Obligație de a face. Decizia 51/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 51/2009
Ședința publică de la 05 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
JUDECĂTOR 3: Mihaela Florentina
Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 206/A/15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, având ca obiect obligație de a face.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise formulate de recurentul reclamant prin mandatar.
dezbaterilor au fost consemnate prin încheierile de amânare a pronunțării din data de 22 ianuarie 2009 și respectiv 29 ianuarie 2009, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea înregistrată la udecătoria Hunedoara, reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului H, Ministerul Finanțelor Publice și Primăria H, solicitând ca pârâții să fie obligați, să încheie în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995, un contract de vânzare - cumpărare pentru imobilul situat în H,-, jud. H, înscris în cf 2768 H, nr. top. 241, compus din teren și casă în suprafață de 100 de stânjeni.
În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul este compus din două camere și bucătărie precum și suprafața de teren aferentă și a fost repartizată tatălui său -, în calitate de chiriaș în anul 1971, de către Consiliul Local De atunci întreaga familie a locuit în imobil, respectiv tatăl reclamantului, mama sa, el și. A fost plătit impozitul de familie, și nimeni nu i-a tulburat în folosință. reclamantului, după ce s-a căsătorit, s-a mutat din locuință iar în prezent locuiește cu reclamantul și soția acestuia. Având în vedere că imobilul nu a fost revendicat nici la Legea nr. 112/1995, nici la Legea nr. 10/2001, în temeiul art. 9 din Legea nr. 112/1995, reclamantul a solicitat să-i fie înstrăinat, însă Consiliul Local susține că nu este al său, la fel și Ministerul d e Finanțe. Cert este că Statul Român l-a dobândit cu titlu expropriere, în temeiul 218/1960. Întrucât tatăl reclamantului a rătăcit contractul de închiriere, dovada existenței acestuia se face cu Ordinul de repartiție și dacă va fi nevoie, cu probe testimoniale.
În drept se invocă Legea nr. 112/1995.
Prin sentința civilă nr. 879/2007, Judecătoria Hunedoaraa respins excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtul Municipiul H prin Primar și a admis în parte acțiunea formulată de reclamant împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul H prin Primar, și în consecință a obligat pârâții să încheie cu reclamantul contract de vânzare - cumpărare având ca obiect imobilul situat în H,-, înscris în CF 2768 H, nr. top. 241. fost respinsă în rest acțiunea.
S-a reținut în considerentele sentinței că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului în temeiul Decretului nr. 218/1960, ca bun fără stăpân, fiind confiscat în baza 111/1951, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat în data de 10.07.1967. Potrivit Ordinului de repartiție nr. 1372/22.06.1971, imobilul a fost repartizat tatălui reclamantului, -, care a locuit împreună cu familia sa, respectiv soția, reclamantul și acestuia. În prezent în imobil locuiește reclamantul cu soția sa. Imobilul nu a fost revendicat iar după expirarea termenului prevăzut de Legea nr. 112/1995, reclamantul a solicitat să-i fie vândut de Primăria H, însă aceasta l-a îndrumat să se adrese Direcției Generale a Finanțelor Publice H, cererea rămânând nesoluționată.
Instanța a constatat că imobilului îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 112/1995, și nu este exceptat de la vânzare, astfel că a obligat pârâtele să vândă locuința, împrejurarea că nu se găsește în evidențele Primăriei nefiind de natură a concluziona că imobilul nu aparține Municipiului Cu privire la teren, instanța a reținut că reglementarea situației acestuia se va face pe cale administrativă, în baza Legii nr. 18/1991, după reglementarea situației locuinței.
Prin decizia civilă nr. 909/R/2007, Tribunalul Hunedoara - ca instanță de recurs, a admis recursurile formulate de pârâții Primarul Municipiului H, Paj ud. H, împotriva sentinței civile nr. 879/2007 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, pe care a modificat-o parțial, în sensul că a respins în tot acțiunea formulată de reclamant, și a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva aceleiași sentințe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului, ca instanță de apel.
Prin decizia civilă nr. 89/13.03.2008, Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția civilă, a admis recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 909/R/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, a casat decizia atacată, a trimis cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecare ca instanță de apel.
Curtea de Apel a considerat că obiectul cauzei îl constituie obligarea pârâților de a încheia contract de vânzare - cumpărare, deci o obligație neevaluabilă în bani, astfel că față de prevederile art. 282/1 cod procedură civilă, Tribunalul a judecat greșit calea de atac.
În rejudecarea apelului, Tribunalul Hunedoara prin decizia civilă nr. 206/A/15.09.2008, a admis apelurile formulate de pârâții Municipiul H prin Primar, Paj ud. H pentru Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 879/2007 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, pe care a modificat-o parțial, în sensul că a respins acțiunea reclamantului pentru obligare la încheierea contractului de vânzare - cumpărare. A fost respins ca nefondat apelul introdus de reclamantul împotriva aceleiași sentințe. A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului Municipiul H, suma de 24,47 lei cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele deciziei Tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția invocată de reclamant privind lipsa calității procesuale active a Primarului Municipiului H, de a declara apel în nume propriu, pentru că acțiunea a fost admisă față de pârâtul Municipiul H prin Primar, iar din antetul cererii de apel rezultă că acest pârât a declarat și apelul. A fost respinsă și susținerea apelantului Municipiul H prin Primar, că nu are calitate procesuală pasivă, cu motivarea că imobilul în litigiu face parte, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 din domeniul privat al statului, este un bun de interes local, astfel că Municipiul H prin Primar are calitate procesuală pasivă.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 112/1995, au dreptul să cumpere apartamente numai chiriașii titulari de contract, iar potrivit art. 6 din HG 20/1996 privind aplicarea Legii nr. 112/1995, au dreptul să cumpere apartamentele în care locuiesc numai chiriașii care, având un contract de închiriere valabil cumpărat, ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii. Reclamantul nu a dovedit că are contract de închiriere pentru imobilul în litigiu, iar prin Ordinul de repartizare nr. 1372/1971, rezultă că imobilul a fost repartizat tatălui său - și membrilor săi de familie, reclamantul susținând că el este cel intitulat eronat " ". Din declarațiile martorilor a rezultat că părinții reclamantului sunt plecați în Oltenia, la țară. Deși reclamantul locuiește și în prezent în imobil, nu a încheiat contract de închiriere propriu asupra imobilului în litigiu, deci locuiește fără titlu, ca tolerat. De aceea instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile textului legal sus menționat și a admis apelurile Municipiului H și P
Cu privire la apelul reclamantului, Tribunalul a apreciat că în mod corect s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local H, prin încheierea de ședință din 07.02.2007, întrucât bunul este de interes local, astfel că această calitate revine Municipiului H prin Primar și PHp entru Ministerul Economiei și Finanțelor. Cât privește terenul, hotărârea instanței de fond este corectă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, și în consecință modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului său și respingerea apelurilor pârâților.
În motivarea recursului, reclamantul susține că instanța de apel a reținut greșit că nu are calitatea de chiriaș a imobilului din litigiu și nu are drept la cumpărarea acestuia. În realitate, recurentul a drepturi locative proprii și nu de tolerat, așa cum greșit a interpretat legea, tribunalul. În al doilea rând susține că Tribunalul a reținut greșit că imobilul în litigiu intrând în proprietatea statului, ca bun fără stăpân, ar fi exceptat de la vânzare potrivit Legii nr. 112/1995, el putând fi valorificat doar potrivit OG 14/2007. Instanța nu a făcut referire la apărările reclamantului față de acest temei legal.
În drept s-a invocat art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
În cauză au formulat întâmpinări toți pârâții.
Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin P H, a solicitat respingerea recursului, susținând în esență că reclamantul nu a fost titular de contract de întreținere, așa încât art. 9 din Legea nr. 112/1995 nu este incident în cauză. În ceea ce privește actul normativ în temeiul căruia urmează a se face valorificarea imobilului, acesta este OG 14/2007, valorificarea imobilului urmând a se face pe calea licitației publice.
Municipiul H, prin Primar, a solicitat de asemenea respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență, aceleași aspecte menționate și prin întâmpinarea depusă de P
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Așa cum corect a reținut Tribunalul Hunedoara, reclamantul nu are un contract de închiriere valabil încheiat pentru imobilul în litigiu, și nu a fost în măsură să prezinte nici măcar contractul de închiriere care susține că s-ar fi încheiat în anul 1971 între tatăl său - și Consiliul Local al Municipiului De altfel, reclamantul recunoaște aceste aspecte, însă susține că are drepturi locative proprii. Afirmația sa nu are suport juridic, în condițiile în care, în anul 1971, când se presupune că s-a încheiat acel contract de închiriere, reclamantul era minor. Faptul că a achitat taxe și chirie pentru acest imobil pe care îl ocupă ca tolerat, nu îi conferă calitatea de chiriaș cu un contract de închiriere valabil încheiat, așa cum pretinde art. 9 din Legea nr. 112/1995, pentru a fi admisibilă, acțiunea sa pentru obligarea pârâților să încheiere contract de vânzare - cumpărare pentru imobilul în litigiu.
Întrucât nu este îndeplinită această primă condiție pentru admisibilitatea acțiunii, este inutil a examina îndeplinirea celei de a doua condiții, respectiv dacă imobilul poate fi vândut sau este exceptat de la vânzare, raportat la faptul că a intrat în proprietatea statului ca bun fără stăpân. Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, urmează să fie respins recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 206/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Pentru aceste motive:
( continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 51/05.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-)
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul împotriva deciziei civile nr. 206/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.02.2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
.
Tehn.
2 ex/27.02.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță, Mihaela Florentina
