Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 883/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.883
Ședința publică din 9 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții, și împotriva Deciziei civile nr.30/A din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată, personal și asistată de avocat în substituirea avocat și avocat - în reprezentarea pârâților recurenți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 28 august 2008 reclamanta intimată a depus întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului potrivit motivelor expuse pe larg în scris, modificarea hotărârii în sensul menținerii sentinței, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii dată în apel ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr. 30/A din 22.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelul formulat de reclamanta împotriva Sentinței civile nr.4361/27.04.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și.
A desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
Inițial, în prima fază procesuală, Judecătoria a admis în parte acțiunea reclamantei și a admis cererea reconvențională formulată de pârâți și în consecință: a constatat că masa succesorală rămasă după defuncții, decedat la 14.04.1986, și, decedată la 05.11.1997, se compune din imobilul înscris în CF nr.772 nr.top.312/1/7/1; a constatat că după acești defuncți sunt moștenitori legali, în calitate de fiică, și, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului decedat la data de 13.10.1996, fiul lui și, și fiii acestuia, și; a constatat că pârâții, și sunt singurii moștenitori acceptanți ai masei succesorale; a dispus întabularea dreptului de proprietate în CF nr.772 în cotă de 1/4 pentru pârâta și în cotă de câte 3/16 pentru fiecare din ceilalți pârâți, cu titlu de moștenire legală.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, pe baza probelor testimoniale administrate, că pârâții sunt singurii moștenitori acceptanți tacit ai masei succesorale rămase în urma defuncților și, reclamanta neacceptând nici expres și nici tacit succesiunea părinților săi.
Prin apelul declarat, reclamanta a solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii în tot a acțiunii sale cu consecința constatării acceptării moștenirii și de către ea, motivând că prima instanță a interpretat greșit probele administrate în cauză și nu a reținut faptul că în termenul de opțiune succesorală a efectuat acte de acceptare tacită.
Tribunalul a apreciat că este întemeiat apelul declarat de reclamantă, reținând că, din coroborarea declarațiilor celor două martore audiate în apel, că atitudinea reclamantei apelante de a lucra grădina imobilului defunctei și de a folosi fructe și legume din aceasta reprezintă acte de acceptare tacită a succesiunii, astfel că în mod greșit prima instanță a reținut că aceasta nu are calitate de moștenitor acceptant și nu a soluționat astfel nici cererea de ieșire din indiviziune și atribuire a imobilului, formulate prin acțiunea principală, fapt ce echivalează cu o necercetare a fondului.
Instanța de apel a mai stabilit că, pentru soluționarea judiciară atât a cererii principale, cât și a cererii reconvenționale, se impune, în baza art.297 Cod procedură civilă, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se soluționa și cererea principală formulată de reclamantă, urmând a se admite și proba cu expertiză pentru stabilirea valorii imobilului și a sultei, precum și a se stabili cărei părți i se va atribui imobilul.
Împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs pârâții, și, solicitând admiterea recursului și modificarea decioziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe.
Recurenții au invocat în drept dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, arătând în dezvoltarea motivelor de recurs că decizia atacată este nelegală și netemeinică, întrucât din probatoriul administrat nu se poate reține acceptarea tacită a succesiunii de către reclamantă în termenul legal prevăzut de art.700 alin.1 Cod civil.
Că, soluția instanței este greșită întrucât aceasta nu a coroborat toate probele administrate de ambele părți și nu a apreciat valoarea probelor administrate de fiecare parte, ci a avut în vedere doar declarațiile martorilor propuși de reclamantă.
Pârâții recurenți au mai susținut că ei au făcut dovada acceptării tacite a succesiunii nu doar cu declarațiile martorilor ci și cu înscrisuri iar actele de folosință exercitate de reclamantă asupra bunurilor succesorale, și anume folosirea unor bunuri din grădină în mod sporadic de o perioadă ce nu poate fi luată în calcul la socotirea termenului de acceptare, nu pot fi considerate acte de acceptare tacită în sensul art.690-692 cod civil și că în acest context prima instanță nu a mai considerat necesar administrarea probei cu expertiza în construcții pentru stabilirea modului de partajare a imobilului.
În urma examinării deciziei atacate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.297 alin.1 Cod procedură civilă și art.312 alin.3 și 5 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul declarat de pârâți este întemeiat sub aspectul desființării sentinței cu trimiterea spre rejudecare și neîntemeiat sub aspectul stabilirii calității reclamantei de moștenitoare acceptantă a succesiunii, pentru considerentele ce urmează a fi arătate.
Din cuprinsul cererii de recurs, rezultă că pârâții recurenți invocă o apreciere eronată a probelor de către instanța de apel, cu privire la stabilirea calității reclamantei de moștenitoare acceptantă a succesiunii, care se circumscrie cazului de modificare a hotărârii prevăzute de art.304 pct.11 Cod procedură civilă și care a fost abrogat prin nr.OUG nr.138/2000.
În al doilea rând, contrar susținerilor recurenților, din coroborarea declarațiilor celor două martore audiate de către instanța de apel, și, rezultă fără echivoc că reclamanta intimată a lucrat grădina și a luat fructe și legume din aceasta, ceea ce reprezintă acte de acceptare tacită a succesiunii, astfel încât critica hotărârii instanței de apel cu privire la stabilirea calității reclamantei de moștenitoare acceptantă a succesiunii este neîntemeiată.
Însă, soluția este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.297 alin.1 Cod procedură civilă, deoarece, potrivit acestui text de lege, desființarea hotărârii apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe se poate dispune doar atunci când prima instanță în mod greșit a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau atunci când judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată.
Or, în speță nu se poate reține incidența primei ipoteze, în sensul că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, în condițiile în care aceasta, prin sentința apelată, a admis în parte acțiunea principală, a admis cererea reconvențională, a constatat masa succesorală, a constatat care sunt moștenitorii acceptanți și a dispus întabularea, această din urmă dispoziție reprezentând, în realitate, și atribuirea imobilului.
Cu alte cuvinte, prin faptul că reclamanta a fost considerată străină de moștenire, că nu i s-a stabilit cota acesteia și nu s-a administrat expertiza (care poate fi administrată și în apel) nu înseamnă că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, această ipoteză realizându-se doar în situația în care prima instanță soluționează procesul pe baza unei excepții, ceea ce nu este cazul în speță.
În consecință, în baza art.304 pct.9 și art.312 alin.3 și 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâților și va casa decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Timiș, urmând ca această instanță să administreze proba cu expertiza, pe care a dispus-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții, și împotriva Deciziei civile nr.30/A din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red./17.10.2008
Tehnored. /2 ex./28.10.2008
Prima instanță:
Instanța de apel: C,
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai
