Uzucapiune. Decizia 884/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.884
Ședința publică din 9 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții G și împotriva deciziei civile nr.173/5.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș -Secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Municipiul T reprezentat de primar și Consiliul Local al Municipiului, având ca obiect Legea nr. 112/1995.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților recurenți, consilier juridic în reprezentarea intimaților Municipiul T reprezentat de primar și Consiliul Local al Municipiului T și consilier juridic în reprezentarea intimatului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 3612,24 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 24 iunie 2008 pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei tribunalului în sensul respingerii apelurilor și menținerii hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților Municipiul T reprezentat de primar și Consiliul Local al Municipiului T pune concluzii de respingere a recursului.
Reprezentanta intimatului Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicită respingerea recursului potrivit motivelor expuse pe larg în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr. 173/5.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - Secția civilă a admis apelurile pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar, a schimbat sentința civilă nr. 10214/24.10.2007 a Judecătoriei Timișoara, a respins acțiunea reclamanților G și și i-a obligat pe aceștia să plătească pârâtului Municipiul T suma de 3074 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 10214/24.10.2007, pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea formulată de către reclamanții G și în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului T prin Primar și Ministerul Finanțelor Publice B reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, constatând că reclamanții au dobândit, prin efectul legii, dreptul de proprietate asupra terenului înscris in cartea funciară nr. 4039 T, sub nr. top. 3374 și 3375. S- dispus totodată intabularea dreptului de proprietate in cartea funciară a reclamanților asupra terenului înscris în CF 4039 T, nr. top 3374 și 3375.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 30.09.1996, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 9444 încheiat cu Regia Autonomă URBIS T, reclamanții au cumpărat in temeiul Legii nr. 112/1995 imobilul situat in T,-, jud. T, compus din 2 camere de locuit, bucătărie, baie, antreu, debara, hol, spălătorie, terasă, atelier, magazii.
Potrivit dispozițiilor art. 33 din nr.HG 11/1997, care modifică și completează Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, aprobate prin nr.HG 20/1996, "în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor si, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din lege".
Pe de altă parte, art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 prevede că " suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 in posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân in proprietatea statului."
După cum rezultă din cele două dispoziții legale, care se completează reciproc, cumpărătorii construcțiilor devin, in virtutea legii, proprietari și ai terenurilor aferente acestora, diferența rămânând în proprietatea Statului R, a apreciat judecătoria.
HG nr. 20/1996 stipula in art. 33 că in situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor si, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului situat sub aceste construcții, text de lege care ulterior a fost modificat de nr.HG 11/1997, cumpărătorul construcției dobândind dreptul de proprietate, ca efect al cumpărării construcției, și asupra terenului aferent acesteia, și nu numai asupra terenului de sub ea.
Așadar, nu se poate confunda terenul aferent cu terenul de sub construcții, dar nici cu întreaga suprafață înscrisă în cartea funciară. Terenul aferent unei construcții reprezintă terenul de sub construcție, dar și căile de acces strict necesare unei folosințe normale a construcției, rămânând instanței de judecată rolul de a stabili, in funcție de situațiile date, întinderea suprafețelor de teren aferente.
În cauză a fost efectuată expertiză tehnică de specialitate, stabilindu-se că terenul aferent construcției este reprezentat de întreaga suprafață de teren înscrisă în CF 4039
Având în vedere aceste considerente, textele de lege invocate, instanța de fond a admis acțiunea, și, în consecință a constatat că reclamanții au dobândit, prin efectul legii, dreptul de proprietate asupra terenului înscris in Cartea funciară nr. 4039 T, sub nr. top. 3374 și 3375.
În baza prevederilor art. 20 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, cu modificările ulterioare, a dispus intabularea dreptului de proprietate in cartea funciară al reclamanților asupra terenului înscris în CF 4039 T, nr. top 3374 și 3375.
Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat recurs pârâții Statul Român, Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, solicitând modificarea acesteia și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, pârâtul Statul Român reprezentant de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T a arătat că hotărârea judecătoriei a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor legale, că în cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare încheiat între reclamanți și RA URBIS T nu există vreo mențiune privitoare la înstrăinarea terenului aferent construcției în înțelesul art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 și că din interpretarea coroborată a textului legal anterior menționat precum și a art. 9, 21 și 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 rezultă că dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente apartamentelor se dobândește de către chiriașii titulari de contracte de închiriere doar în urma vânzării, ca și în cazul construcției.
La rândul lor, recurenții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T au arătat, în esență, că obiectul contractului de vânzare - cumpărare încheiat de reclamanți cu RA URBIS Taf ost doar clădirea, Legea 112/1995 făcând referire doar la cumpărarea apartamentelor și că dispozițiile art. 23 din Legea 18/1991 nu sunt incidente în speță.
În drept, recursurile au fost întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimații G și au formulat întâmpinări față de ambele recursuri declarate, solicitând respingerea acestora ca netemeinice și nelegale pentru considerentele reținute în hotărârea primei instanțe.
La termenul de judecată din 05.03.2008, instanța a recalificat drept apeluri căile de atac declarate în cauză, pentru considerentele arătate în practicaua hotărârii.
În apel nu au fost solicitate și administrate probe noi, fiind depuse de către apelanții Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar, cu titlu de practică judiciară, o serie de hotărâri judecătorești pronunțate în litigii similare.
Deliberând asupra apelurilor, prin prisma motivelor invocate și din perspectiva art. 295 Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat că acestea sunt întemeiate.
Conform art. 26 al. 3 din Legea 112/1995, suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului, iar potrivit art. 33 din Normele metodologice de aplicare a Legii 112/1995, aprobate prin HG20/1996, astfel cum au fost modificate și completate prin HG11/1997, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea prevederilor art. 26 al. ultim din Legea 112/1995.
Contractul de vânzare - cumpărare încheiat de reclamanți cu RA URBIS T (fila 5 dosar fond) nu are ca obiect și terenul aferent construcției, în înțelesul dispozițiilor art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii 112/1995.
Tribunalul constată totodată că art. 9 din Legea 112/1995 face vorbire doar despre vânzarea apartamentelor, fără a menționa în ce modalitate se dobândesc terenurile aferente.
Art. 33 din vechile Norme metodologice de aplicare a Legii 112/1995 prevedeau că dreptul de proprietate asupra terenului situat sub construcție se dobândește în condițiile art. 35 alin. 2 din Legea 18/1991 (art. 36 alin. 2 după republicarea Legii 18/1991), însă această prevedere a fost înlăturată după republicarea normelor, nemaiputând fi deci aplicate prin analogie dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea 18/1991 republicată.
Interpretarea coroborată a textelor de lege din actuala reglementare, respectiv art. 9, art. 21 și art. 26 alineatul ultim din Legea 112/1995, raportate la art. 37 din Normele metodologice de aplicare a legii, conduce însă la concluzia că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor care nu se restituie în natură foștilor proprietari se dobândește de către chiriașii titulari ai contractelor de închiriere în urma vânzării, ca și construcția, cu plata integrală sau în rate a prețului, adică în aceleași condiții în care se dobândește și dreptul de proprietate asupra locuinței. Chiriașul cumpărător al locuinței are deci opțiunea cumpărării terenului aferent, proprietarul terenului neputând refuza vânzarea.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a apreciat că acțiunea pentru constatarea dreptului de proprietate asupra terenului este neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal reclamanții G și, solicitând modificarea ei și în consecință respingerea ca nefondate a apelurilor pârâților.
Recursul nu a fost motivat punctual în drept însă din dezvoltarea motivelor sale reiese că se invocă interpretarea și aplicarea greșită a legii la cauza dedusă judecății - art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În concret s-a susținut că, din moment ce casa construită pe terenul în discuție a fost cumpărată cu respectarea dispozițiilor art.9 din Legea nr. 112/1995, potrivit art.37 al acestei legi, ei au dobândit concomitent și terenul aferent solicitat a le fi recunoscut în proprietate conform acțiunii, noțiunea de teren aferent - în lipsa unei alte norme legale - fiind consacrată de art.23 din Legea nr. 18/1991.
În susținerea justeței solicitărilor lor au invocat practica unitară instanțelor în materie, depunând la dosar și copia unei hotărâri judecătorești în acest sens.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Tas olicitat respingerea recursului reclamanților ca nefondat.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art.306 alin.2 Cod procedură civilă, sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este fondat.
Rezultă astfel că prin contractul nr.9444/20.09.1996, reclamanții au dobândit prin vânzare-cumpărare, conform Legii nr. 112/1995, dreptul de proprietate asupra locuinței deținută ca și chiriași, situată administrativ în municipiul T,- (fila 5 dosar fond).
Această casă este înscrisă în CF 4039 T nr.top.3375, casă și curte de 543. alături de parcela nr.top.3374, grădină de 828. (filele 24-27 dosar fond).
Din examinarea extrasului CF in extenso actualizat rezultă că la data introducerii acțiunii (28 februarie 2007) nu era notată în CF existența niciunei solicitări de revendicare a terenurilor în discuție, aflate în proprietatea tabulară a Statului Român și în administrarea RA Urbis (fostă )
Reclamanții își legitimează acțiunea pe baza prevederilor art.37 din nr.HG20/1996 (astfel cum a fost modificată prin nr.HG11/1997) - care constituie Normele de aplicare ale Legii nr. 112/1995 - care prevăd că în situația vânzării locuințelor către chiriași și când e cazul și a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent.
Din examinarea literală a acestor termeni rezultă fără echivoc că dobândirea terenurilor aferente construcțiilor are loc prin însuși efectul legii, concomitent cu achiziția construcțiilor, valorificarea acestui drept fiind, într-adevăr, doar o posibilitate pentru proprietarii caselor însă o obligație pentru instituțiile care au efectuat vânzarea locuințelor din moment ce această posibilitate s-a valorificat printr-o solicitare, așa cum este și în cazul de față.
Prin urmare, fiind vorba de un drept subiectiv patrimonial recunoscut subiecților interesați, ca luând naștere prin efectul legii iar nu prin dispoziția organelor administrative sau a instanțelor, este irelevant faptul că legiuitorul nu a stabilit (ca și în cazul construcțiilor) criterii concrete de determinare a valorii terenurilor, transferul lor în proprietatea actualilor deținători ai construcțiilor urmând a se face ca și consecință automată a dobândirii dreptului de proprietate asupra acestora din urmă.
În consecință, oricât ar părea de generos acest transfer pentru proprietarii construcțiilor și mai puțin pentru stat, acolo unde legiuitorul nu distinge într-un alt fel nici interpretul sau cel care aplică legea nu are dreptul să o facă.
Nu mai puțin evident este și faptul că statul nu suferă în acest fel o pagubă reală, fiind de notorietate că el și-a atras terenurile în patrimoniu, cu titlu gratuit, în toate cazurile, ca efect al dobândirii construcțiilor (pentru care a plătit sau nu o sumă de bani foștilor proprietari, în funcție de temeiul preluării lor), singurii care s-ar putea considera ca păgubiți fiind doar foștii proprietari cărora nu le-a fost oferit nimic în schimb.
În speța dedusă judecății nici fostul proprietar nici eventualii săi moștenitori nu au revendicat însă imobilele în discuție în baza vreunei legi speciale sau a dreptului comun, ceea ce face, de principiu, admisibilă acțiunea lor.
Pentru a stabili dacă tot terenul ce face obiectul acțiunii lor constituie teren aferent în sensul dispozițiilor art.23 alin.2 din Legea nr. 18/1991 precum și ale doctrinei și practicii judiciare (care recunoaște o atare destinație doar acelor terenuri ce servesc normalei folosințe și exploatări a construcțiilor), în mod corect în cauză Judecătoria Timișoaraa dispus efectuarea unei expertize topografice, care a stabilit atât inițial (filele 72-74 dosar fond) cât și ca urmare a obiecțiunilor formulate de pârâți (fila 90) că parcelele de pe ambele numere topografice - și care în teren au o suprafață mai mare cu 44. decât cea înscrisă în CF - constituie teren aferent casei, în sensul legii.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că schimbarea de către tribunal a sentinței judecătoriei (prin care s-a admis acțiunea reclamanților), este netemeinică și nelegală, Curtea va admite recursul reclamanților G și, va modifica în tot decizia civilă nr. 173/5.03.2008 a Tribunalului Timiș și va respinge ca nefondate apelurile pe care instituțiile pârâte le-au declarat împotriva sentinței civile nr.10214/24.10.2007 a Judecătoriei Timișoara.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții G și împotriva deciziei civile nr.173/5.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș -Secția civilă în dosarul nr- pe care o modifică în tot și în consecință:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Municipiul T reprezentat de primar și Consiliul Local al Municipiului T împotriva sentinței civile nr.10214/24.10.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
lrevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red./28.10.2008
Tehnored. /2 ex./31.10.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai
