Obligație de a face. Decizia 532/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 532/
Ședința publică din 23 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și, cu domiciliul în O S,-/B, județul H, împotriva deciziei civile nr. 152 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 17.04.2009, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 23.04.2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 769 din 29 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesca fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții și și, în consecință: a dispus înființarea servituții de trecere pe jos și cu autovehicule asupra imobilului înscris în 3320 O S, nr. top. 2242/4/2 ( 250.), nr. cad. 1314/2 și a unei suprafețe de 122. ( lățimea 5 metri și lungimea 24,40 metri) din parcela cu nr. cad. 893, conform completării de expertiză în favoarea fondului dominant înscris în 3430 O S, nr. top. 2239/1/2 și 2240/1/2; a dispus obligarea reclamanților pârâți reconvenționali să plătească pârâților reclamanți reconvenționali suma de 29.614 lei cu titlu de despăgubiri și a compensat în parte cheltuielile de judecată obligând reclamanții la 3.011,50 lei cheltuieli de judecată.
În esență, Judecătoria Odorheiu Secuiesca constatat că terenul proprietatea reclamanților este un loc înfundat, fără acces la drumul public și, în consecință, pe baza unui raport de expertiză a stabilit un drept de servitute de trecere pentru terenul proprietatea pârâților care pentru prejudiciul suferit le-a fost recunoscut dreptul la despăgubiri în cuantum de 29.614 lei.
Apelul declarat de pârâții și a fost admis prin Decizia civilă nr. 152 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita și, în consecință hotărârea atacată a fost schimbată, în sensul că reclamanții au fost obligați la plata sumei de 59.228 lei reprezentând despăgubiri pentru pagubele cauzate prin înființarea servituții de trecere, cheltuielile de judecată din apel au fost puse în sarcina reclamanților.
Tribunalul Harghitaa stabilit că în mod legal instanța de fond a constatat caracterul înfundat al proprietății reclamanților, ceea ce i-a îndreptățit la o cale de acces spre drumul public. De asemenea legală a fost considerată poziționarea în teren a servituții de trecere acordată fondului dominant proprietatea reclamanților.
În privința despăgubirilor acordate de instanța de fond, Tribunalul Harghitaa concluzionat că sunt insuficiente și nu țin cont de prejudiciul cauzat părților prin instituirea dreptului de servitute. Ca urmare, pornind de la evaluarea realizată de expertul s-au majorat despăgubirile la suma de 59.228 lei.
Reclamanții au formulat recurs și au solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului pârâților și menținerii hotărârii instanței de fond.
Recunoscând legalitatea hotărârilor instanței de fond și a instanței de apel în ceea ce privește acordarea și amplasamentul servituții de trecere, reclamanții au criticat însă modul în care Tribunalul Harghitaa stabilit cuantumul despăgubirilor.
În opinia lor nu s-a ținut cont, la stabilire a despăgubirilor, de faptul că pârâții au cumpărat terenul în suprafață de 250. tocmai pentru a-și crea o cale de acces spre propriul lor teren, că oricum arborii urmau a fi tăiați pentru a realiza un drum și a ridica un garaj, în acest scop fiind emis un certificat de urbanism.
Un alt argument adus de reclamanți este acela că în chiar practica Tribunalul Harghita nu au fost acordate despăgubirile pentru un prejudiciu ipotetic așa cum prin excepție s-a făcut în prezenta cauză.
În fine, un ultim argument a fost acela că Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în practica sa că în cazul în care servitutea de trecere folosește și fondului aservit cheltuielilor urmează a fi suportate proporțional cu foloasele culese și de proprietarul acestui fond.
Pârâții au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat deoarece oricum despăgubirile acordate nu acoperă prejudiciul cauzat prin instituirea dreptului de servitute și asupra celei de-a doua parcele de teren. Oricum, în opinia pârâților despăgubirile acordate nu acoperă întregul prejudiciu.
Verificând decizia atacată, Curtea constată că recursul nu este fondat având în vedere următoarele considerente:
În analiza căii de atac exercitată de reclamanți trebuie pornit de la regula instituită de dispozițiile art. 299 alin.1 raportat la art. 304 Cod procedură civilă, potrivit căreia recursul este o cale de atac extraordinară, prin care se verifică legalitatea hotărârii atacate, prin prisma motivelor expres și limitativ prevăzute de lege.
Se observă, mai apoi, că reclamanții sunt nemulțumiți de starea de fapt pe care a reținut-o instanța de apel cu privire la prejudiciul cauzat pârâților prin instituirea servituții de trecere în favoarea proprietății reclamanților, implicit cu privire la cuantumul despăgubirilor. Această critică vizează netemeinicia hotărârii dată în apel, ceea ce excede competenței instanței de recurs. Prin criticile pe care le aduc reclamanții, doresc transformarea recursului într-o cale de atac devolutivă în care să se reanalizeze starea de fapt rezultată din probele administrate.
De altfel, deși reclamanții fac trimitere la motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, nu argumentează în nici un fel de ce motivele de fapt și de drept pe care se sprijină decizia instanței de recurs sunt contradictorii ( nici măcar nu susțin acest lucru ci doar fac trimitere la un text de lege), străine de cauză sau inexistente.
La fel și în ceea ce privește al doilea motiv de recurs invocat, reclamanții nu indică ce text de lege a fost încălcat sau aplicat greșit în dezlegarea pricinii.
de remarcat este și faptul că, în considerente, se susține încălcarea unei practici judiciare în materie, ori, practica judiciară nu constituie însă izvor de drept, lege, în înțelesul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Față de cele reținute, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamanților și pentru că ei sunt cei care au căzut în pretenții, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârâți în recurs reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții și, cu domiciliul în O S,-/B, județul H, împotriva deciziei civile nr. 152 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Obligă reclamanții la plata sumei de 3570 lei în favoarea pârâților și cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
Judecător Judecător
Grefier
Red.
Tehnored.
2 exp./28.05.2009
Jud.fond.
Jud.tr.;
OPINIE SEPARATĂ
Admite recursul declarat de reclamanții și, cu domiciliul în O S,-/B, județul H, împotriva deciziei civile nr. 152 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Modifică decizia civilă atacată și respinge apelul declarat de pârâții și, cu domiciliul în O S,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 769/29.05.2008.
Președinte
Așa cum rezultă din motivele de recurs invocate reclamanții și au contestat valoarea despăgubirilor datorate proprietarului fondului aservit raportat la starea de fapt expusă, respectiv că normei juridice aplicate în speță, art.616 cod civil nu i s-a dat o interpretare justă.
Acest motiv de recurs se încadrează în prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, susținându-se că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Din aceste considerente se va analiza starea de fapt și norma de drept aplicată.
Potrivit art.616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Terenul asupra căruia s-a instituit servitutea de trecere este proprietatea pârâților și este în scris în CF 1314/2 în suprafață de 250 mp și nr. cad.893 în suprafață de 122 mp.
După cum rezultă din actul de dezmembrare imobiliară (127 dosar nr-), identificarea și dezmembrarea acestei parcele s-a realizat la cererea fostului proprietar al terenului, anterior vânzării terenului către pârâți.
. parcelei cu nr.top.2242/4/2, nr.cad.1314/2 s-a realizat sub titulatura de drum-teren viran în CF 3320 S (85 dosar nr.1363/2005).
Potrivit certificatului de urbanism depus la filele 221-222 dosar nr-, pârâții au avut intenția edificării unui garaj.
Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului, (143) pe această parcelă sunt pomi și.
Prin raportul de expertiză tehnică întocmit de sing. (184) s-a arătat că pârâtul deține în zonă imobile, care nu au acces la drumul public și a încercat să rezolve accesul prin cumpărarea suprafeței de 250 mp care la ora actuală are categoria de folosință livadă și care la dezmembrarea inițială s-a notat cu drum-teren viran.
Prin același raport de expertiză s-a stabilit valoarea de circulație a terenului în suprafață de 250 mp, ca fiind de 33.515 Ron.
Din starea de fapt prezentată anterior rezultă că procesul de defrișare a terenului profită și proprietarului fondului aservit.
Pe de altă parte, prin raportul de expertiză întocmit de ing., prejudiciul s-a calculat pe 20 de ani, având în vedere o perioadă climatic normal, fără calamități naturale - înghețuri de primăvară, grindină, vânturi și furtuni puternice (47 dosar nr-).
Se apreciază că aceste prejudicii viitoare nu sunt sigure, nu pot fi evaluate în prezent pe bază de elemente îndestulătoare. Nu se poate cunoaște în prezent întreaga întindere a acestuia, astfel încât aceste prejudicii viitoare sunt lipsite de caracter cert.
Având în vedere că procesul de defrișare a terenului profită și proprietarului fondului aservit, că prejudiciul stabilit în cuantum de 59.228 lei prin raportul de expertiză agricolă nu este cert, se apreciază că acordarea de despăgubiri în cuantum de 29.614 lei, o valoare apropiată de prețul de circulație a terenului asupra căruia s-a instituit servitutea de trecere este justă pentru repararea pagubei cauzate.
Președinte
Red.
Tehnored.CC/2 exp.
22.06.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
