
Ședința publică de la 28 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 26 mai 2008, privind judecarea recursului formulat de reclamantul CLUBUL ROMÂN - FILIALA INTERJUDEȚEANĂ D - O împotriva deciziei civile nr. 7 din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect obligația de a face.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea recurentului reclamant CLUBUL ROMÂN - FILIALA INTERJUDEȚEANĂ D- O, prin intermediul apărătorului angajat, să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 28 mai 2008.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea civilă formulată la 12.09.2007, reclamantul CLUBUL R - Filiala țeană D - O, a chemat în judecată pe pârâtul, pentru a fi obligat să-i remită documentele de identificare ale autoturismului marca OPEL nr. -, respectiv certificatul de înmatriculare și cartea de identitate.
In fapt, a susținut că prin dec.civ.nr. 2033/27.11.2006 a Tribunalului Dolj, reclamanta a fost obligată la despăgubiri de 11.082 RON către pârâtul, reprezentând c/val. autoturismului menționat, care a fost avariat în momentul în care era în reparație la service-ul
A mai susținut că deși a cerut pârâtului, inclusiv prin notificare, să-i remită actele de identificare ale autoturismului, în vederea efectuării plății la care a fost obligată, acesta nu a răspuns diligențelor reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 1786 din 17.10.2007, pronunțată de Judecătoria Calafat, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant, a fost obligat pârâtul să remită reclamantului actele de identificare ale autoturismului OPEL - 03 -, respectiv certificatul de înmatriculare și cartea de identitate.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin dec. civ. nr. 2033/27.11.2006, pronunțată de Tribunalul Dolj in dosar 5387/2005, reclamantul a fost obligat la despăgubiri de 11.082 RON, către.
Această hotărâre a fost pusă in executare silită, fiind investită cu formulă executorie la data de 13.03.2007.
Deși pârâtul a fost notificat prin Cabinetul av., așa cum rezultă din înscrisul depus la fila 6 dosar, ca în termen de 14 zile lucrătoare să înainteze reclamantului actele autoturismului marca OPEL nr. înmatriculare -, acesta nu a răspuns cererii reclamantei debitoare.
S-a reținut că reclamantul este de bună credință și dorește să execute de bună voie sentința civilă nr. 2033/27.11.2006, însă nu poate achita suma de 11.082 lei, decât dacă pârâtul îi remite actele de identificare ale autoturismului avariat, respectiv cartea de identitate, certificat de înmatriculare, în original, în măsura în care mai există, sau copii de pe acestea, care se pot lua de la biroul permise auto din cadrul IPJ D, deci, este o obligație pe care o poate îndeplini numai pârâtul. In măsura în care reclamantul ar achita debitul fără a primi actele mașinii, riscă să nu-și poată acoperi creanța, în sensul fie de a vinde mijlocul de transport avariat, despre care reprezentantul reclamantului a susținut în aceeași ședința publică de la 17.10.2007 că poate fi folosit pentru instructajul persoanelor care doresc să obțină permise de conducere, sau poate fi vândut.
In consecință, având în vedere disp. art.1077 civ. privind neîndeplinirea obligației de "a face" de către debitor, care constă într-un fapt personal al acestuia, s-a apreciat acțiunea ca fondată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că acțiunea introductivă este promovată cu rea-credință, cu dorința de a induce în eroare instanțele de judecată sub două aspecte: nici un moment reprezentanții nu au dorit să se conformeze deciziei civile nr. 2033/27.11.2006 a Tribunalului Dolj prin care a fost obligată la despăgubiri în cuantum de 11082 RON către recurent. Nu numai că nu au dorit să execute de bună voie această hotărâre, dar nici după învestirea cu formulă executorie, la 13.- și somarea în repetate rânduri cu executarea plății, aceștia nu au înțeles să datoria. Cu privire la susținerea reclamantului, în sensul că vor plăti numai după ce vor primi actele de identificare ale autovehiculului, arată reaua-credință a acesteia pentru că executarea hotărârii nu este supusă nici unei condiții. Reaua-credință a reclamantului mai rezultă și din faptul că reprezentanții acestuia cunosc împrejurarea că atunci când autoturismul a luat foc printre alte lucruri ce s-au aflat în interior s-au numărat și actele de identificare, aspect ce rezultă expres din procesul-verbal întocmit cu acel prilej de către echipa de intervenție a
In ședința publică din 15 ian. 2008, instanța a calificat calea de atac ca fiind apel, dat fiind că obiectul cererii constă intr-o obligație de a face, obiect neevaluabil, astfel încât s-a considerat că nu sunt incidente disp. art. 282 ind. 1 Cod pr.civ.
In ședința publică din 15.01.2008, din oficiu a fost invocată excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate se constată următoarele:
Prin dec. civ. nr. 2033/2006 a Tribunalului Dolj, a fost obligat la plata sumei de 11.082 lei, cu titlu de despăgubiri "reprezentând întinderea prejudiciului suferit de reclamant, având in vedere faptul că autoturismul a fost avariat in totalitate ca urmare a incendierii sale, fiind adus în stare de nefuncționare, stare ce nu este remediabilă" si în nici un caz nu reprezintă contravaloarea autoturismului. Nu s-a pus problema transmiterii în vreun fel a dreptului de proprietate, drept care continuă să subziste si in prezent in patrimoniul pârâtului.
Simplul fapt că reclamantul ar fi efectuat reparația autoturismului ulterior, după pronunțarea deciziei, nu ii conferă acestuia vreunul din prerogativele dreptului de proprietate pentru a justifica interesul in i se pune la dispoziție actele de identificare a bunului, cu scopul de a dispune de acesta. Pârâtul este titularul dreptului de proprietate și este liber să dispună de bunul său.
În ce privește incidența în cauză dispozițiilor art. 1073 si urm. civ. s-a arătat că pentru a se putea prevala de aceste prevederi legale reclamantul ar fi trebuit să fie creditor al unei obligații de a da sau de a face, si in nici un caz debitor, cum este acesta, cel puțin până in prezent.
Prin urmare, s-a constatat că reclamantul nu justifică nici un interes in promovarea acțiunii, interes care să fie legitim, născut si actual.
În termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr. civilă a declarat recurs în cauză reclamantul CLUBUL R - Filiala -țeană D - O solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii.
Motivând recursul s-a susținut că prin decizia civilă nr. 2033/2006 pronunțată de Tribunalul Dolj în litigiul anterior a fost obligat către intimatul pârât la plata prejudiciului efectiv produs cât și a beneficiului nerealizat. Astfel fiind recurentul a dobândit proprietatea autoturismului, bun cu privire la care intimatul nu a mai ridicat pretenții, considerând că acesta a pierit în totalitate în incendiu. Dacă s-ar aprecia că intimatul pârât păstrează încă dreptul de proprietate asupra bunului, ne-am afla în prezența unei îmbogățiri fără justă cauză. S-a concluzionat că reclamantul prezintă interes în promovarea acțiunii, interes care este actual, legitim, direct și personal.
Recursul este fondat, fiind incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e pr. civilă.
Instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății. Acest act în cauză este constituit de decizia civilă nr. 2033/2006 pronunțată de Tribunalul Dolj - secția civilă. Este adevărat că prin această decizie recurentul a fost obligat la "despăgubiri civile" către intimatul pârât, reprezentând întinderea prejudiciu-lui produs ca urmare a avarierii autoturismului proprietatea intimatului din culpa unui prepus al recurentului.
Pentru a stabili efectele juridice ale acestei decizii nu este suficientă numai observarea termenilor folosiți de instanță. Este necesar să se stabilească ce au reprezentat aceste despăgubiri: acoperirea cheltuielilor efectuate cu repararea autoturismului sau chiar contravaloarea autoturismului. Observând considerentele deciziei menționate Curtea constată că intimatul pârât a solicitat instanței obligarea la "100.000.000 lei reprezentând contravaloarea autoturismului". Acțiunea (precizată, sub aspectul cuantumului, în raport de concluziile raportului de expertiză) a fost admisă în totalitate. La fila 3 din decizie s-a arătat că suma de 11.082 reprezintă "valoarea actuală a autoturismului", conform expertizei, și că "instanța va reține această sumă ca reprezentând întinderea prejudiciului suferit de reclamant".
Din cele expuse rezultă în mod evident că despăgubirile acordate prin decizie au reprezentat chiar contravaloarea autoturismului. Din faptul că intimatul pârât a solicitat contravaloarea bunului instanța prezumă că acesta a renunțat la orice drept cu privire la bun, situație în care ceea ce a mai rămas din autoturism după avariere este în prezent proprietatea recurentului reclamant. A opinia altfel echivalează cu acceptarea îmbogățirii fără justă cauză a intimatului pârât în detrimentul recurentului reclamant.
În calitate de proprietar actual al autoturismului, pentru care recurentul reclamant a plătit contravaloarea, acesta este îndreptățit să solicite intimatului pârât să-i predea actele, respectiv certificatul de înmatriculare și cartea de identitate. În măsura în care aceste acte nu mai există, intimatul pârât urmează să facă demersuri pentru obținerea unor duplicate de la organele în drept, pe care le va preda recurentului pârât.
Este de precizat că nu prezintă relevanță în soluționarea litigiului de față, în raport de limitele investirii instanței prin cererea de chemare în judecată, dacă recurentul reclamant a achitat sau nu debitul stabilit în sarcina sa prin decizia nr. 2033/2006.
Având în vedere aceste considerente se impune a fi admis recursul. Cât privește aplicarea prevederilor art. 312 din Codul d e pr. civilă, Curtea constată că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât, în realitate, Tribunalul nu a soluționat cauza pe excepția lipsei de interes, ci pe fond. În susținerea acestei afirmații aducem următoarele argumente:
Pentru a putea fi parte într-un proces civil este necesară întrunirea mai multor condiții, printre care existența unui drept și interesul promovării litigiului. Soluționarea unui litigiu pe excepția lipsei de interes presupune reținerea acestei excepțiifărăa face o analiză a fondului litigiului. Dacă, însă, este verificată condiția existenței dreptului subiectiv și se constată că pretențiile reclamantului nu sunt întemeiate, întrucât acesta nu face dovada dreptului pe care se sprijină aceste pretenții, nu se poate reține că - în aceste condiții - este incidentă excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii.
În cauză, instanța de apel a reținut că recurentul reclamant nu are niciun drept asupra autoturismului, bun care este și în prezent proprietatea intimatului pârât, și de aceea nu are "interes" în promovarea litigiului. Câtă vreme s-a analizat și s-a reținut faptul că recurentul nu esteîndreptățitsă primească actele autoturismului, nefiind proprietarul acestui bun, în mod nelegal s-a reținut și excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii. Recurentul a avut și are interes în cauză să solicite predarea actelor autoturismului, câtă vreme susține că, în prezent, este proprietarul bunului, caz în care are nevoie de aceste acte.
Întrucât, deci, cauza a fost soluționată pe fond în apel, se va proceda la modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de reclamantul CLUBUL ROMÂN - FILIALA INTERJUDEȚEANĂ D - O împotriva deciziei civile nr. 7 din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Modifică decizia, în sensul că respinge apelul formulat de pârât împotriva sentinței civile nr. 1786/17 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Calafat și menține sentința.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn.4 ex
26 iunie 2008
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț, Stela Popa
