Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 92/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 92/2010
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
Judecător - -
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimatul împotriva deciziei civile nr. 405/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul petent, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul intimatul a depus cu adresă taxa judiciară de timbru de 4 lei, timbru judiciar de 0,15 lei și o cerere de judecare în lipsă împreună cu două chitanțe onorar de avocat (400 lei și 500 lei).
Intimatul petent depune în fața instanței întâmpinare. Indică domiciliul actual al său ca fiind în loc. Sibiu,-, jud. Sibiu, unde solicită a-i fi comunicată hotărârea.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul petent solicită respingerea recursului, pentru considerentele formulate în întâmpinare. Susține că s-a achitat de obligații și datorii.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
La data de 18.11.2008 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sibiu, sub dosar nr-, plângerea formulată de petentul împotriva încheierii CF nr. 60.739/2008 a OCPI Sibiu, prin care i s-a respins cererea de radiere a sechestrului asigurător notat asupra imobilului teren înscris în CF 49725 N Sibiu nr. top 5397/1, susținând că a achitat debitul în dosarul execuțional 132/2008.
La data de 17.12.2008, plângerea a fost precizată și modificată, în sensul că petenții și au înțeles să cheme în judecată pe pârâtul, care a solicitat instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului petenților.
Prin sentința civilă nr.890/2009, Judecătoria Sibiua respins excepția lipsei calității procesuale active a petentei invocată de intimatul prin întâmpinare, iar pe fond a respins plângerea formulată de petenți, aceștia fiind obligați să plătească intimatului suma de 1073 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
În ce privește excepția calității procesuale active a petentei, s-a constatat că, deși aceasta nu a formulat cererea de radiere a sechestrului, iar prin încheierea de respingere nr.60739/5.11.2008 nu este menționată și aceasta ca persoană interesată în vederea comunicării, petenta este proprietara devălmașă alături de soțul său asupra terenului ce constituie obiectul sechestrului asigurător, ceea ce face aplicabilă prezumția mandatului tacit al acesteia pentru formularea cererii de radiere a sechestrului de către și în numele soției sale. Mai mult, OCPI Sibiu, a reținut și admis cererea formulată de de prelungire a termenului de soluționare a cererii de radiere a sechestrului în speță.
Pe fondul plângerii, prima instanță a constatat că sechestrul asigurator a cărui radiere s-a solicitat de, a fost instituit asupra imobilului teren înscris în CF 49725 N Sibiu nr. top 5397/1 și înscris în cartea funciară la cererea intimatului creditor, în baza încheierii civile nr. 3/CC/24.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-, irevocabilă
Potrivit art. 594 și 595.pr.civ. numai instanța de judecată poate dispune ridicarea sechestrului asigurător, la cererea debitorului. În lipsa unei asemenea dispoziții, nu are relevanță cererea executorului de ridicare a sechestrului și nici chitanța de plată a debitului ce face obiectul executării silite contra debitorului.
Ca urmare, s-a apreciat că, în mod legal, registratorul de carte funciară a respins cererea petentului de radiere a sechestrului asigurator instituit asupra imobilului proprietatea sa și a soției sale, acesta neprezentând înscrisurile prevăzute de lege pentru admiterea cererii sale conforma art. 48 din Legea 7/1996, cu aplicarea art. 594, 596.pr.civ. așa cum s-a arătat.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanții și, solicitând schimbarea ei în sensul plângerii.
În motivarea apelului, aceștia au arătat că au formulat cerere de radiere a sechestrului și nu de ridicare a acestuia, că cererea a fost formulată ca urmare a achitării debitului datorat, că radierea sechestrului asigurător intervine după achitarea debitului și nu trebuie confundată cu ridicarea sechestrului care poate interveni fie atunci când debitorul oferă alte garanții pentru realizarea creanței fie când cererea sa a fost în mod irevocabil anulată, respinsă, perimată, sau s-a renunțat la ea. Mai arată că din moment ce debitul a fost achitat nu se mai poate pune problema ridicării sechestrului, ceea ce ar presupune conform legii, oferirea unor alte garanții pentru realizarea creanței care deja s-a stins.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, motivat de faptul că potrivit art. 594 și 595. poc civ. doar instanța de judecată poate dispune ridicarea sechestrului, iar recurenții nu au putut prezenta o hotărâre judecătorească de ridicare a sechestrului.
Prin decizia civilă nr. 405/2009, Tribunalul Sibiua admis apelul reclamanților și, a schimbat sentința atacată și a admis plângerea formulată de petentul împotriva încheierii de carte funciară nr.60739/2008 a Sibiu pe care a anulat-o și a dispus radierea sechestrului asigurător din CF 49725 Sibiu nr.top.5397/1 privind imobilul proprietatea numiților și,
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că soluția pronunțată de prima instanță a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 523. proc civ. Potrivit acestui text legal, " In tot cursul executării silite asupra bunurilor imobile, debitorul sau altă persoană interesată poate obține desființarea măsurilor asigurătorii sau de executare, consemnând la dispozția creditorului urmăritor întreaga valoare a creanței, cu toate accesoriile și cheltuielile de executare."
Textele legale referitoare la ridicarea sechestrului (art. 594 și 595. proc. civ.) nu au incidență în speță, deoarece vizează alte ipoteze, respectiv cea în care cererea pentru valorificarea creanței a fost în mod irevocabil anulată, respinsă, perimată, sau s-a renunțat la ea precum și ipoteza în care debitorul oferă alte garanții pentru realizarea creanței. Aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speță, fiind evident că nu se referă la ipoteza achitării debitului, situație când este aplicabil art. 523. proc civ.
S-a mai reținut că potrivit art. 371. proc civ. executarea silită încetează dacă s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu și cheltuielile de executare. Chiar dacă nu ar fi așa, în speță, de la momentul când debitul a fost achitat (22.10.2008), în mod logic în dosarul execuțional nu s-a mai efectuat niciun act de executare, astfel că în prezent executarea silită ar fi a încetat de drept ca urmare perimării.
Poziția intimatului a fost apreciată ca abuzivă, câtă vreme debitul a fost achitat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, care a solicitat, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului reclamanților.
În expunerea motivelor, recurentul arată că instanța de apel a amânat din oficiu pronunțarea, iar în termenul de pronunțare, apelanții au depus înscrisuri noi, pe care instanța le-a avut în vedere la pronunțare. Pentru aceste motive, recurentul susține că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 5. proc. civ. instanța încălcând formele de procedură prin necomunicarea dovezilor depuse la dosar.
Recurentul arată de asemenea că încadrarea în drept reținută de tribunal este greșită, pentru că art. 523. proc civ prevede în alin. 2 că sunt aplicabile dispozițiile art. 428 alin. 2-4. proc civ. referitoare la obligativitatea ca instanța de executare să se pronunțe prin încheiere asupra încetării executării silite. Se susține că cererea de sechestru s-a formulat odată cu promovarea acțiunii civile, astfel că acesta se putea ridica numai în temeiul unei alte hotărâri dată de aceeași instanță.
Instanța de apel califică achitarea debitului ca fapt dătător de posibilitatea solicitării radierii sechestrului, dar sechestrul nu s-a dispus de către instanță, iar prin simpla prezentare a unei chitanțe la CF nu se poate trece la executarea radierii, pentru că titlul întabulat nu s-a desființat.
În drept se invocă art. 304 pct. 5 și 9. proc civ.
Recursul este legal timbrat (fl. 9).
Reclamanții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefundat a recursului (fl. 18-20).
Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, curtea reține următoarele:
Instanța de apel a dezbătut cauza în fond la termenul din 13.11.2009, când a fost prezentă doar mandatara pârâtului, care a pus concluzii de respingere a apelului, susținând în esență că debitul reclamanților se va definitiva doar odată cu soluția dată de ICCJ în recursul declarat de aceștia.
După dezbateri, s-a prezentat reclamanta care a învederat că a fost soluționat recursul de către ÎCCJ și a amânarea pronunțării pentru a depune copie după decizia din recurs.
În termenul de pronunțare de o săptămână, acordat de instanță, reclamanții apelanți au depus, în copie, decizia nr.2094/2009 a ÎCCJ, somații și procese-verbale întocmite de executorul judecătoresc, chitanțe emise de OCPI Sibiu și cererile adresate de aceștia OCPI.
Dintre toate aceste înscrisuri, o parte se aflau deja la dosar (chitanțe emise de OCPI Sibiu și cererile adresate de aceștia OCPI). La pronunțarea soluției, instanța de apel a avut în vedere doar decizia nr. 2094/2009 a ÎCCJ, reținând că prin aceasta nu s-a mai stabilit nicio obligație în sarcina reclamanților. Această decizie a fost pronunțată la 25.02.2009, respectiv cu mai bine de șase luni de zile înainte de pronunțarea deciziei civilă nr.405/2009 a Tribunalului Sibiu, atacată în prezentul recurs. Mai mult, la data de 31.08.2009, pârâtul a depus întâmpinare, prin care, cu rea-credință, a arătat că recursul declarat de reclamanți se află în curs de soluționare, cu toate că recursul era soluționat din februarie.
Ca atare, nu se poate reține că această decizie a ÎCCJ, depusă de reclamanții în termenul de pronunțare, reprezintă înscris nou și nu se impunea comunicarea lui cu intimatul, acesta fiind parte în cauză, ceea ce înseamnă că intimatul avea cunoștință de decizie.
În privința celorlalte înscrisuri, depuse de reclamanții în termenul de pronunțare, instanța de apel nu a ținut cont de ele la soluționarea apelului, astfel încât nu se poate reține că intimatul ar fi suferit vreun prejudiciu prin necomunicarea lor.
Pe cale de consecință, Curtea constată că criticile analizate nu se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5. proc civ.
Nici motivele invocate de recurent, raportat la art. 304 pct. 9. proc civ, nu sunt fondate.
Astfel, sechestrul asigurator asupra imobilului reclamanților s-a instituit prin încheierea civilă nr. 3/CC/24.05.2008 dată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-. În considerentele acestei încheieri se reține că " reclamantul (în cauză pârâtul ) deține deja o hotărâre definitivă care poate fi investită cu formulă executorie", instanța făcând referire la sentința civilă nr. 516/2007 a Tribunalului Sibiu și la decizia civilă nr.290/A/2007 a Curții de APEL ALBA IULIA.
Rezultă așadar că cererea de instituire a sechestrului asigurator nu a fost formulată odată cu introducerea acțiunii (în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 516/2007), așa cum greșit susține recurentul, ci după obținerea unui titlu executoriu, respectiv a unei hotărâri definitive.
În aceste condiții, în mod judicios a reținut instanța de apel că nu sunt incidente prevederile art. 594 și 595. proc. civ. care reglementează instituirea sechestrului asigurator în situația în care creditorulnu deține un titlu executoriu,ceea ce nu este cazul în speță, deoarece pârâtul era în posesia unei hotărâri definitive care, potrivit art. 376 alin. 1 și 377 alin. 1 pct. 3. proc. civ, constituie titlu executoriu.
Reținerea de către instanța de apel a incidenței prevederilor referitoare la executarea silită este corectă, având în vedere, pe de-o parte, că debitul reclamanților izvora dintr-o hotărâre definitivă cu putere executorie, iar pe de altă parte, că însuși pârâtul creditor a pornit executarea silită a debitului. Ca urmare, în această fază de executare a creanței nu sunt aplicabile prevederile art. 594-595. proc. civ.
Trebuie însă observat că dispozițiile art. 523. proc. civ. nu-și găsesc aplicabilitate în speță. Acest text legal vizează situația adjudecatarului evins, care îl urmărește pe debitor ori pe ceilalți creditori ai acestuia pentru a fi despăgubit.
În cauză situația este cu totul alta, măsura de asigurare fiind dispusă pentru executarea unei hotărâri definitive. Ca urmare, susținerile recurentului cu privire la aplicarea art. 428 alin. 2-4. proc. civ. nu sunt întemeiate. Obținerea unei încheieri de încetare a măsurilor asiguratorii la care se referă textul legal menționat vizează situația reținută anterior (art. 523. proc. civ.), în care debitorul a consemnat suma de bani reprezentând creanța și cheltuielile de executare la Trezorerie sau la CEC.
În cauză, nu suntem în prezența unui adjudecatar evins, ci debitorul a achitat aceste sume la somația executorului, pentru executarea unei creanțe stabilite printr-o hotărâre judecătorească. Debitorul a plătit atât debitul cât și cheltuielile de judecată, încă din 05.06.2008, la BEJ, la solicitarea executorului, care a și emis chitanța eliberatoare (fl. 15, fond).
Întrucât la data emiterii somației de către executor, era deja notat în CF sechestrul asigurator (,9 - fl.20,21, fond), nu se mai putea institui un alt sechestru asupra aceluiași imobil pentru aceeași creanță. Dar, după achitarea întregului debit, executorul a emis adresă către OCPI prin care a solicitat radierea sechestrului.
(continuarea deciziei civile 92/2010 dată în dosar -)
Cererea executorul era justificată, întrucât potrivit art. 3715lit. a proc. civ. executarea silită încetează dacă s-a realizat integral obligația prevăzută în titlu și s-au achitat cheltuielile de executare. Odată cu încetarea executării, încetează și măsurile asiguratorii, inclusiv sechestrul asigurator, nemaifiind justificată indisponibilizarea bunurilor debitorului.
Dacă registratorul de CF ar fi analizat cererea de radiere a debitorului, coroborată cu adresa executorului, ar fi constatat că sechestrul s-a instituit în vederea executării creanței stabilită prin sentința civilă nr.516/2007 a Tribunalului Sibiu, iar urmărirea silită s-a pornit pentru executarea aceleiași creanței. Cum s-a făcut dovada executării obligației, s-ar fi impus radierea sechestrului instituit asupra imobilului reclamanților.
Față de cele ce preced, Curtea constată că soluția pronunțată de Tribunalul Sibiu este corectă, urmând ca motivarea în drept a deciziei instanței de fond să fie substituită cu cele reținute mai sus.
Pe cale de consecință, reținând că criticile recurentului nu se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9. proc. civ. Curtea urmează ca, în temeiul art. 312. proc. civ. să respingă ca nefondat recursul de față.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 405/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./Tehn.
5 ex/15.03.2010
- Gh.,
-
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Mihaela Florentina Cojan
