Obligație de a face. Decizia 494/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.494
Ședința publică din 13 mai 2008
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Ion Graur
JUDECĂTOR: Dr.- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.24/A/21.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru reclamanta recurentă și avocat în reprezentarea pârâtului intimat.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul reclamantei recurente depune dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 4 lei, cu chitanța nr. -/13.05.2008 și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
Constatând cauza în de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul reclamantei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și a sentinței primei instanțe în sensul admiterii acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată, arătând că pârâtul nu și-a respectat obligația înscrisă în contractul de concesiune de a scoate din circuitul agricol terenul în litigiu, fiind astfel în imposibilitate de a beneficia de utilități, nefiind proprietară asupra terenului, cu toate că ea și-a achitat toate obligațiile ce decurg din contractul de concesiune.
Apărătorul pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ambelor hotărâri ca fiind temeinice și legale, arătând că art.8 din contractul de concesiune se referă al obligația concedentului de a preda bunul corelativ cu obligația concesionarului de a construi pe teren într-un termen de un an, iar obligația de a scoate terenul din circuitul agricol este o obligație care aparține exclusiv reclamantei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
prin decizia civilă nr.24/A/21ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a fost respins apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.9237/02.10.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Consiliul Local.
Tribunalul a reținut că prin acțiunea adresată Judecătoriei Timișoara reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul local al comunei solicitând să fie obligat la efectuarea tuturor operațiunilor legale constând în scoaterea din circuitul agricol, parcelarea și înscrierea în CF a terenului ce i-a fost concesionat, obligație asumată potrivit art.8 din contractul de concesiune încheiat între părți, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că părțile au încheiat contractul de concesiune nr.1468/6.05.2003, în baza căruia pârâtul i-a predat suprafața de 928 mp în vederea construirii unei case de locuit, teren pentru care a plătit redevența și pe care în decursul unui an de zile a edificat construcția pe baza aprobării verbale a reprezentanților pârâtului.
Reclamanta a arătat că nu poate finaliza construcția, respectiv nu se poate racorda la rețelele de utilități deoarece pârâtul nu își îndeplinește obligația asumată prin art.8 din contractul de concesiune.
În drept a invocă dispozițiile art. 1075 și 1077 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.9237/2.10.2007 Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea.
Instanța de fond a reținut că reclamanta și pârâtul au încheiat contractul de concesiune nr.1468/6.05.2003, al cărui obiect îl constituie lotul 5 teren situat în localitatea județul T în suprafață de 928 mp.
Părțile au stabilit că terenul concesionat se găsește în CF 170 cu nr.top 181, pășune în suprafață de 12096 mp, proprietar tabular fiind Statul Român.
Conform art.8 din contractul de concesiune încheiat între părți, concedentul, pârâtul din cauză, s-a obligat să predea concesionarului, reclamanta în cauză, terenul pe bază de proces-verbal de predare-primire, iar concedentul s-a obligat ca în termen de un an să edifice construcția.
Potrivit adeverinței nr.1867/26.03.2007 a Primăriei comunei, terenurile de pe parcelele cu nr.top 181 și 727 aparțin domeniului privat la comunei, iar prin hotărârea nr.18/19.11.1996 pârâtul a aprobat extinderea extravilanului comunei. Ulterior, prin hotărârea nr.9/22.04.1998 a aprobat
intravilanului localității a fost aprobată de A T cu avizul nr.477/19.03.1998, conform al localității.
Prima instanță a apreciat că răspunderea civilă contractuală a părților, generată de contractul încheiat la 6.05.2003, se impune a fi analizată în raport de dispozițiile Legii nr.50/1991, în vigoare la acea dată, act normativ ce prevedea în art.20 alin.3 că terenurile destinate construirii evidențiate în intravilan se din circuitul agricol temporar sau definitiv prin autorizație de construire.
La această condiție legiuitorul a renunțat ulterior prin Legea nr.401/2003.
Instanța de fond a reținut că în baza contractului de concesiune reclamanta era obligată să obțină autorizație de construcție și să scoată terenul din circuitul agricol, întrucât după îndeplinirea acestor obligații de către reclamantă pârâtul avea obligația de a parcela și întabula terenul în cartea funciară.
Ca urmare, instanța de fond a apreciat că se impune respingerea acțiunii reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel în termen, solicitând schimbarea ei în tot, în sensul admiterii acțiunii.
Reclamanta arată că argumentele primei instanțe sunt străine cauzei, că a fost ignorată întâmpinarea pârâtului și convenția încheiată de părți, care are putere de lege între acestea, convenție care stabilește ordinea operațiunilor la care părțile s-au obligat.
Mai arată că în condițiile în care pârâtul s-a obligat să predea reclamantei terenul, câtă vreme aceasta a plătit redevența, obligația de scoatere a terenului din circuitul agricol revine pârâtului.
Analizând apelul, tribunalul a apreciat că este neîntemeiat.
A reținut că actul juridic încheiat de părți este guvernat de legea în vigoare la data încheierii lui, respectiv de Legea nr.50/1991, așa cum a fost modificată prin Legea 453/2001.
Potrivit art.20 alin.2 din acest act normativ, scoaterea din circuitul agricol temporar sau definitiv se realiza prin autorizația de construire, care, potrivit art.1, se eliberează la solicitarea persoanei deținătoare, iar nu din inițiativa organului administrativ.
Cum în speță reclamanta deține contractul de concesiune ce-i conferă dreptul de a construi, numai aceasta are dreptul de a solicita autorizația de construire în vederea scoaterii terenului din circuitul agricol.
Tribunalul a apreciat că raportul juridic dintre părți rămâne guvernat de aceste dispozițiile legale, chiar dacă prin modificarea ulterioară a Legii nr.50/1991 condiția obținerii autorizației de construire a fost eliminată.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a apreciat că nu se impune schimbarea sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs în termen, solicitând modificarea ambelor hotărâri, iar în fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Reclamanta arată că ambele hotărâri rețin greșit incidența art.20 alin.3 din Legea nr.50/1991 modificată prin Legea nr.453/2001, potrivit căruia ar avea obligația de a face demersurile pentru scoaterea din circuitul agricol a terenului ce i-a fost concesionat de pârât în vederea construirii unei case.
Reclamanta susține că aceste dispoziții legale nu există, iar potrivit Ordinului nr.897/7.09.2005 pentru aplicarea Regulamentului privind conținutul documentației referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol, cererea pentru aprobarea scoaterii din circuitul agricol, potrivit art.2 pct.1 lit.a, poate fi făcută de beneficiar. Câtă vreme însă, prin art.8 din contract pârâtul s-a obligat să-i concesioneze un teren individualizat prin număr de carte funciară și număr topografic este evident că și-a asumat obligația ca întreaga documentație de scoatere a terenului din circuitul agricol să fie întocmită de el.
Reclamanta mai arată că și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contract, plătind redevența, impozitele aferente și edificând construcția, iar acum nu o poate utiliza datorită faptului că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract.
Reclamanta mai arată că pentru a solicita autorizație de construcție în mod logic trebuie să deții cu titlu legal un teren, iar pârâtul a și recunoscut să a depus o parte din documentația pentru scoaterea terenului din circuitul agricol, dar că pe parcurs a renunțat să mai insiste în finalizare acesteia.
În drept invocă dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Pârâtul nu a depus întâmpinare în cauză.
Analizând recursul declarat de reclamantă, în raport de motivele invocate, de probele dosarului și de dispozițiile art.299-312 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat, după cum urmează:
potrivit contractului de concesiune nr.468/6.05.2003, pârâtul a concesionat reclamantei în temeiul Legii nr.50/1991 și a hotărârii adoptată anterior terenul situat în localitatea, având suprafața de 928 mp în lotul 5, neavând indicat numărul de carte funciară și numărul topografic.
Contractul menționează că terenul se predă concesionarului pe bază de proces-verbal de predare-primire în vederea realizării construcției, a cărei durată de execuție este de un an, obligație a cărei nerespectare atrage nevalabilitatea contractului de concesiune.
Termenul contractului este de un an.
Prin art.8 din contract pârâtul în calitate de concedent s-a obligat să predea reclamantei în calitate de concesionar pe bază de proces-verbal de predare-primire terenul înscris în cartea funciară și cu număr topografic, fără a fi indicate numărul de carte funciară și numărul topografic al parcelei.
Reclamanta susține că a edificat construcția și și-a îndeplinit astfel obligația asumată prin contract.
Prin întâmpinare pârâtul s-a apărat arătând că reclamanta nu s-a adresat inițial acestuia, astfel că acțiunea este prematură.
Curtea apreciază că cele două instanțe au reținut corect că potrivit principiului că actele juridice sunt guvernate de dispozițiile legale în vigoare la data încheierii lor, conținutul raportului juridic dintre părți constând în drepturile și obligațiile acestora, este guvernat de dispozițiile Legii nr.50/1991, așa cum a fost modificată prin Legea 453/2001, în vigoare la acea dată.
Potrivit art.20 alin.3 din acest act normativ, reclamanta era obligată să obțină autorizația de construcție înainte de edificarea construcției, iar prin autorizația de construcție avea loc și scoaterea terenului din circuitul agricol.
Reclamanta arată însă în acțiune că a edificat construcția pe baza aprobării verbale a reprezentanților pârâtului, susținere ce demonstrează că aceasta nu a solicitat autorizația de construire.
În aceste condiții, Curtea apreciază că reclamanta nu a respectat dispozițiile legale în vigoare, astfel că nu poate pretinde ca pârâtul să facă demersurile pe care ea însăși trebuia să le facă.
Curtea mai constată că în contractul de concesiune încheiat de părți nu sunt menționate numărul de carte funciară și numărul topografic al parcelei pe care este amplasat terenul concesionat, situație în care este evident că reclamanta și-a asumat acest neajuns, acceptând să încheie contractul în asemenea condiții. Datorită acestui fapt însă ea nu poate pretinde ca pârâtul să facă demersurile pe care ea însăși trebuie să le facă.
În cauză, pârâtul a întocmit documentația prealabilă concesionării, realizând atât planul urbanistic general cât și planul urbanistic de detaliu și obținând avizul de extindere a intravilanului localității. De asemenea, este stabilit atât numărul cărții funciare, cât și cel topografic al parcelei.
Curtea mai constată că în prezent prin Ordinul 897/2005 a fost aprobat Regulamentul privind conținutul documentației referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol, iar art.2 pct.1 lit.a stabilește că cererea pentru aprobarea de scoatere din circuitul agricol poate fi făcută de beneficiar.
Curtea apreciază astfel că pârâtul nu s-a obligat așa cum susține reclamanta să facă demersurile pentru scoaterea terenului din circuitul agricol, parcelarea și înscrierea acestuia în cartea funciară, iar pe de altă parte, o asemenea obligație nu poate fi impusă nici în raport de dispozițiile legale aplicabile, obligația de predare-primire pe bază de proces-verbal a terenului având numai înțelesul de predare faptică pentru ca reclamanta să-și poată îndeplini obligația de edificare a construcției în termen de un an.
Ca urmare, Curtea apreciază că motivele de recurs invocate de reclamantă nu pot fi reținute pentru a determina modificarea celor două hotărâri în sensul admiterii acțiunii reclamantei și urmează să respingă ca neîntemeiat recursul declarat de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.24/A/21.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Adriana Corhan Dr.- -
GREFIER
- -
Red.AC/15.05.2008
Dact./15.05.2008
Judecătoria Timișoara - judecător
Tribunalul Timiș -judecător,
2 ex.
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Ion Graur, Adriana Corhan
