Obligație de a face. Decizia 774/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.774
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Niculina Țiț judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile formulate de recurentul-pârât, precum și de recurentul-reclamant -, ambele îndreptate împotriva deciziei civile nr.144/A din 21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-pârât, care se legitimează cu seria nr.- eliberat de.Mun.B la data de 01.02.1989, av. pentru recurentul-reclamant -, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, învederând instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Compartiment Arhivă, cerere formulată de recurentul-pârât la care a anexat taxă judiciară de timbru, în cuantum de 4 RON și timbru judiciar în cuantum de 0,15 RON, după care:
Instanța constată că în cauză s-au declarat 2 recursuri, ambele declarate în termen, motivate și legal timbrate.
Recurentul-pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat pentru recurentul-reclamant depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială, taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 RON, timbru judiciar 0,15 RON, chitanță reprezentând c/val. onorariu avocat și extras Ziarul "Adevărul". Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul pe fond pentru recurentul-reclamant - solicită admiterea recursului, iar în subsidiar admiterea cererii privind stabilirea unei servituți de trecere pe amplasamentul de vest unde se află un grajd. Arată că instanța a respins acțiunea pe excepția și nu s-a pronunțat și pe acest capăt de cerere reprezentând servitute de trecere pe latura de vest. În concluzie solicită admiterea recursului, având în vedere că instanța nu s-a pronunțat pe servitute și fie reținerea cauzei spre rejudecare, fie casarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Bacău.
Recurentul-pârât având cuvântul pe fond solicită admiterea recursului promovat de el și respingerea acțiunii promovate de reclamantul -.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr. 12336/15.12.2006 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul 16863/2005 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor și și s-a respins acțiunea în contradictoriu cu aceste pârâte pentru lipsa calității procesuale pasive.
A fost admisă cererea principală formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul.
A fost obligat pârâtul să ridice construcția compusă din două încăperi și un WC edificată pe suprafața de 154 mp teren situat în comuna, jud. B, identificată cu galben în schița anexă la raportul de expertiză topo cadastru întocmit de expertul, având destinația de servitute de trecere instituită în favoarea reclamantului prin sentința civilă nr. 10699/1999 pronunțată de Judecătoria Bacău.
S-a respins cererea subsidiară ca rămasă fără obiect.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 525 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 10699/07.12.1999, Judecătoria Bacăua admis acțiunea formulată de reclamant și a stabilit, în contradictoriu cu pârâții din prezenta cauză, o servitute de trecere în favoarea reclamantului, situată pe terenul pârâților, în suprafață de 154 Sentința a devenit irevocabilă, ca urmare a respingerii apelului și a recursului declarate de pârâți împotriva acesteia. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că reclamantul este proprietarul unui teren, ce se învecinează cu terenul pârâților și este loc înfundat, neavând ieșire la calea publică decât prin traversarea terenului pârâților. Pentru instituirea servituții de trecere, reclamantul a fost obligat să plătească pârâților suma de 4.137.997 lei vechi, cu titlu de despăgubiri civile.
Din procesul-verbal emis la data de 14.09.2001, în dosarul de executare nr. 120/2001 al BEJ (fila 14 dosar fond), rezultă că reclamantul nu a putut fi pus în posesie cu suprafața de teren afectată servituții de trecere, întrucât pe aceasta există edificată o construcție și erau plantați pomi fructiferi.
Prin raportul de expertiză topo cadastru efectuat în cauză (fila 61 - 76 dosar fond), a fost identificat terenul reclamantului, situat la sud de cel al pârâtului și neavând acces la calea publică, precum și suprafața de teren de 154. p., aflată în partea de est a proprietății pârâtului, afectată servituții de trecere stabilită prin sentința indicată mai sus. Pe calea de acces expertul a identificat o construcție cu etaj edificată în anul 2000 de pârâtul, în baza autorizației de construire nr-0 emisă de Primăria com..
Prin cererea principală reclamantul înțelege să își pere dreptul de servitute instituit pe cale judecătorească, iar pârâtul și-a încălcat obligațiile legale prin edificarea cu rea credință a unei construcții pe suprafața de teren afectate acestei servituți. Titularul dreptului de proprietate, pârâtul, și-a exercitat atributele dreptului de proprietate privind posesia și folosința în mod abuziv, prin edificarea unei construcții pe terenul ce îi aparține.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și, invocată de reclamant, s-a reținut ca fondată,având în vedere că în cererea principală - acțiunea confesorie - calitate procesuală are persoana care tulbură exercitarea dreptului de servitute, iar care a edificat construcția pe calea de acces este pârâtul.
Cererea subsidiară de instituire a unei alte servituți se judecă în contradictoriu cu proprietarul fondului aservit, în cauză fiind, conform Ordinului nr.57/1994, emis de Prefectul Jud.
Instanța a precizat că pârâtele și, au calitate, ca moștenitoare ale soției defuncte a pârâtului, însă nu au relevanță în cauză, în ce privește cererea subsidiară, întrucât sentința civilă nr.10699/1999, a Judecătoriei Bacău, nu are autoritate de lucru judecat, neexistând identitate de cauză.
Prin încheierea din 24.01.2007 Judecătoria Bacău, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr.12336/1996, cu privire la individualizarea construcțiilor ce urmează a fi ridicate de către pârât în sensul că acestea sunt compuse dintr-o casă cu parter și etaj.
Reclamantul a declarat apel, susținând că în mod greșit instanța nu s-a pronunțat pe capătul de cerere privind împuternicirea reclamantului de a ridica imobilul în caz de refuz a pârâtului, greșit s-a respins cererea subsidiară ca rămasă fără obiect, câtă vreme a solicitat o servitute pe alt amplasament, în condițiile imposibilității executării sentinței civile nr.10699/1999.
II. Și pârâtul a promovat apel motivând că este proprietarul terenului, pe care este amplasată construcția, iar reclamantul a recunoscut că l-a purtat în judecată în anul 1999 fără motiv și îi tulbură posesia cu servitutea motiv pentru care solicită de la acesta daune materiale și morale.
Prin decizia civilă nr.144/A/21 aprilie 2008, Tribunalul Bacău, a respins apelul pârâtului și a admis apelul reclamantului și în consecință,
A schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că a obligat pârâții să ridice construcția edificată pe servitutea de trecere sau în caz de refuz al acestora a autorizat pe reclamant să ridice construcția pe cheltuiala pârâților.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A obligat intimații să plătească apelantului 404,15 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul avut în vedere următoarele considerente:
Apelul reclamantului:
Reclamantul este îndreptățit în mod legitim să obțină respectarea dreptului de servitute stabilit prin sentința civilă nr. 10699/07.12.1999 a Judecătoriei Bacău care este definitivă și irevocabilă, are calitate de titlu executoriu și beneficiază de autoritate de lucru judecat.
Reținând că pârâtul a încălcat obligația legală ce-i revine conform art. 634 cod civil și cu rea-credință a edificat o construcție pe terenul afectat servituții în mod corect prima instanță a obligat pârâtul la ridicarea construcției situație în care, în raport de prevederile art. 1073, art. 1077 Cod civil se impunea admiterea cererii și sub aspectul autorizării reclamantului să ridice construcția pe cheltuiala pârâtului în caz de refuz, reclamantul având dreptul să obțină îndeplinirea exactă a obligației stabilită prin hotărâre judecătorească.
Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat doar în subsidiar stabilirea unui drept de servitute pe alt amplasament atâta vreme cât instanța a admis capătul principal de cerere, realizându-se finalitatea obținută de reclamant, aceea de a se asigura respectarea dreptului de servitute stabilit prin sentința civilă nr. 10699/1999 în mod corect cererea formulată în subsidiar a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Nefondate sunt și criticile formulate de apelantul-reclamant privind excepția tardivității, dispozițiile art. 132 pct. 1 Cod procedură civilă nefiind aplicate în raport de acțiunea introductivă ci luându-se în considerare cererea depusă la termenul din 02.06.2006.
Apelul pârâtului:
Recunoscând fiecărei persoane dreptul de a-i fi respectate bunurile art. 1 din Protocolul 1 - Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează în esență dreptul de proprietate.
Dreptului de proprietate nu i se poate asigura însă protecție absolută iar dispozițiile arătate mai sus nu aduc atingere dreptului statelor de a aplica legile pe care le consideră necesare în scopul reglementării de bunuri în conformitate cu interesul general.
Apelantul-pârât este proprietarul terenului pe care este situată construcția a cărei ridicare a solicitat-o reclamantul. Acest teren este grevat de un drept de servitute de trecere stabilit în baza art. 616 Cod civil în favoarea reclamantului prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Așa fiind fără temei susține apelantul pentru că reclamantul nu ar putea pretinde vreun drept cu privire la acest teren. În privința îndeplinirii condițiilor legale pentru stabilirea dreptului de servitute în favoarea reclamantului pârâtul a avut posibilitatea de a-și formula apărări în dosarul Judecătoriei Bacău în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 10699/07.12.1999 împotriva căreia a exercitat și căile de atac.
Cererea pârâtului privind obligarea reclamantului la plata daunelor materiale și morale este formulată direct în apel și nu poate fi primită, cererile noi nefiind permise în apel astfel cum se prevede la art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă.
Nemulțumite de decizia tribunalului ambele părți au declarat recurs.
Recursul reclamantului, vizează neadmiterea capătului de cerere privind instituirea unei alte servituți pe alt amplasament în condițiile imposibilității executării sentinței civile nr.10699/1999. Invocă motive umanitare și împovărătoare pentru pârât prin demolarea imobilului în litigiu și solicită instituirea unei noi servituți pe latura de vest a casei, ce presupune ridicarea unui grajd, astfel că paguba este mai mică.
II. Pârâtul, susține că este proprietarul terenului pe care sunt amplasate construcțiile pentru care a avut autorizație de construcție; iar reclamantul este cel care îi tulbură folosința proprietății, motive pentru care cere despăgubiri constând în daune morale.
Curtea, analizând criticile formulate, reține ambele recursuri nefondate.
Reclamantul este în eroare prin neobservarea a însăși conținutului cererii sale de chemare în judecată. Capătul 2 de cerere ce vizează subsidiarul - respectiv stabilirea unei servituți de trecere pe un alt amplasament este făcut și motivat a fi admis, numai în măsura neadmiterii capătului principal de cerere (pct.1 acțiune) - acela al ridicării construcțiilor edificate pe servitutea stabilită anterior.
Ori în situația admiterii cererii principale, este lipsit de relevanță cererea subsidiară și nu se mai impune a fi analizată.
De altfel, admiterea capătului de cerere principal - ridicarea construcțiilor - face lipsită de interes orice critică a reclamantului vis-a-vis de capătul 2 de cerere ("în subsidiar - stabilirea unei alte servituți").
II. Cu privire la criticile pârâtului, este de observat că instanțele au făcut o aplicare corectă a legii, în raport de situația de fapt existentă între părți.
Astfel instanțele nu i-au negat dreptul său de proprietate, ci au constatat și stabilit o exercitare abuzivă a acestuia prin nerespectarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv sentința civilă nr.10699/7 dec.1999 care a stabilit un drept de servitute, în favoarea reclamantului.
Faptul că deține autorizație de construcție, pentru imobilul respectiv nu-l exonerează de răspunderea pentru nerespectarea dreptului de servitute stabilit, mai ales că aprobările pentru construcție le-a obținut în cursul litigiului, situație de care organele administrative (primăria) nu avea cunoștință.
Cu privire la daunele morale solicitate instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.294 al.1 Cod procedură civilă potrivit căruia, nu sunt admisibile cereri noi în această fază a procesului.
Prin urmare, pentru argumentele expuse, Curtea în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile formulate de recurentul-pârât, precum și de recurentul-reclamant -, ambele îndreptate împotriva deciziei civile nr.144/A din 21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Niculina Țiț, Elena Pașcan, Camelia Viziteu
- - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red.
Red.
Red.
Tehnored./2 ex.18/19.11.2008
Președinte:Niculina ȚițJudecători:Niculina Țiț, Elena Pașcan, Camelia Viziteu
