Obligație de a face. Decizia 699/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 699
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 204 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1620 din 5 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant și intimatul pârât asistat de avocat
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul reclamant susține oral concluziile scrise depuse la dosar, în raport de care solicită admiterea recursului, modificarea deciziei iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și respingerea cererii reconvenționale formulată de pârât.
Apărătorul intimatului pârât susține că prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit că reclamantul este cel care are pe terenul său trei șanțuri longitudinale ce dirijează apele spre proprietatea pârâtului, ape ce produc pârâtului inundații. Arată că săparea unui șanț transversal de către reclamant ar pune capăt litigiului.
Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1620/05.03.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-J, jud. G în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea civilă formulată de V, domiciliat in comuna, Județ G, împotriva pârâtului, domiciliat in comuna, județ
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul.
A fost obligat reclamantul V să efectueze un șanț colector al apelor pluviale pe terenul său care să facă legătura dintre șanțul situat pe hotarul de sud dintre terenul său și terenul lui iar in caz de refuz autorizează pe pârât să execute această lucrare pe cheltuiala reclamantului și la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către pârât.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că atât reclamantul cât și pârâtul dețin in zona litigiului terenuri limitrofe, respectiv pârâtul deține un teren amplasat pe direcția est-vest, iar reclamantul deține un teren aproximativ perpendicular pe terenul pârâtului, terenul reclamantului fiind ridicat mai sus decât cel al pârâtului fapt ce determină ca apele pluviale de pe terenul reclamantului să se scurgă pe terenul pârâtului.
Că, de-a lungul hotarului dintre proprietățile părților, respectiv pe terenul pârâtului se află o acumulare de ape pluviale care se datorează diferenței de nivel dintre proprietatea reclamantului și terenul pârâtului, respectiv datorită faptului că terenul reclamantului este mai ridicat decât terenul pârâtului astfel că apele pluviale se scurg de pe terenul reclamantului pe terenul pârâtului, pârâtul săpând un șanț de colectare a apelor pe proprietatea sa in dreptul proprietății reclamantului în scopul de a drena aceste ape către canalul principal situat de-a lungul uliței.
A mai reținut prima instanță că, datorită faptului că terenul reclamantului este mai ridicat decât terenul pârâtului determină scurgerea apelor pluviale de pe terenul reclamantului pe terenul pârâtului, acesta din urmă fiind îndreptățit să execute un șanț de colectare a apelor pentru a drena apele de pe terenul său, nerezultând că prin efectuarea șanțului de către pârât a fost afectată într-un fel proprietatea reclamantului cu atât mai mult cu cât șanțul a fost realizat pe terenul său si nu pe proprietatea reclamantului și așa cum a constatat și expertul, cu ocazia deplasării în teren, acumularea de ape se află pe terenul pârâtului, și se datorează evident scurgerii apelor de pe terenul reclamantului, astfel că cel prejudiciat ar fi eventual pârâtul și nu reclamantul, iar prin efectuarea acestei lucrări, reclamantul nu a depășit limitele unei vecinătăți tolerabile pentru a putea fi un abuz de drept, din partea sa, în raporturile de vecinătate.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de către pârât, prin care se solicită ca reclamantul să fie obligat să efectueze un șanț de colectare a propriilor ape care să facă legătura cu șanțul lui și astfel încât apele să nu se mai scurgă pe proprietatea sa, a apreciat instanța, temeinicia cererii întrucât, așa cum se precizează în raportul de expertiză, se impune săparea unui șanț colector pe terenul reclamantului pentru a împiedica scurgerea apelor de pe terenul său pe terenul pârâtului.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A arătat că prima instanță, în mod greșit a respins acțiunea sa și a admis cererea reconvențională a pârâtului, fără să țină cont de probele aflate la dosarul cauzei, probe din care rezultă că gardul pe care îl are edificat între proprietatea sa și cea a pârâtului a fost degradat din cauza săpăturilor efectuate de către pârât care au dus la acumularea de apă sub gard, producându-i astfel deteriorări.
A susținut că a fost făcută o greșită aplicare a dispozițiilor art. 578.civil conform cărora locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg firește din locurile superioare, aceasta fiind situația speței în cauză, fiind imposibilă săparea unui șanț colector al apelor pluviale pe terenul său.
A mai arătat apelantul că în mod greșit instanța de fond a reținut că a săpat un șanț de colectare a apelor pluviale, direcționat și înclinat spre terenul pârâtului, în realitate acest șanț fiind direcționat spre șanțul numiților și, dirijând apele spre canalul colector, de-a lungul uliței, și nu spre pârât, aspecte care puteau fi demonstrate în situația în care se administrau toate probatoriile solicitate.
Prin decizia nr.204 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr. 1620/05.03.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-J, jud. G în dosarul nr-.
A fost obligat apelantul reclamant la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât.
S-a reținut că din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză precum și din răspunsul la obiecțiunile formulate la raport de către reclamant rezultă că, acumularea de apă de pe terenul pârâtului se datorează diferenței de nivel dintre terenurile părților ( terenul reclamantului fiind mai ridicat decât terenul pârâtului), apele pluviale scurgându-se de pe terenul reclamantului pe cel al pârâtului, nefiind afectate terenul și gardul edificat, prin eroziune.
Servitutea de scurgere a apelor e, prevăzută de disp. art. 578.civil constă în aceea că, terenurile inferioare aflate în aval sunt supuse să primească apele ce curg, fără intervenția omului, de pe terenurile superioare din amonte, proprietarul fondului inferior putând fi obligat să ridice stăvilare pentru a opri scurgerea, iar proprietarul fondului superior nu poate face nici o lucrare prin care s-ar agrava servitutea fondului inferior.
S-a apreciază însă de către Tribunal că este întemeiată cererea proprietarului fondului inferior îndreptată împotriva proprietarului fondului superior de a-și face un șanț de scurgere a apelor, pentru ca servitutea pe care o suportă să fie cât mai puțin împovărătoare, în acest sens fiind și practica judecătorească în materie.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
A arătat că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 578, Cod civil, și că expertiza tehnică a fost întocmită defectuos, fără ca expertul să se deplaseze la fața locului, că prima instanță nu i-a încuviințat proba testimonială și cu cercetare locală și a ignorat planșele fotografice depuse la dosarul cauzei, toate aceste omisiuni conducând la pronunțarea unor hotărâri afectate de nelegalitate.
A solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, iar pe fond, admiterea acțiunii și respingerea cererii reconvenționale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304, pct. 9 și 10, Cod pr. civ.
Prin motivele suplimentare de recurs formulate la data de 17.06.2008, recurentul a invocat ca motiv de recurs și art. 304, pct.5, Cod pr. civ. și a susținut că soluția adoptată este imposibil de pus în executare, întrucât nu a fost parte în proces, iar hotărârile pronunțate nu îi sunt opozabile. Prin această cerere au fost reiterate motivele inițiale de recurs.
Recurentul reclamant a mai depus alte precizări la motivele de recurs la data de 25.07.2008, după expirarea termenului imperativ prevăzut de art.303, Cod pr. civ. astfel că acestea nu vor fi avute în vedere și cenzurate de
La dosarul cauzei s-au depus: taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, concluzii scrise formulate de părți, notă de cheltuieli întocmită de intimatul pârât, și proces verbal de constatare nr. 3011/27.08.2008 întocmit de Primăria.
Recursul este nefondat, și potrivit art. 312, Cod pr.civ. se va respinge, pentru următoarele considerente:
Instanțele de fond au apreciat corect că dispozițiile art. 578, Cod civil, potrivit cu care locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg firește din locurile superioare, nu sunt incidente în speță, câtă vreme concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză ( filele 53-55, dosar prima instanță) au fost în sensul că terenul reclamantului, deși se află în aval, este mai ridicat decât terenul pârâtului și prezintă și o înclinare către acesta, astfel că apele pluviale se scurg de pe terenul reclamantului spre cel al pârâtului, și determină formarea de acumulări de ape pe proprietatea acestuia din urmă.
În aceste condiții, în mod judicios s-a dispus obligarea reclamantului să efectueze un șanț colector al apelor pluviale, pe direcția indicată în dispozitivul sentinței civile.
în care instanțele de fond au administrat și interpretat probele administrate în cauză nu mai poate fi cenzurată de instanța de recurs, în condițiile abrogării pct. 10 din art. 304, Cod pr. civ.prin OUG nr. 138/2000, limitele exercitării controlului judiciar fiind exclusiv motive de nelegalitate ale hotărârii recurate.
Nu poate fi primită nici ultima critică formulată de recurentul reclamant referitor la incidența motivului de casare reglementat de art. 304, pct.5, Cod pr. civ. căci nu a fost încălcată nici una din formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105, alin.2.
Susținerea recurentului vizând imposibilitatea punerii în executare a titlului executoriu, întrucât hotărârea nu îi este opozabilă lui, care nu a figurat ca parte în litigiu, a fost formulată omissio medio, doar în recurs, fără a fi fost invocată prin motivele de apel, astfel că este inadmisibilă și nu poate fi examinată pentru prima dată în această fază procesuală, în virtutea principiului ierarhiei căilor de atac.
Curtea constată că nu-și găsește aplicarea niciunul din motivele de casare și modificare în vigoare invocate de recurent, respectiv, art. 304, pct.5 și 9, Cod pr. civ. astfel că recursul declarat se va respinge ca nefundat, potrivit art. 312, Cod pr. civ.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 274, Cod pr. civ. în temeiul cărora recurentul reclamant, aflat în culpă procesuală, va fi obligat către intimatul pârât la 1100 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport, conform dovezilor de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 204 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Obligă recurentul la plata sumei de 1100 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-/ 16.09.2008
Tehn.2 ex
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Costinela Sălan, Oana Ghiță
