Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 697/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 697
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 52 din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant G și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea privind judecarea cauzei în lipsă, formulată de recurentul reclamant prin precizările depuse la dosar în data de 4 2008, după care,
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurentul reclamant, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Motru, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să-i permită trecerea liberă spre terenul său, situat pe raza satului, comuna, județul
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că începând cu anul 1991 împreună cu mai mulți cetățeni folosesc un teren de acces, iar pârâtul nu mai permite accesul pe terenul înfundat.
Prin sentința civilă nr.2380 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă în servitute de trecere formulată de reclamantul G, stabilindu-se dreptul de servitute în favoarea acestuia pentru suprafața de teren situată în punctul " M", servitute ce privește calea de acces de 26. lungime și 2. lățime individualizată în raportul de expertiză, ce face parte integrantă din hotărâre.
A fost obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 100 lei/an, reprezentând contravaloarea nefolosirii terenului, precum și pârâtul la plata către reclamant a sumei de 350 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
S-a reținut că reclamantul este proprietarul unei suprafețe de teren de 2,26 ha. situată pe malul râului M - punctul " M", sat, comuna, județul G, care este loc înfundat.
Că, terenul reclamantului este înconjurat de mai multe proprietăți și nu are ieșire la calea publică, astfel că proprietarul fondului dominant va fi ținut să despăgubească pe cel al fondului aservit, cu echivalentul lipsei de folosință.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul cât și pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
Apelantul reclamant a criticat sentința cu referire la obligarea sa de a plăti suma de 100 lei/an contravaloarea nefolosirii terenului de către pârât, precum și cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul către reclamant.
Apelantul pârât a susținut că în mod greșit s-a stabilit servitutea de trecere pe terenul proprietatea sa, având în vedere că reclamantul mai are o altă cale de acces către terenul său la o distanță de aproximativ 50. neimpunându-se crearea unei servituți.
A solicitat respingerea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă nr. 52 din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- au fost respinse ca nefondate apelurile formulate atât de apelantul reclamant G, cât și de apelantul pârât, reținându-se că prima instanța a aplicat corect dispozițiile art. 576 și art. 616 Cod civil, fapt rezultat din probele administrate în cauză.
De asemenea, nici criticile privind cheltuielile de judecată nu sunt fondate, instanța reținând corect aplicabilitatea dispozițiilor art. 274 Cod pr. civilă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul G, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că în mod greșit a fost obligat la despăgubiri în cuantum de 100 lei pe an către pârât, deoarece suma stabilită de instanță nu are la bază evaluarea pagubei produse pârâtului, prin crearea dreptului de servitute.
A mai susținut că în mod greșit tribunalul nu a acordat toate cheltuielile de judecată ocazionate de proces, deși la dosar au fost depuse înscrisuri în acest sens.
Recursul este fondat.
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 6 și 9 Cod pr. civilă, raportat la art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Potrivit art.129 alin. 6 Cod pr. civilă, în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Textul menționat consacră principiul disponibilității în procesul civil, prin disponibilitate înțelegându-se posibilitatea conferită de lege părților de a sesiza autoritățile judiciare de a dispune de obiectul litigiului și de mijloacele de apărare.
Potrivit principiului disponibilității, instanța este ținută să se pronunțe numai asupra celor solicitate de reclamant prin cererea introductivă și respectiv, asupra celor solicitate de pârât prin cererea reconvențională, depășirea limitelor investirii atrăgând nelegalitatea hotărârii, în conformitate cu art.304 pct. 6 Cod pr. civilă.
În speță, instanța de fond și ulterior instanța de apel, au soluționat procesul dedus judecății cu încălcarea principiului reglementat în art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă, pronunțându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Astfel, prima instanță a fost investită numai cu acțiunea formulată de reclamantul G, prin care acesta a solicitat stabilirea unei servituți de trecere spre un teren proprietatea sa, situat în satul, județul G, pe terenul proprietatea pârâtului.
Pârâtul nu a formulat cerere reconvențională prin care să solicite obligarea reclamantului la despăgubiri pentru pagubele produse, în situația în care instanța va admite acțiunea și va stabili un drept de servitute pe terenul său.
În aceste condiții, instanța de fond a fost legal investită cu soluționarea unei acțiuni în servitute întemeiată pe dispozițiile art. 616 cod civil și prin urmare, trebuia să se pronunțe în limitele investirii, numai asupra acestei acțiuni.
Din dispozitivul sentinței civile nr.2380/22 octombrie 2007 Judecătoriei Motru, rezultă însă că prima instanță a obligat reclamantul la plata către pârât a unei despăgubiri în cuantum de 100 lei pe an, reprezentând contravaloarea nefolosirii terenului, deși pârâtul nu a formulat cerere reconvențională prin care să solicite plata acestei despăgubiri.
Procedând astfel, prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut, situație în care hotărârea instanței de fond, cât și hotărârea instanței de apel sunt afectate de nelegalitate din acest punct de vedere.
Criticile recurentului reclamant sub acest aspect sunt întemeiate, situație în care recursul este fondat, astfel că în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă raportat la art. 304 pct. 6 și 9 Cod pr. civilă, urmează a fi admis.
Pe cale de consecință, vor fi modificate ambele hotărâri, în sensul că va fi înlăturată din sentința instanței de fond mențiunea vizând obligarea reclamantului la plata către pârât a sumei de 100 lei pe an, reprezentând contravaloarea nefolosirii terenului.
Referitor la cheltuielile de judecată efectuate cu ocazia procesului de către reclamant, Curtea constată că acesta în recurs a depus dovezi din care rezultă că cheltuielile totale au fost în sumă de 396 lei, situație în care, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod pr. civilă, instanța va acorda recurentului reclamant cheltuielile de judecată menționate, efectuate în toate fazele procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant G împotriva deciziei civile nr. 52 din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Modifică decizia civilă nr.52 din 19 februarie 2008 Tribunalului Gorj și sentința civilă nr.2380 din 22 octombrie 2007 a Judecătoriei Motru, în sensul că înlătură din sentința instanței de fond mențiunea vizând obligarea reclamantului la plata către pârât a sumei de 100 lei/an, reprezentând contravaloarea nefolosirii terenului.
Obligă intimatul pârât la plata sumei de 396 lei cheltuieli de judecată, către recurentul reclamant în toate fazele procesuale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
24.09.2008
Jud.apel
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Costinela Sălan, Oana Ghiță
