Obligație de a face. Decizia 882/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.882
Ședința publică din 9 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 47/A din 03.04.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtului recurent, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 47/A din 3.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a fost respins apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.2187/19.11.2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul.
Tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut corecta aplicare a dispozițiilor legale la starea de fapt reținută în cauză, după cum urmează:
Reclamantul a solicitat ca instanța să-l oblige pe pârât să-i permită să repare un panou de protecție distrus de pârâtul însuși.
În motivare a invocat faptul că părțile s-au mai judecat și, cu toate că instanța de judecată i-a dat câștig de cauză prin sentința civilă nr- pronunțată de Judecătoria Caransebeș, pârâtul refuză să-l lase pe reclamant să repare panoul amplasat între cele două imobile ale lor care se învecinează.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii deoarece panoul la care face referire reclamantul este aplicat ilegal, cu aproximativ 40- 50 cm peste o parte din acoperișul casei sale, astfel că iarna toată zăpada stă pe acest acoperiș, infiltrându-se prin țiglă și degradând tavanul camerelor. Deși a încercat o rezolvare pe cale amiabilă a conflictului, s-a lovit de refuzul vehement al reclamantului.
Prin sentința atacată, cererea reclamantului a fost admisă.
În consecință, pârâtul a fost obligat să permită reclamantului să efectueze lucrări de reparații la panoul (construcție metalică) amplasat dinspre imobilul situat în comuna S-T, sat Sadova Nouă nr.116, jud. C-S - proprietatea reclamantului spre imobilul situat în comuna S-T, sat Sadova Nouă nr.117, jud. C-S - proprietatea pârâtului.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut din probele administrate că prin sentința civilă nr. 3730/8.11.2006 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr-, a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 350 lei cu titlu de despăgubiri civile; s-a avut în vedere că Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeșa dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, infracțiune care a avut drept obiect material tocmai panoul - construcție metalică ce-i aparține reclamantului, pe care l-a distrus cu toporul. Prin sentința civilă menționată, Judecătoria Caransebeșl -a obligat pe pârât la plata despăgubirilor suferite de către reclamant prin distrugerea panoului.
Deși prejudiciul a fost astfel acoperit (cel avut în vedere până la momentul pronunțării sentinței civile nr. 3730/8.11.2006), prin neefectuarea lucrărilor de reparații pe care le necesită panoul distrus, reclamantul continuă să fie prejudiciat.
Susținerile pârâtului vizând nelegala amplasare a panoului au fost respinse ca lipsite de relevanță dat fiind obiectul cauzei, acesta având posibilitatea de a formula fie o cerere în grănițuire, fie una în servitute.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.998, 1075 Cod civil, instanța a dispus conform celor mai sus arătate.
Respingând apelul declarat de pârât, având în vedere inclusiv concluziile expertizei efectuate în cauză, tribunalul a reținut că pentru stabilirea existenței dreptului dedus judecății, instanța are a stabili doar persoana care este proprietara construcției în momentul introducerii acțiunii, neavând relevanță dacă această construcție (panoul vertical din tablă și acoperișul din sticlă) este construit parțial pe terenul apelantului, atâta timp cât acesta nu a formulat o acțiune în revendicare (având ca accesoriu demolarea construcției) sau o acțiune în grănițuire.
Din probele administrate a rezultat că cel care a construit panoul de tablă distrus de apelant este intimatul. Acest fapt nu este negat de către apelant, care susține că această construcție este parțial edificată pe terenul său.
În această situație, până la realizarea de către apelant a atributelor dreptului de proprietate asupra terenului proprietatea sa (pe care s-a realizat parțial construcția) prin promovarea uneia din acțiunile arătate anterior, sunt incidente prevederile art. 480 cod civil în favoarea intimatului.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen pârâtul care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivare a invocat faptul că prin hotărârea pronunțată i-a fost încălcat dreptul de proprietate, amplasamentul panoului în litigiu producând stricăciuni construcției proprietatea sa.
A mai invocat greșita interpretare dată de instanțe actului dedus judecății, acestea nepreocupându-se de consecințele acțiunii reclamantului.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.8, 9 Cod procedură civilă.
Pe cale de întâmpinare reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 alin.2 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Reclamantul a solicitat ca instanța să-l oblige pe pârât să-i permită să efectueze lucrări de reparații la imobilul proprietatea sa. Se observă astfel, că reclamantul tinde la exercitarea asupra locuinței a prerogativelor conferite de dispozițiile art.480 Cod civil, respectiv la normala folosință a imobilului.
Dreptul de proprietate trebuie exercitat cu bună-credință, conform scopului pentru care a fost recunoscut și în limitele sale materiale și juridice. Nerespectarea acestor cerințe echivalează cu abuzul de drept și se sancționează ca atare.
În cauza de față, pârâtul a invocat faptul că lucrările pe care dorește să le efectueze reclamantul sunt de natură a aduce atingere dreptului său de proprietate, deci săvârșirea de către reclamant a unui abuz de drept.
Este adevărat că aceste concluzii au fost contestate de reclamantul-intimat pe calea obiecțiunilor formulate, însă instanța de apel nu le-a mai comunicat expertului în condițiile art.212 Cod procedură civilă.
În concluzie, instanța de recurs apreciază că pârâtul este îndreptățit să-și protejeze propriul drept pe calea unor simple apărări, cât timp acest drept nu a fost contestat în cauză.
Or, instanța de apel nu a verificat dacă susținerile pârâtului vizând afirmatul abuz de drept săvârșit de reclamant sunt întemeiate ci a apreciat că acesta trebuia să formuleze pretenții proprii în contradictoriu cu reclamantul. Dispunând astfel, tribunalul nu a procedat la soluționarea fondului apărărilor apelantului, respectiv la verificarea susținerilor potrivit cu care opoziția sa la admiterea acțiunii reclamantului se datorează unui abuz de drept săvârșit de acesta.
Astfel, deși instanța a dispus efectuarea unei expertize și a reținut concluziile expertului cu privire la încălcarea proprietății pârâtului de către reclamant (fila 3 decizie), a respins apelul fără a intra în cercetarea fondului apărărilor pârâtului.
Pentru soluționarea fondului și pronunțarea unei hotărâri legale este necesar a se administra probe (cum ar fi lămuriri cerute expertului sau eventual o nouă expertiză, înscrisuri, martori) pentru a se stabili dacă reclamantul își exercită cu bună-credință prerogativele dreptului de proprietate sau, dimpotrivă, pârâtul este cel care, prin opoziție, săvârșește un abuz de drept, dacă panoul în litigiu este necesar și unică soluție pentru normala folosință a imobilului de către reclamant, dacă edificatele părților corespund autorizațiilor, obiceiului locului sau raporturilor de vecinătate convenite de părți, precum și orice alte aspecte pe care instanța de apel le va considera ca fiind necesare soluționării fondului litigiului.
Pentru aceste considerente, văzând caracterul devolutiv al apelului, în baza dispozițiilor art.312 alin.1, 2, 3, 5 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.8, 9 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 47/A din 03.04.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, va casa decizia sus-menționată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de pârât împotriva sentinței civile nr.2187/19.11.2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr-.
În rejudecare, instanța de apel va avea în vedere considerentele mai sus arătate precum și susținerile formulate de pârât pe calea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 47/A din 03.04.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Casează decizia sus-menționată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de pârât împotriva sentinței civile nr.2187/19.11.2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red./21.10.2008
Tehnored. /2 ex./27.10.2008
Prima instanță:
Instanța de apel: A,
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai
