Obligație de a face. Decizia 695/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 695
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 89 din 1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 6654 din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă asistată de avocat, recurentul pârât asistat de același avocat și intimatul reclamant reprezentat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Apărătorul recurenților pârâți arată că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Susține că reclamantul fiind imobilizat la pat nu putea să se prezinte în instanță să depună cererea de chemare în judecată și nici să se prezinte la un cabinet avocațial pentru a încheia un contract de asistență juridică.
Arată că instanța trebuia să își exercite rolul activ pentru a solicita reclamantului să se prezinte în instanță pentru a arăta dacă a formulat cerere de chemare în judecată.
Învederează instanței că părțile nu au fost convocate de expert și acesta nu a depus recipisele de convocare, astfel că raportul de expertiză este lovit de nulitate, ce nu poate fi remediată decât prin desființarea hotărârilor instanțelor de fond.
Pune concluzii de admitere a recursului, casare a deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Slatina.
Avocat, pentru intimatul reclamant, cu privire la faptul că acțiunea nu ar fi fost promovată de reclamant ci de alte persoane, susține că nu s-a formulat o astfel de critică la fond.
Arată că expertul și-a îndeplinit obligațiile conform art. 208 Cod procedură civilă, încunoștințând părțile cu scrisori recomandate la adresele indicate în dosar și că pârâții au fost prezenți la efectuarea expertizei.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor recurate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și I și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să-și ridice gardul montat abuziv pe DS 49 (drum ), drum de acces către toate proprietățile private ale mai multor cetățeni și primăriei comunei.
Prin sentința civilă nr.6654/30.11.2007, Judecătoria Slatinaa admis în parte cererea reclamantului și în consecință a obligat pârâții să-și ridice gardul montat abuziv pe /1, drum reprezentând drum de acces.
Prin aceeași sentință s-a respins capătul de cerere având ca obiect despăgubiri materiale, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei reclamante.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantului, care este proprietarul terenului de 0,25 ha având ca vecinătăți în partea de și Vest pe pârâtul iar în partea de Sud drum, i-a fost închis de câtre pârâți accesul la acest drum prin construirea unui gard de sârmă care traversează drumul și care merge aproximativ 5-6 m și în pădure.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta, a fost respinsă ca neîntemeiată, reținând din probele administrate în cauză, faptul că ambii pârâți au îngrădit drumul de acces al reclamantului.
Împotriva acestei soluții au declarat apel pârâții și, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală și susținând în esență că prima instanță nu s-a pronunțat pe apărarea formulată la fond, prin care s-a învederat că cererea nu este semnată de reclamant, că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, iar pe fond acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că apelantul și-a îngrădit proprietatea sa, fără să afecteze nici o altă persoană.
S-a susținut în continuare că raportul de expertiză este lovit de nulitate, deoarece expertul nu a înștiințat legal părțile, care nu au putut să-și susțină punctul de vedere în fața expertului, concluziile acestuia fiind eronate, astfel încât nu s-a ținut seama de situația juridică a DS 49/1.
Printr-un alt motiv este criticată soluția instanței privind obligarea pârâților la plata sumei de 1700 lei reprezentând cheltuieli de judecată, întrucât acțiunea a fost admisă în parte.
Prin decizia nr.89 din 1 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții pârâți, cu domiciliul în comuna, județul O și, cu domiciliul în S,-,. 11,. B,. 2,. 10, județul O, împotriva sentinței civile nr. 6654 din 30.11.2007, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, sat, județul
Pentru a decide astfel, Tribunalul Olta reținut că pârâta are calitate procesuală pasivă, derivată din faptul edificării gardului, și nu din existența unui drept de proprietate, iar critica referitoare la nulitatea raportului de expertiză este neîntemeiată, întrucât expertul și-a îndeplinit obligația legală de încunoștințare a părților, iar absența acestora la data indicată nu afectează legalitatea desfășurării expertizei.
Pe fond, s-a apreciat că soluția adoptată este corectă, din întregul material probator rezultând că pârâții au edificat în mod abuziv un gard pe DS 49/1, și este îndreptățită solicitarea reclamantului de a desființa această lucrare.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate, reiterând în mod integral motivele de apel.
La dosarul cauzei s-au depus: cererea cu motivele de recurs, taxa de timbru, timbru judiciar.
Recursul este nefondat, și potrivit art. 312, Cod pr. civ. se va respinge, pentru următoarele considerente:
Acțiunea dedusă judecății poartă semnătura reclamantului, iar la fila 53 se află împuternicirea avocațială a apărătorului acestuia, la finele căreia a fost atestată de avocat identitatea clientului. Sub acest aspect, veridicitatea semnăturii reclamantului, precum și mențiunea referitoare la identitatea acestuia fac dovada deplină până la înscrierea în fals, procedură de care pârâții nu au uzitat, prima critică formulată de recurenți fiind, deci, neîntemeiată.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei a fost corect soluționată de instanțele de fond.
Calitatea procesuală pasivă, ca element al acțiunii civile, presupune identitatea dintre persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Reclamantul a formulat o acțiune în obligația de a face, întemeiată pe dispozițiile art.998 și 999, Cod civil, ce reglementează răspunderea civilă delictuală, ceea ce înseamnă că sunt obligate în raportul juridic persoanele care au săvârșit fapta ilicită generatoare de prejudiciu, în speță, blocarea drumului de acces spre DS 49/1, prin edificarea unui gard.
Este lipsit de relevanță juridică cine este proprietarul terenului învecinat cu al reclamantului, căci nu a fost dedusă judecății o acțiune petitorie, care să pună în discuție un eventual drept de proprietate.
Probatoriul administrat în cauză, care nu mai poate fi cenzurat pe calea de atac extraordinară a recursului, accesibil doar pentru motive de nelegalitate, în condițiile abrogării pct. 10 și 11 ale art.304, Cod pr. civ. a evidențiat că ambii pârâți au edificat gardul care blochează accesul către drumul sătesc, astfel că în mod legal obligația de restabilire a situației anterioare a fost impusă deopotrivă în sarcina lor.
Cea de-a treia critică formulată de recurenți este nefondată.
S-a invocat ca motiv de recurs greșita aplicare a dispozițiilor art. 208, Cod pr. civ. care impun obligația pentru expert de a cita părțile prin carte poștală recomandată, cu dovadă de primire, cu arătarea zilelor și orelor când începe și se termină lucrarea, dovezile urmând a fi anexate lucrării expertului.
Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată această critică, reținând că la dosar există dovezile de convocare.
Concluzia Tribunalului este corectă, însă argumentele reținute sunt greșite.
Astfel, raportul de expertiză tehnică dispus de prima instanță a fost depus la data de 2.11.2007 ( fila 69, dosar prima instanță ), fără a fi însoțit de dovezile de convocare ale părților.
Nulitatea relativă a lucrării, generată de omisiunea convocării părților trebuia invocată, potrivit art. 212, Cod pr. civ. la următorul termen după depunerea lucrării, respectiv la 16.11.2007.
Este adevărat că la termenul din data mai sus menționată, față de care raportul de expertiză fusese depus cu respectarea dispozițiilor art. 209, Cod pr. civ. instanța a amânat cauza pentru observarea raportului de expertiză, însă nu a operat o prorogare a termenului de depunere a obiecțiunilor, astfel că formularea acestora la data de 30.11.2007 apare ca fiind tardivă.
Potrivit art. 108, alin.3, Cod pr. civ. neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii pe fond.
Prin urmare, deși au fost încălcate prevederile art. 208, Cod pr. civ. raportul de expertiză fiind întocmit fără convocarea părților, această obiecțiune s-a formulat tardiv, astfel că neregularitatea procedurală s-a acoperit, potrivit dispozițiilor legale mai sus invocate.
Este neîntemeiată și susținerea recurenților pârâți în sensul că instanțele de fond au modificat obiectul cererii de chemare în judecată, soluționând o acțiune în servitute, deși au fost investite cu o obligație de a face.
Din observarea atât a cererii de chemare în judecată, cât și a dispozitivului sentinței civile, menținută prin hotărârea Tribunalului, se constată că instanțele de fond au judecat acțiunea în limitele investirii, cu respectarea principiului disponibilității, potrivit art. 129, alin.6, Cod pr. civ. pronunțându-se expres doar asupra pretențiilor reclamantului, circumscrise unei obligații de a face, interesul reclamantului în promovarea acestei acțiuni fiind pe deplin dovedit prin faptul că urmărește să-și asigure protecția dreptului său subiectiv de a avea acces la calea publică și la terenurile proprietatea sa. Nu a fost pusă în discuție și nici analizată vreo cerere de înființare sau menținere a unei servituți de trecere, așa cum eronat au susținut recurenții.
Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia instanțele nu au dat dovadă de rol activ și nu s-au preocupat să lămurească situația juridică a drumului de acces, câtă vreme în cauză s-au administrat probatorii, inclusiv cu expertiză tehnică de specialitate, iar părțile, beneficiare de apărare calificată, aveau posibilitatea să solicite și administrarea de alte dovezi pe care le apreciau utile și concludente în dezlegarea pricinii.
Motivul de apel referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată la plata căruia pârâții au fost obligați la prima instanță a fost în mod judicios rezolvat de Tribunal, care a apreciat că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274, Cod pr. civ. pârâții fiind obligați, ca efect al admiterii acțiunii în obligație de a face, la plata cheltuielilor de judecată compuse din onorariu de avocat, onorariu de expert și taxă de timbru aferentă doar capătului de cerere principal, nu și cea pentru despăgubiri civile.
În consecință, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate toate criticile formulate de recurenți, nefiind incident nici un motiv de modificare sau casare prevăzut de art. 304, pct. 1- 9, Cod pr. civ. astfel că recursul se va respinge ca nefondat, văzând și dispozițiile art. 312, Cod pr. civ.
Se va face aplicarea prevederilor art. 274, Cod pr. civ. în temeiul cărora vor fi obligați recurenții pârâți, aflați în culpă procesuală, către intimatul reclamant, la 300 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 89 din 1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 6654 din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Obligă recurenții la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex/15.09.2008
Al.
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Costinela Sălan, Oana Ghiță
