Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 191/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 191
Ședința publică din data de 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Elena Costea
JUDECĂTOR 3: Constanța C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în Târgoviște, - -.6.B.2.25, jud. D împotriva deciziei civile nr. 447 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Târgoviște, - -.4.A.3.16, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât reprezentat de avocat din Baroul Dâmbovița și intimatul-reclamant asistat de avocat din Baroul Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr. 16929 din 15 ianuarie 2008 în valoare de 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursului.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar arătând în esență că, soluția pronunțată de Tribunalul Dâmbovița este nelegală. Pârâtul, recurent de astăzi, a criticat soluția dată de judecătorie, fiind nemulțumit de varianta de lotizare omologată prin sentință, în considerentele căreia se arată că acesta nu dorește apartamentul decât pentru valorificare în vederea obținerii unui preț mai mare decât valoarea stabilită prin expertiză, concluzii total eronate.
Mai arată că nelegalitatea deciziei pronunțate de tribunal vine și din faptul că deși s-a admis cererea de aderare la apel formulată de reclamant și pe fond s-a admis apelul acestuia, apelul pârâtului a fost respins ca nefondat. Susține că se putea admite cererea de aderare la apel numai în ceea ce privește sentința judecătoriei, însă aceasta privea și încheierea de admitere în principiu, astfel că admiterea ei este nelegală, atâta timp cât apelul privea numai sentința.
Susține că decizia nu va putea fi executată niciodată, precum și că instanța a schimbat cotele în ce privește pasivul succesoral, deși nu s-au formulat variante de lotizare cu privire la acest aspect.
În consecință solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond omologarea variantei a III-a a raportului de expertiză lotizare finală. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, precum și a variantei de lotizare omologată de Judecătoria Târgoviște, întrucât se încadrează în textele de lege pe care se bazează.
Cu privire la cererea de aderare la apel arată că aceasta are caracter incidental și nu depinde de soarta apelului.
Consideră că intimatul nu trebuie să aibă drepturi mai largi decât apelantul, deci cererea de apel, ca și cea de aderare la apel, trebuie să se judece la fel.
Mai arată că a fost contestată greșita aplicare a cotelor și nu modul de calcul a acestora, iar din cele aflate la fila 145 verso dosar fond, rezultă că pârâtul a solicitat omologarea variantei Iar aportului de expertiză, deci critica cu privire la acest aspect este nefondată.
Solicită, avându-se în vedere cele arătate, respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 30.06.2006 sub nr. 3995/ 2006 reclamantul a chemat in judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra averii rămase de pe urma defunctei.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că se impune partajarea apartamentului situat in Târgoviște, str. - -.4, se. A,.3, . 16, că a fost căsătorit cu mama pârâtului, numita, decedată la 27.02.2006, că a cumpărat în timpul conviețuirii cu aceasta apartamentul menționat, solicitând se deschide succesiunea defunctei și stabilirea cotelor cuvenite moștenitorilor.
În temeiul art. 115 - 119 Cod pr.civilă pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat partajarea activului și pasivului succesoral rămas de pe urma mamei sale, defuncta, precum și de pe urma tatălui său, decedat la 30 aprilie 1981, enumerând bunurile ce compun cele două succesiuni și învederând faptul că i se cuvine cota de 27/32, iar reclamantului cota de 5/32.
În temeiul art. 115-118 Cod pr. civ. la data de 2 noiembrie 2006, reclamantul a depus întâmpinare cu privire la cererea reconvențională formulată de pârât, solicitând soluționarea cât mai grabnică a litigiului.
În cauză au fost administrate probe cu acte, interogatorii și proba testimonială.
În urma administrării probelor încuviințate, Judecătoria Târgoviștea pronunțat la data de 14.12.2006 încheierea interlocutorie, prin care a respins excepția neacceptării succesiunii în termen, excepție formulată de reclamantul - pârât, a admis, în principiu, cererea principală formulată de reclamantul - pârât împotriva pârâtului reclamant, a admis, în parte și în principiu cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant, a constatat deschisă succesiunea defuncților, decedat la 30.04.1981 și,decedată la 27.02.2006, a constatat că masa bunurilor succesorale, rămasă de pe urma defunctului, se compune din bunurile dobândite în timpul căsătoriei cu ( ), decedată în prezent, enumerate expres în hotărâre.
Prin aceeași încheiere interlocutorie s-au stabilit cotele părților la această masă de împărțit, respectiv reclamantul pârât cu cotă de 5/32, având calitate de soț supraviețuitor al defunctei, iar pârâtul - reclamant cu cotă de 27/32, în calitate de descendent de gradul I al defuncților și și s-a mai constatat că masa bunurilor succesorale rămasă de pe urma defunctei se compune din bunurile dobândite în timpul căsătoriei cu reclamantul - pârât, enumerate expres, cotele părților la această masă de împărțit fiind de 5/8 pentru reclamantul - pârât, în calitate de soț supraviețuitor și 3/8 pentru pârâtul - reclamant, în calitate de descendent de gradul I al defunctei.
De asemenea, s-a dispus reținerea pasivului succesoral în cuantum de 5000 RON, reprezentând cheltuieli de înmormântare și comemorare a defunctei, suportat în exclusivitate de pârâtul - reclamant și efectuarea unor expertize de specialitate: construcții și evaluări bunuri mobile pentru evaluare, lotizare și formare loturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că a fost investită cu partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defuncților, decedat la 30 aprilie 1981 și, decedată la 27 februarie 2006, că în ședința publică din 7 decembrie 2006 s-a unit excepția neacceptării succesiunii, excepție formulată de reclamant, cu încheierea de admitere a partajului și că pârâtul este descendent de gradul I al defuncților și, aceasta fiind căsătorită cu reclamantul pârât.
A mai reținut prima instanța că se impune respingerea excepției neacceptării succesiunii defunctului în termen de către pârâtul, deoarece acesta a folosit bunurile succesorale, mergea la mama sa și a primit mai multe bunuri de la ea, respectiv lănțișor, două verighete, covor, două pături, o plapumă, două perne, o față de masă, situație confirmată prin însăși conținutul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant care îl recunoaște drept moștenitor și solicită ieșirea din indiviziune prin partajarea bunurilor succesorale.
În cauză au fost efectuate expertize ordonate prin încheierea de partaj, rapoartele de expertiză fiind depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr. 2297 din 7 iunie 2007 Judecătoria Târgoviștea respins excepția neacceptării succesiunii în termen, excepție formulată de reclamantul - pârât, a admis în fond cererea principală formulată de reclamantul - pârât, a admis în parte și în fond cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant, a constatat deschisă succesiunea defuncților, decedat la 30.04.1981 și, decedată la 27.02.2006, a dispus ieșirea din indiviziune a părților, în varianta I din completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară - lotizare finală întocmit de expert, variantă ce este completată de instanță cu privire la pasivul succesoral în sensul că, a obligat pe reclamantul - pârât la plata către pârâtul - reclamant a sumei de 3125 lei, raportul de expertiză finală - Completare făcând parte integrantă din hotărâre.
Totodată, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că a fost investită cu partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defuncților, decedat la 30. 04.1981 și, decedată la 27.02.2006, că a fost unită excepția neacceptării succesiunii, excepție formulată de reclamantul - pârât cu încheierea de admitere a partajului, că pârâtul - reclamant este descendent de gradul I al defuncților și, iar reclamantul pârât este soț supraviețuitor al defunctei, că a respins excepția neacceptării succesiunii defunctului de către pârâtul - reclamant, ca fiind neîntemeiată, în condițiile în care s-a dovedit că pârâtul - reclamant a folosit bunurile succesorale, mergea la defuncta sa mamă și a primit mai multe bunuri din moștenire, că instanța a pronunțat încheierea de admitere a partajului, a stabilit calitatea părților, cotele cuvenite acestora, compunerea maselor bunurilor succesorale, separat de pe urma defunctului și de pe urma defunctei, reținând și pasivul succesoral conform dovezilor făcute în cauză.
A mai reținut prima instanță că se impune omologarea variantei I din completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară - lotizare finală, întocmit de expert, având în vedere circumstanțele și împrejurările cauzei, criteriile prevăzute de art. 741 Cod civil, cota cuvenită reclamantului - pârât, în calitate de soț supraviețuitor, stăpânirea în fapt a bunurilor, precum și faptul că reclamantul - pârât nu mai dispune de alte spații locative.
Totodată, instanța de fond a apreciat că se impune ca această variantă să fie completată de instanță cu privire la pasivul succesoral, deoarece expertul a omis a-1 calcula, în sensul că reclamantul pârât va fi obligat la plata către pârâtul - reclamant a sumei de 3.125 lei, sumă rezultată ținând cont de cotele cuvenite părților și de cuantumul pasivului succesoral în sumă de 5000 RON suportat in exclusivitate de pârâtul - reclamant.
mpotriva sentinței civile menționate a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelantul a arătat că motivele de apel se referă doar la varianta de lotizare, susținând că a cerut omologarea raportului de expertiză în varianta 3, iar intimatul reclamant varianta 4, prima instanță alegând varianta 1, necerută de nici una din părți.
A mai precizat apelantul că se impune omologarea raportului în varianta III, în care apartamentului i-ar reveni lui, întrucât intimatul reclamant are intenția să vândă apartamentul, apelantul dorind să păstreze apartamentul pentru urmașii săi, ca o amintire vie a copilăriei sale și a celor doi părinți ai săi.
Totodată, motivația intimatului reclamant că nu are unde să locuiască nu este reală, întrucât fiul al acestuia are un imobil casă cu două niveluri, a cărui valoare se estimează la valoarea a 7 apartamente, că intimatul s-a căsătorit cu mama apelantului la vârsta de 54 ani și a venit în domiciliul acesteia cu lucrurile de vestimentație și o pensie modică.
La termenul din 20 septembrie 2007 reclamant-pârât a depus cerere de aderare la apelul declarat de apelantul pârât reclamat, susținând că, greșit, instanța de fond a reținut că masa succesorală de pe urma defunctei se compune printre altele dintr-un apartament, când în mod corect, ea se compune din cota de din apartamentul achiziționat de către acesta împreună cu defuncta, în timpul căsătoriei lor, cealaltă parte făcând parte din patrimoniul său, astfel încât cota atribuită lui de 5/8 din masa succesorală este incorectă, având în vedere că în calculul acesteia a fost inclusă și cota de 1/2, deci 4/8 din apartament, acesta fiind bunul său propriu, iar nu parte a moștenirii.
A mai precizat apelantul că raportat la această cotă de 5/8, instanța de fond a aplicat-o în mod eronat la pasivul succesoral, obligându-l la plata către pârât a unei sume de 3.125 lei din totalul pasivului, de 5.000 lei, când corect era să aplice cota de 1/4.
ntimatul a formulat întâmpinare și solicitat respingerea apelului declarat de către apelantul, arătând că în mod corect i-a fost atribuit apartamentul, instanța de fond având în vedere mai multe considerente printre care lipsa altei locuințe, faptul că apartamentul a fost dobândit de soți în timpul căsătoriei, J din apartament fiind bunul său propriu, nefiind adevărată susținerea apelantului că fiul său deține locuință proprie, acesta locuind în casa proprietatea mamei sale, apelantul fiind cel care deține o locuință proprietate personală.
Intimatul mai precizează că dispune de bani pentru a achita sulta, că afirmația apelantului că dorește să vândă apartamentul este pură speculație, că în ultimii patru ani de viață ai defunctei apelantul nu a vizitat-o și nu i-a acordat acesteia nici un sprijin, depozițiile martorilor fiind în acest sens.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 447 din 18 octombrie 2007 respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul, a admis cererea de aderare la apel formulată de reclamantul, a schimbat, în parte, încheierea din 14 decembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 3995/2006 al Judecătoriei Târgoviște, în sensul că a reținut în masa succesorală de pe urma defunctei cota de din apartamentul situat în Târgoviște, - - și nu apartamentul în întregul său.
Prin aceeași hotărâre s-au păstrat în rest dispozițiile încheierii și s-a schimbat, în parte, sentința, în sensul că a obligat reclamantul la plata sumei de 1250 lei, în loc de 3125 lei, cu titlul de pasiv succesoral către pârât.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că nu este întemeiată critica formulată de apelantul-pârât care susține că greșit instanța de fond a omologat raportul de expertiză în varianta I, atribuind intimatului reclamant apartamentul, întrucât în mod corect, prima instanță a avut în vedere criteriile stabilite de dispozițiile art. 741 cod civil și art. 6739din Codul d e procedură civilă și faptul că dacă s-ar acorda apelantului acest apartament, care are în proprietate deja o altă locuință, ar fi nesocotite drepturile soțului supraviețuitor și cota ce-i revine acestuia.
Cu privire la cererea de aderare la apel, tribunalul a apreciat că aceasta întrunește cerințele impuse de dispozițiile art. 293 din Codul d e procedură civilă și luând în considerare criticile avansate pe această cale de către reclamant, a constatat că acestea sunt fondate, având în vedere că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că apartamentul ce a fost reținut la masa succesorală a fost cumpărat de defunctă și soțul său, reclamantul în cauză,în timpul căsătoriei, apartamentul fiind deci bun comun al soților.
Totodată, tribunalul a reținut că masa succesorală de pe urma defunctei se compune, din cota de din apartament, cealaltă J revenind reclamantului, ca bun propriu, instanța de fond reținând, în mod greșit, în masa bunurilor succesorale de pe urma defunctei, întregul apartament, cotele fiind corect reținute.
Referitor la pasivul succesoral, tribunalul aplicând cota de pe care trebuie să o suporte reclamantul, în calitate de soț supraviețuitor la pasivul succesoral de 5000 lei reținut de prima instanță,a constatat că rezultă suma de 1.250 lei cu titlul de pasiv succesoral și nu cea stabilită de instanța de fond, motiv pentru care a apreciat ca întemeiată și această critică și l-a obligat pe reclamant să plătească pârâtului respectiva sumă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul reclamant criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că un prim motiv se referă la varianta de lotizare prin care instanța de judecată a înțeles ca acesta și soțul supraviețuitor al mamei sale să pună capăt stării de indiviziune.
Astfel, așa cum se poate observa din concluziile orale ale apărătorilor părților și din obiecțiunile la raportul de expertiză recurentul a solicitat ca atribuirea să se facă potrivit variantei 3, intimatul potrivit variantei 4, iar instanța a ales o cu totul altă variantă și anume varianta 1 și care nu a fost cerută de nici una din părți.
A mai precizat recurentul că încă de la depunerea cererii de partaj succesoral scopul intimatul reclamant a fost clar, acela de a vinde bunul, acest punct de vedere menținându-se și la ora actuală, apartamentul fiind vizionat de mai multe persoane.
Așadar intimatul nu dorește decât înstrăinarea bunului, pe când recurentul dorește să îl păstreze ca amintire a copilăriei sale și a părinților săi, dispunând de suma cu care să îl despăgubească pe acesta.
Pe de altă parte, intimatul nu a contribuit cu nimic la cheltuielile de înmormântare, nu a manifestat interes față de familie în cei 16 ani neachiziționând decât un televizor color și o mască de chiuvetă, iar motivația că nu are unde să locuiască este deoarece fiul său deține o casă cu două nivele.
Totodată recurentul a învederat că Tribunalul Dâmbovițai -a respins apelul fără nici o motivare și deși apelul principal a fost respins ca nefondat cererea de aderare la apel a fost admisă.
Așa fiind i se îngreunează situația în propria cale de atac, ceea ce nu este posibil.
Mai mult decât atât apelul promovat de acesta viza doar variantele de lotizare, pe când cererea de aderare la apel viza încheierea de partaj, două lucruri total distincte în cadrul unui proces de partaj succesoral.
Dacă era nemulțumit de respectiva hotărâre avea la îndemână posibilitatea formulării apelului în care să își evoce toate nemulțumirile.
Din coroborarea art. 293 și art. 296 Cod pr. civ. și din interpretarea sistematică a cererii de aderare la apel este anormal și nelegal să respingi apelul formulat în cauză, iar în schimb să admiți cererea de aderare la apelul pe care l-ai respins.
A mai precizat recurentul că instanța de apel a schimbat în parte încheierea din 14.12.2006 în sensul că reține la masa succesorală de pe urma defunctei cota de din apartament, iar nu apartamentul în întregul său. Acest aspect este o aberație juridică întrucât în cota de 5/8 atribuită soțului supraviețuitor este inclusă și Ja lui proprie din apartament.
În ceea ce privește pasivul succesoral de asemenea instanța de apel a greșit întrucât cota de contribuție a soțului supraviețuitor în această situație este de 5/8.
În temeiul art. 306 al. 2 Cod pr. civ. intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că prin omologarea variantei 1 s-a pronunțat în mod legal și prima instanță și instanța de apel, motivând hotărârile în baza prevederilor art. 741 și 6739Cod pr. civ.
Astfel, instanța de fond la omologarea acestei variante a avut în vedere mai multe considerente și anume: că a folosit și întreținut apartamentul din anul 1988, că nu are o altă locuință, are vârsta de 76 de ani și nu ar avea unde să se ducă, dispune de suma pentru a achita sulta și nu dorește înstrăinarea bunului.
A mai precizat intimatul că a dovedit cu acte că apartamentul a fost cumpărat de acesta împreună cu defuncta sa soție în timpul căsătoriei, astfel încât în mod legal a reținut tribunalul în masa succesorală numai cota de, restul de fiind bunul său propriu.
Cota de a recurentului trebuie aplicată la activul succesoral, adică la doar J din apartament, rezultând cota de 3/8 din imobil.
Susținerile recurentului în sensul că apelul incident ar fi trebuit respins ca urmare a respingerii apelului acestuia nu își găsesc suport în nici un text de lege, însuși denumirea de apel incident indicând un caracter incidental al acestuia față de apelul principal, ceea ce nu trebuie confundat cu caracterul accesoriu, neurmând soarta cererii principale.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Reclamantul, intimat în prezenta cerere a investit inițial Judecătoria Târgoviște cu o cerere de ieșire din indiviziune cu privire la apartamentul situat în Târgoviște, str. - -,. 4,. A,. 3,. 16, formulată în contradictoriu cu pârâtul, recurent în litigiul de față.
Pe cale de cerere reconvențională formulată în fața aceleiași instanțe acesta din urmă a solicitat partajarea activului și pasivului succesoral rămas de pe urma defunctei sale mame, decedată la data de 27.02.2006, precum și deschiderea succesiunii de pe urma tatălui său, decedat la data de 30.04.1981.
Prin încheierea de partaj din data de 14.12.2006 instanța, în urma admiterii în principiu a cererii principale și în parte în principiu a cererii reconvenționale a constatat deschise cele două succesiuni, masa bunurilor și cotele, reținând că din activul succesoral rămas de pe urma defunctei face parte și un apartament situat în Târgoviște, str. - -,. 4,. A,. 3,. 16, jud.
Prin Sentința civilă nr. 2297/07.06.2007 Judecătoria Târgoviștea omologat varianta I din completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară lotizare finală expert, atribuind în natură apartamentul reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel pârâtul reclamant, criticând modul de atribuire a bunurilor și solicitând omologarea variantei III din raportul de expertiză.
La termenul de judecată din data de 20.09.2007 în fața instanței de apel reclamantul pârât a formulat cerere de aderare la apel, criticând reținerea în masa de partaj a întregului apartament, iar nu a unei cote de din acesta și cota greșită la participarea la pasivul succesoral.
Instanța de apel a respins apelul formulat de pârâtul reclamant ca nefondat, admis cererea de aderare la apel formulată de reclamantul pârât, a schimbat în parte încheierea din 14.12.2006 în sensul că a reținut la masa succesorală de pe urma defunctei numai cota de din apartament, iar nu bunul în întregul său și a schimbat în parte hotărârea în sensul că a obligat reclamantul la plata sumei de 1250 lei, în loc de 3125 lei cu titlu de pasiv succesoral.
Ambele instanțe și-au motivat soluția în ceea ce privește variata de lotizare, prima cu ocazia atribuirii loturilor, iar cea de a doua cu ocazia analizei apelului declarat de pârâtul reclamant pe dispozițiile art. 741 Cod civil și art. 6739Cod pr. civ.
În adevăr, potrivit art. 741 Cod civil. instanța trebuie să dea în fiecare lot, pe cât se poate aceiași cantitate de mobile și imobile, de drepturi sau de creanțe de aceiași natură și valoare. Se va evita însă pe cât posibil împărțirea excesivă a bunurilor.
Pe de altă parte, potrivit art. 6739Cod pr. civ. la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama după caz și de acordul părților, de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari înainte de a cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.
Această din urmă reglementare enumeră cu caracter exemplificativ criteriile de care instanța va ține seama la atribuire în partajul judiciar.
Enumerarea nu are caracter limitativ, ci dimpotrivă la finalul textului este folosită expresia " altele asemenea", ceea de permite concluzia că instanța poate, în afara criteriilor expres menționate, să țină cont și de alte criterii de ordin familial, social și moral, în funcție de specificul fiecărei cauze.
Ori, din actele și lucrările dosarului Curtea reține că în mod legal au fost apreciate de instanțele anterioare criteriile de atribuire în natură a bunurilor, având în vedere stăpânirea în fapt a bunurilor și împrejurarea că reclamantul intimat nu mai are alte spații de locuit.
Curtea nu poate reține că singurul scop al intimatului este acela al înstrăinării bunului, iar împrejurările că acesta nu a contribuit cu nimic la cheltuielile de înmormântare, nu a manifestat interes față de familie în cei 16 ani neachiziționând decât un televizor color și o mască de chiuvetă nu reprezintă criterii care conducă la atribuirea bunului imobil în patrimoniul recurentului.
Pe de altă parte acesta nu a probat că intimatul are un alt spațiu de locuit și nici că nu ar fi în măsură să îi achite sulta.
Susținerile recurentului că prima instanță a omologat o variantă care nu a fost solicitată de nici una dintre părți, soluția fiind menținută de instanța de apel sunt contrazise de practicaua sentinței din care rezultă că apărătorul reclamantului pârât a cerut a fi omologată varianta I din raportul de expertiză finală.
Așadar toate criticile privind varianta de lotizare sunt nefondate.
Sub aspectul criticilor potrivit cărora Tribunalul Dâmbovițai -a respins apelul fără nici o motivare și deși apelul principal a fost respins ca nefondat cererea de aderare la apel a fost admisă îngreunându-i-se situația în propria cale de atac, ceea ce nu este posibil, iar mai mult decât atât apelul promovat de acesta viza doar variantele de lotizare, pe când cererea de aderare la apel viza încheierea de partaj, două lucruri total distincte în cadrul unui proces de partaj succesoral Curtea reține că în adevăr criticile din apelul principal diferă de cele din apelul incident.
Potrivit art. 293 al. 1 teza I Cod pr. civ. intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.
Întrucât reglementarea menționată nu face nici o distincție atunci când are în vedere intenția intimatului de a obține schimbarea hotărârii primei instanțe, înseamnă că prin apelul incident el poate să critice și soluția dată și altor capete de cerere decât cele vizate de apelul principal, iar în speța dedusă judecății față de specificul procedurii partajului și dispozițiile art. 6738Cod pr. civ. și Încheierea de partaj.
Deci regula tantum devolutum quantum apellatum care impune instanței de apel să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii de primă instanță numai în limitele criticilor formulate prin motivele de apel, privește fiecare cerere de apel în parte, iar nu raportul dintre apelul principal și apelul incident.
În ceea ce privește înrăutățirea situației în propria cale de atac, ca regulă în aplicarea principiuluinon reformatio in pejusapelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Numai că această regulă nu se mai aplică dacă există o aderare la apel.
Așa fiind atât apelantului principal, cât și intimatului care a făcut apel incident li se poate agrava situația în apel.
Totodată, dacă apelul principal este soluționat pe fond, așa cum este cazul și în speța dedusă judecății, instanța trebuie să se pronunțe și asupra apelului incident pe care îl poate admite sau respinge.
Pentru considerentele arătate Curtea reține că toate criticile formulate în legătură cu modul de soluționare apelului incident sunt nefondate.
Nefondată este și critica potrivit cu care apelul principal a fost respins fără nici motivarea, instanța de apel justificând în considerentele deciziei de ce a considerat că în mod legal prima instanță a omologat varianta I din raportul de expertiză.
este nefondată și critica potrivit căreia instanța de apel a schimbat în parte încheierea din 14.12.2006 în sensul că reține la masa succesorală de pe urma defunctei cota de din apartament, iar nu apartamentul în întregul său, ceea ce este o aberație juridică întrucât în cota de 5/8 atribuită soțului supraviețuitor este inclusă și Ja lui proprie din apartament.
Din înscrisurile aflate la dosarul primei instanțe rezultă că bunul imobil în litigiu a fost dobândit de reclamant în timpul căsătoriei cu soția sa, în prezent decedată, având deci caracter de bun comun.
Așa fiind în mod corect instanța de apel a reținut că făcând parte din masa de partaj rămasă de pe urma defunctei numai cota de din apartament, cealaltă J fiind bunul propriu al reclamantului din bunul comun.
Așadar, reclamantul intimat deține o cotă totală de 5/8 din bunul imobil, formată din partea sa proprie și din deci 1/8 în calitate de moștenitor legal al defunctei sale soții.
Deci nici această critică nu este fondată.
Pe de altă parte în mod legal instanța de apel a schimbat hotărârea primei instanțe sub aspectul sumei datorate cu titlu de pasiv succesoral.
După cum se știe, Codul civil român consacră principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral.
Astfel, potrivit art. 777 coroborat cu art. 1060 Cod civil, datoriile și sarcinile moștenirii se împart de drept, între comoștenitori de la data deschiderii succesiunii, proporțional cu partea ereditară a fiecăruia.
În doctrină și jurisprudență s-a arătat, respectiv s-a decis în mod constant că prin " partea ereditară" trebuie să se înțeleagă vocația la succesiune, iar nu ceea ce au cules efectiv coerezii.
Ori, partea ereditară a reclamatului intimat de pe urma soției sale este de din moștenirea soției sale, astfel încât în această proporție trebuie să suporte și pasivul succesoral.
Nu trebuie confundată contribuția la pasivul succesoral cu o anumită cotă dintr-un bun în condițiile în care una dintre părți are și o cotă ideală și abstractă din acesta în nume propriu, iar nu calitate de moștenitor.
Pentru toate motivele arătate în precedent și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art. 247 Cod pr. civ. Curtea va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul, domiciliat în Târgoviște, - -.6.B.2.25, jud. D împotriva deciziei civile nr. 447 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Târgoviște, - -.4 A.3.16, jud. D, ca nefondat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C
Grefier,
Red.
2ex./17.03.2008
3995/2006 Judecătoria Târgoviște
a- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea, Constanța
