Obligație de a face. Decizia 91/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 91/2010
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 295/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus o cerere din partea recurentei pârâte care solicită în temeiul art. 244 pct. 1 Cod pr. civ. suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara sub dosar nr-, având ca obiect grănițuire. cererii acțiunea formulată pe rolul judecătoriei.
Instanța deliberând, respinge cererea formulată de recurentă privind suspendarea judecății, nefiind întrunite cerințele art. 244 Cod pr. civ. Față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 657 din data de 2 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâtei și, în consecință:
A fost obligată pârâta să retragă construcția la o distanță de 60 cm față de linia de hotar cu proprietatea reclamanților; a fost obligată pârâta să retragă acoperișul construcției dinspre proprietatea reclamanților astfel încât picătura streșinii să cadă pe terenul proprietatea sa și obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 1520,05 lei cheltuieli de judecată.
-//-
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că imobilul proprietatea reclamanților se învecinează cu imobilul proprietatea pârâtei, pârâta edificând o construcție - anexă din cărămidă și care nu are fundație, prin renovarea unei construcții mai vechi și pe care a acoperit-o -, în vara anului 2008, pe linia de hotar dintre cele două proprietăți.
Cele două proprietăți sunt separate de un zid despărțitor comun, care are o înălțime de aproximativ 1, iar construcția edificată de către pârâtă este lipită de zidul comun și este acoperită cu un acoperiș care este înclinat,într-o apă", spre proprietatea reclamanților, astfel că apele rezultate din ploi se scurg direct pe terenul proprietatea reclamanților - împrejurări care au fost reținute din declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv Conțan (declarație - fila 29 în dosarul fondului) și (declarație - fila 35) și din planșele fotografice (filele 36, 37, 41 și 44 în dosarul fondului).
Împotriva acestei sentințe, cu respectarea termenului prev. de art. 284 alin. 1.pr.civ. a formulat apel pârâta, solicitând admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea apelului, pârâta a apreciat, în esență, că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a probelor și o greșită interpretare a textului de lege.
În dezvoltarea criticii de nelegalitate și netemeinicie, pârâta a arătat că a ridicat - la limita celor două proprietăți și pe terenul său, în partea de jos a zidului despărțitor - o magazie, magazie care însă nu se sprijină de zidul despărțitor, cum a reținut instanța, și nu face decât să oprească deplasarea terenului, deplasare datorată materialelor depozitate de către reclamanți pe terenul lor, la limita de proprietate.
În ce privește picătura streșinii, pârâta a arătat că aceasta se scurge pe terenul său.
Pârâta a mai precizat că, potrivit disp. art. 619.civ. pot fi ridicate construcții dacă se lasă de la linia despărțitoare dintre cele două locuri vecine distanța prescrisă de regulamente și de legile în vigoare sau dacă se fac lucrări speciale prescrise de aceste regulamente și legi - în scopul de a nu aduce vătămare vecinului, iar art. 610.civ. nu prevede distanța la care să se poată construi în lipsă de regulamente sau obicei al locului și a apreciat că este rolul instanței de a dacă prin construire s-au adus vătămări vecinului.
În privința disp. art. 615.civ. pârâta a arătat că servitutea privind picătura streșinilor este o obligație impusă celui care construiește o casă de a-și face streașina în așa fel încât apele rezultate din ploi să se scurgă pe terenul său sau în stradă și nu pe terenul vecinului, iar odată apa de ploaie căzută pe fond poate fi lăsată să se scurgă pe fondul inferior în mod, deoarece vecinul este supus la servitutea de scurgere, conform art. 578.civ.
Pârâta a mai arătat că textul art. 599.civ. se referă expres și limitativ la servitutea zidului comun, stabilind că niciun vecin al uni asemenea zid nu îl poate găuri, nici să înlăture sau să sprijine de el vreo lucrare, fără consimțământul celuilalt.
A apreciat pârâta că situația reglementată prin textul de lege menționat nu se regăsește în speță, construcția fiind edificată separat de zidul comun și s-a asigurat scurgerea apelor pluviale pe terenul său.
Prin decizia civilă nr. 295/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoaras -a respins ca nefondat apelul civil formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 657/2009 pronunțată de către Judecătoria Hunedoara, județul
A fost obligată numita apelantă la plata sumei de 300 lei către intimatul - cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Contrar a ceea ce susține apelanta-pârâtă, din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor Conțan (declarație - fila 29 în dosarul fondului) și (declarație - fila 35) și din planșele fotografice (filele 36, 37, 41 și 44 în dosarul fondului) - rezultă, cum just a reținut instanța primului fond, faptul că apelanta a edificat, în vara anului 2008, fără acordul intimaților-reclamanți și lipit de zidul comun, o construcție, al cărei acoperiș este executat,într-o apă", înclinat spre proprietatea intimaților, astfel că apa rezultată din precipitații se scurge direct pe terenul acestora.
În aceste condiții, în mod corect a reținut prima instanță de fond incidența disp. art. 610, 615 și art. 599.civ. în cauză și a dispus obligarea apelantei pârâte să retragă construcția la o distanță de 60 cm față de linia de hotar cu proprietatea reclamanților și să retragă acoperișul construcției dinspre proprietatea reclamanților astfel încât picătura streșinii să cadă pe terenul proprietatea sa - pentru înlăturarea vătămărilor aduse reclamanților prin nerespectarea obligațiilor de a nu face, obligații instituite prin textele de lege reținute de instanța de fond.
Este nefondată interpretarea apelantei în sensul că fondul reclamanților este grevat de servitutea de scurgere a apelor pluviale, această servitute referindu-se la apele care se scurg în mod de pe terenul învecinat și nu la apele care se scurg pe fondul învecinat urmare a unor acțiuni deliberate ale proprietarului fondului învecinat, acestui proprietar revenindu-i obligația de a respecta disp. art. 615.civ. text pe care l-a și reprodus în conținutul motivării apelului.
În ce privește rolul de a sprijini terenul, rol pe care pretinde apelanta că îl îndeplinește construcția - apreciem că un astfel de rol nu poate fi reținut, în condițiile în care construcția nu are fundație, pe de o parte, și, pe de altă parte, dacă este necesar a se face consolidări ale terenului acestea pot fi făcute în așa fel încât să nu aducă vătămări proprietarului fondului vecin. Construirea unor
magazii, fără fundație - lipită de zidul comun, construcție realizată fără acordul proprietarului vecin - și acoperită în așa fel încât întreaga apă de pe acoperiș se scurge direct pe proprietatea vecină, nu poate îndeplini rolul de consolidare a terenului ci constituie încălcări ale relațiilor de bună vecinătate, relații apărate - între alte norme - și prin disp. art. 599, 610 și 615.civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, invocând în drept prevederile art. 299 -316 Cod procedură civilă.
În expunerea criticilor se arată următoarele:
- decizia atacată este netemeinică și nelegală întrucât interpretează greșit atât probele cât și textele legale. Recurenta arată că a ridicat o construcție la limita celor două proprietăți, în partea de jos a zidului despărțitor a celor două proprietăți, în fapt fiind o veche magazie, renovată. Nu este pe zidul despărțitor și nu se sprijină pe acesta ci nu face decât să susțină partea de zid despărțitor în dreptul căreia este ridicată și nu prejudiciază pe reclamanți;
- în ce privește picătura streșinii, aceasta se scurge pe terenul proprietatea recurentei;
- potrivit art. 619 Cod civil, construcțiile care se pot ridica pe un teren nu pot fi executate decât dacă se lasă de linia despărțitoare dintre cele două locuri vecine distanța prescrisă de regulament și legi în scopul de nu se duce vătămare vecinului;
- dispozițiile art. 610 cod civil nu prevăd vreo distanță la care se poate construi în lipsă de regulament sau obicei al locului rămânând instanței rolul de a stabili dacă s-au produs vătămări vecinului.
- textul art. 599 Cod civil nu se regăsesc în speță întrucât pârâtul a edificat construcția separat de zidul comun.
Intimații nu au depus întâmpinare.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Recurenta a solicitat suspendarea soluționării prezentului recurs până la soluționarea irevocabilă a cererii în grănițuire înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara sub dosar nr-, cerere respinsă de către instanța de recurs, urmând ca instanța de apel să aprecieze asupra acestei solicitări.
Examinând recursul sub prisma criticilor formulate, curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții intimați au învestit instanța de judecată cu o acțiune având obiect obligarea pârâtei recurente la ridicarea construcției amplasată pe zidul despărțitor dintre proprietăți și să respecte distanța de 60 cm față de linia de hotar în așa fel încât picătura streșinii să cadă pe proprietatea pârâtei.
Acțiunea astfel cum a fost formulată nu a fost motivată în drept.
Instanța de fond, având în vedere declarațiile martorilor audiați și planșele fotografice, nelegal a admis acțiunea și aplicând greșit tocmai textele legale invocate de către pârâtă prin întâmpinare.
De asemenea, instanța de apel, prin respingerea apelului declarat de către pârâtă, menținând astfel hotărârea primei instanțe, a pronunțat o hotărâre nelegală care se impune a fi reformată.
În speță sunt incidente prevederile art. 590 - 601, 610 Cod civil referitoare la coproprietatea forțată și comună asupra zidului comun și servitutea picăturilor de streașină reglementată de dispozițiile art. 616 Cod civil.
Nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au lămurit situația de fapt printr-un raport de specialitate având în vedere poziția constată a pârâtei care a arătat că nu a construit alăturat cu zidul comun iar picătura streșinii se scurge pe terenul său.
Planșele fotografice la care fac referire instanțele de fond par să confirme poziția pârâtei și nu cea a reclamanților.
Întrucât situația de fapt nu este lămurită se impune casarea deciziei atacate, în baza art. 312 alin 3 teza 1 Cod procedură civilă, fiind necesară administrarea unei expertize de specialitate.
Abia după stabilirea situației de fapt se poate verifica și dispune respectarea dispozițiilor legale incidente arătate mai sus.
Se mai impune a se arăta că înțelesul dispozițiilor art. 610 Cod civil referitoare la servitutea privind distanța dintre lucrări nu impune distanța de 60 cm reținută de instanța de fond ci verificarea vătămărilor aduse vecinului fondului.
De asemenea, dispozițiile art. 599 alin 2 Cod civilă, referitoare la coproprietatea forțată asupra zidului comun, respectiv sprijinirea de acesta a unei lucrări, impun instanței verificarea "că acea lucrare să nu vatăme drepturile celorlalți".
Or, în speță, instanțele de fond nu au lămurit aceste aspecte, împrejurare ce se impunea cu atât mai mult cu cât recurenta a susținut că dispozițiile art. 599 Cod civil nu se regăsesc în cauză întrucât a efectuat construcția separată de zidul comun.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de apel.
În rejudecare, instanța de apel, respectând dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă, va dispune efectuarea unui raport de expertiză de specialitate și va administra alte probe concludente care să lămurească starea de fapt, respectiv: respectarea sau nu a servituții picăturii streșinilor; dacă lucrarea realizată de către pârâtă este alăturată sau nu zidului comun; dacă prin lucrare se vatămă drepturile reclamanților și în ce mod.
După lămurirea stării de fapt, instanța de apel va răspunde motivat tuturor motivelor de apel formulate de către pârâtă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 295/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
(continuarea dispozitivului deciziei civile 91/2010 dată în dosar -)
Casează decizia atacată și dispune trimiterea cauzei Tribunalului Hunedoara pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02. 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored 5 ex/10.03. 2010
Jud. fond:
Jud. apel:,
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Mihaela Florentina Cojan
