Obligație de a face. Decizia 483/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 483
Ședința publică de la 28 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 26 mai 2006, privind judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.6 din data de 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.3735 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. C, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect, obligația de a face.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 26 mai 2006, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea recurentei reclamante, prin intermediul apărătorului angajat, să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 28 mai 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Tg.;ti sub nr. 941 / 2006, reclamanta chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să refacă lucrările la acoperișului clădirii Biroului Notarial din Tg - și la imobilul casă de locuit proprietatea sa, situată în orașul Tg - C, iar în caz de refuz să fie autorizată să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat că în anul 2004 a convenit cu pârâtul să- execute acoperișul la imobilul în carese află și biroul notarial, în urma înțelegerii au fost executate aceste lucrări, iar în lunile mai - iunie din anul 2005, a convenit cu același pârât să-i execute acoperișul casei proprietatea sa. Ulterior executării celor lucrărilor, s-a constatat că există grave deficiențe și lipsuri datorate unei execuții necorespunzătoare, plouând efectiv în ambele imobile, și cu toate că i s-a solicitat pârâtului în mod repetat să refacă aceste lucrări, acesta recunoscând că lucrările sunt necorespunzătoare, luându-și chiar angajamentul că le va reface, nici până în prezent nu a remediat aceste deficiențe.
Pârâtul, prin apărătorul ales, a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Prin sentința civilă nr. 3735/22.10.2007 pronunțată de Judecătoria TG C în dosar nr-, a fost admisă cererea de reexaminare formulată de expert și s-a dispus ridicarea amenzii aplicate prin încheierea de ședință din 11.09. 2007; s-a respins acțiunea civilă pentru obligație de face formulată de reclamanta, împotriva pârâtului, fiind respinsă cererea de precizare a acțiunii formulate de reclamanta.
A fost obligată reclamanta la 500 lei cheltuieli de judecată către pârâtul.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că din probatoriul administrat în cauză a rezultat cu certitudine că, anterior promovării acțiunii de către reclamantă, lucrările de reparații au fost efectuate de către SC SRL, pe cheltuiala pârâtului, în momentul promovării acțiunii de către reclamantă, respectiv 10.02.2006, pârâtul își executase de bună-voie obligațiile asumate prin contract.
Cu privire la cererea de precizare a acțiunii formulată de reclamantă în rejudecare, în sensul modificării acțiunii principale introdusă la instanță după casarea cu trimitere spre rejudecare, din obligație de a face într-o acțiune în pretenții, instanța reținut că articolul 132 cod procedură civilă stabilește momentul până la care reclamantul poate să-și modifice cererea de chemare în judecată, statuând că a fost nesocotit acest termen.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că greșit instanța de fond a reținut că pârâtul își executase de bună-voie obligațiile asumate prin contract, deși din probe a rezultat că pârâtul nu a finalizat lucrarea de înlocuire a peretelui de rigips din podul notariatului.
A arătat că din probele dosarului a rezultat că se impune obligarea pârâtului la plata sumei de 2893,47 lei despăgubiri, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații, potrivit raportului de expertiză și obligarea pârâtului de a repara peretele din rigips.
Prin decizia civilă nr.6 din 18 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Gorja respins, ca nefondat, apelul.
S-a reținut, în privința primului motiv de apel referitor la obligarea pârâtului de a reface lucrările la acoperișul imobilului în care se află sediul Biroului Notarial,că apelanta nu are calitate procesuală activă, iar în privința celui de-al doilea motiv de apel că excede obiectului acțiunii ce s-a întemeiat pe dispozițiile art.1073-1075 civ. modificarea acțiunii nefiind permisă după casarea cu trimitere.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs reclamanta, invocând art.304 pct.7 și 9 pr.civ.
Recurenta a susținut că în mod greșit s-a reținut lipsa calității sale procesuale active fără a se pune în discuție excepția și a-i da posibilitatea să depună actele necesare în clarificarea situației proprietății imobilelor, precizând în același timp că doar parterul unuia dintre imobile aparține Biroului Notarial, etajul acestuia fiind cumpărat de reclamantă, ca persoană fizică, depunând ca înscrisuri noi contractele nr.9316/1947 și 3779/1996.
A mai arătat că nu s-au analizat probele administrate în cauză, ce duc la concluzia că nu erau refăcute toate deficiențele la data promovării acțiunii (pârâtul nefinalizând lucrarea de înlocuire a peretelui din rigips din podul clădirii, astfel că se impunea cercetarea acestui aspect și obligarea pârâtului la plata sumei de 2893,47 lei suportată de reclamantă pentru remedierea deficiențelor, sumă achitată către SC.
Recurenta a precizat că a solicitat în final obligarea pârâtului la plata sumei de 2893,47 lei în valoare actualizată, ca reprezentând valoarea lucrărilor la care s- obligat și nu le-a executat în mod corespunzător.
Privitor la suma de 83,34 lei indicată în sentință a arătat că ar reprezenta, conform raportului de expertizăm val. unor lucrări posibil nerealizate, întrucât nu au fost facturate, iar nu suma datorată de pârât, cum eronat a reținut prima instanță.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare.
Recursul este fondat.
În mod nelegal instanța de apel a respins apelul reclamantei, reținând excepția lipsei calității procesuale active fără a pune în discuție excepția și a analiza toate aspectele speței sub acest aspect. Calitatea procesuală se determină în concret la speță și în raport de litigiul dedus judecății.
Instanța poate să invoce excepțiile absolute în orice stare a pricinii (art.108 alin.1 pr.civ.), dar are obligația de a le pune în discuție părților pentru a nu se încălca principiul contradictorialității și al dreptului la apărare.
Pe de altă parte, motivarea dată de instanța de apel soluționării excepției este incorectă.
Instanțele nu au fost investite cu soluționarea unei acțiuni reale în cadrul căreia se cere să existe o identitate între reclamant și titularul dreptului real pus în discuție, ci cu o acțiune întemeiată pe un raport obligațional. În cadrul acestei acțiuni se impunea determinarea subiectelor raportului juridic obligațional, reclamanta, având posibilitatea să contracteze executarea unor lucrări pentru o altă persoană fizică sau juridică. De altfel, din cuprinsul cererii introductive rezultă că s-a cerut executarea lucrărilor la două imobile distincte -aflate la adrese diferite, iar instanțele nu au clarificat situația imobilului din Tg.C,- - sub aspectul proprietății.
Cât privește imobilul din- bis, din cele două contracte (depuse în recurs) rezultă că parterul aparține Biroului Notarial, iar etajul a fost cumpărat de reclamantă - în nume propriu, acoperișul imobilului aflându-se în coproprietate.
Se mai constată că reclamanta a formulat cererile în cauză prin mandatar judiciar, respectiv prin apărător, iar din împuternicirile avocațiale depuse la dosar (fila 6 din dosar 2803/3/317/2006 al Judecătoriei Tg.C, fila 11 din dosarul cu același număr al Tribunalului Gorj ) rezultă că părți în contractul de asistență juridică au fost (persoană fizică) dar și Biroul Notarial reprezentat de notar.
Totodată, în mod greșit cele două instanțe au refuzat să judece cererea reclamantei de a fi dezdăunată pentru executarea necorespunzătoare a lucrărilor la acoperișul celor două imobile, apreciind eronat că ar reprezenta o cerere nouă ori o modificare a cererii inițiale - și s-ar încălca art.132 pr.civ.
Prin acțiunea introductivă s-a cerut obligarea pârâtului la refacerea lucrărilor dar și autorizarea reclamantei de a executa lucrările pe cheltuiala pârâtului. Acțiunea s-a întemeiat pe dispozițiile art.1073-1075 civ. dispoziții cuprinse în cap.VII - ce reglementează efectele obligațiilor.
Potrivit art.1073 civ. creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil - are dreptul la dezdăunare.
Aceste dezdăunări reprezintă echivalentul juridic suferit de creditor ca urmare a neexecutării ori a executării necorespunzătoare a obligației de către debitor. Dezdăunările se mai numesc despăgubiri ori daune-interese și reprezintă o executare indirectă a obligației.
Aceasta nu înseamnă transformarea obligației inițiale într-o nouă obligație.
În cazul obligației de a face - obligația angajată este intuitu personae și trebuie executată într-un termen considerat esențial de către creditor și în cazul în care nu mai este posibilă executarea obligației - despăgubirile sunt datorate în virtutea obligației inițiale, ele constituind obiectul subsidiar cu titlu de sancționare a debitorului pentru neexecutarea obligației.
În speță, după cum am arătat deja, reclamanta a solicitat, prin capătul doi al acțiunii această dezdăunare ca o valoare a executării lucrărilor pe cheltuiala debitorului obligației.
Precizarea ulterioară a acțiunii în sensul determinării sumei ce reprezintă echivalentul executării lucrărilor pe seama pârâtului debitor nu constituie o modificare a obiectului acțiunii din obligație de a face în acțiune în pretenții, cum incorect au reținut cele două instanțe ci determinarea dezdăunării solicitate inițial în temeiul art.1073 civ.
De altfel, este greșită și motivarea privind inadmisibilitatea modificării acțiunii după casarea cu trimitere prin invocarea deciziei 691/1960 a Tribunalului Suprem.
Practica Tribunalului Suprem nu a fost constantă sub acest aspect, în sens contrar fiind pronunțată decizia civilă nr. 1916/1974 (publicată în 6/1975 p. 65) - soluția admisibilității modificării fiind justificată pe considerentul că pârâtul nu este prejudiciat întrucât trimiterea s-a făcut la prima instanță, astfel că nu este privat de un grad de jurisdicție.
În rejudecarea cauzei, precizarea s-a formulat în fața primei instanțe până la prima zi de înfățișare.
Față de toate aceste considerente și în baza art.312 alin.3 pr.civ. urmează a se admite recursul și a se casa decizia recurată și cum prima instanță a soluționat de asemenea cauza fără a intra în cercetarea fondului, se va admite apelul reclamantei, se va desființa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Tg.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.6 din data de 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.3735 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. C, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect, obligația de a face.
Casează decizia menționată, în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.3735 din 22.10.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Tg.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
02.06.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț, Stela Popa
