Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 538/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ-
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 538/R/2008
Ședința publică din 2 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan JUDECĂTOR 2: Elena Bocșe
JUDECĂTOR 3: Maria Galeș
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol, soluționarea recursului civil introdus de recurentul pârât, domiciliat în,-, județul S M în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în S M,-, județul S M împotriva deciziei civile nr. 295/Ap din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr.1502/19.03.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare; având ca obiect: partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că părțile prezente în ședința publică din 26 martie 2008 au pus concluzii asupra recursului, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 2 aprilie 2008, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1502/19.03.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, au fost admise în parte atât acțiunea civilă înaintată de reclamanta cât și cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant și în consecință s-a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei lor o serie de investiții efectuate la imobilul proprietatea exclusivă a pârâtului reclamant, precum și mai multe bunuri mobile, enumerate în dispozitivul sentinței, prima instanță respingând capătul de cerere al reclamantei pârâte privind constatarea unei contribuții proprii la dobândirea bunurilor comune în valoare de 23.000, precum și capătul de cerere al pârâtului reclamant privind existența unui drept de creanță al acestuia față de reclamanta pârâtă în sumă de 48.000 reprezentând pretențiile formulate și primite de către aceasta din urmă în perspectiva unui partaj amiabil.
Totodată instanța de fond a procedat la partajarea masei bunurilor comune astfel cum a rezultat din cele expuse mai sus compensând între ele cheltuielile de judecată ocazionate părților.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că sub durata căsătoriei părțile au dobândit o serie de bunuri mobile și au efectuat mai multe investiții, reținând că au fost dovedite doar cele pe care le-a cuprins ulterior în dispozitivului sentinței, constatând totodată că părțile au contribuit la constituirea capitalului social și a patrimoniului pentru trei societăți comerciale (SC SRL, SC SRL și SC SRL), încuviințându-se în acest sens efectuarea unei expertize contabile de către exp. în ce privește patrimoniul SC SRL(aceasta fiind singura dintre cele trei societăți care figurează potrivit bilanțului contabil ca funcționând în profit), raportat și la situația patrimonială a celorlalte două societăți comerciale, și stabilind sultele datorate între părți în consecință.
Împotriva sentinței de mai sus au promovat apel în termenul legal atât reclamanta pârâtă cât și pârâtul reclamant, ambii solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate în ce privește componența masei bunurilor supuse partajului, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 295/Ap din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare s-au admis apelurile declarate de apelanții și împotriva sentinței civile nr.1502/19.03.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.4912/2004 și în consecință:
A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că s-a înlăturat obligația pârâtului reclamant de a plăti reclamantei pârâte suma de 30.750 (reprezentând sulte pentru parte din prețul obținut din vânzarea Fermei - 50.000, parte din TVA neîncasat - 11.000 și parte dintr-o reclamă luminoasă - 500 ) și obligat acesta din urmă la plata către apelanta reclamantă pârâtă, în plus, a unei sulte de 6.500 reprezentând contravaloarea contribuției acesteia din urmă la investițiile comune realizate de părți la imobilul situat în com.-, jud.S
Din considerentele deciziei se reține că,cu ocazia judecării cauzei în primă instanță s-a încuviințat în probațiune efectuarea unei expertize tehnice judiciare de către exp.contabil (filele nr.130-135) care a concluzionat, în privința celor trei societăți comerciale în legătură cu care au fost emise pretenții în cauză spre a fi supuse partajului judiciar, că, așa cum rezultă din bilanțurile contabile ale SC SRL și SC SRL, acestea au un capital propriu și un patrimoniu net negativ, în privința acesteia din urmă reținându-se și aspectul că cheltuielile de constituire au fost mai mari decât capitalul social vărsat (fila nr.135).
Pe cale de consecință, reținându-se că singura societate comercială care a funcționat în profit a fost SC SRL, expertul în cauză a stabilit că potrivit bilanțului contabil al acesteia patrimoniul net rezultat și supus împărțelii a fost de 65.833.100 lei Rol, reclamanta pârâtă fiind astfel îndreptățită la o sultă de 32.916.550 lei Rol, concluzii însușite de către ambele părți în proces (fila nr.135).
Față de această stare de fapt soluția instanței de fond de a obliga pârâtul reclamant la plata către reclamanta pârâtă, pe lângă sulta de 32.916.550 lei Rol cuvenită acesteia pentru aportul său la capitalul social al SC SRL, a celorlalte sume (în speță 25.000, 11.000 și 500, menționate mai sus), în condițiile în care toate aceste sume au reprezentat valori gestionate și tranzacționate de către SC SRL, valori care au intrat în patrimoniul său în temeiul subrogației reale cu titlu particular se prezintă a fi nelegală.
Atâta vreme cât patrimoniul SC SRL, ca societate de capital conform prevederilor din Legea nr.31/1990 republicată cu modif.ulterioare este unul distinct de patrimoniul asociaților săi, rezultă că și drepturile și obligațiile sale patrimoniale sunt distincte de drepturile și obligațiile patrimoniale ale acestor asociații. În consecință instanța de apel apreciază ca fiind fondate criticile apelantului structurate pe acest raționament, astfel încât le- a admis și a schimbat în parte sentința apelată în sensul înlăturării obligației apelantului pârât reclamant de a achita intimatei reclamante pârâte aceste sume.
Prin prisma acestui raționament judiciar, instanța de apel a reținut ca nefondate în schimb criticile apelantei reclamante pârâte vizând neincluderea în masa bunurilor supuse împărțelii a celor trei autoutilitare marca Mercedes Sprinter 416 și a celor trei remorci, atâta vreme cât, așa cum rezultă și din înscrisurile depuse în probațiune în speță contractele de credit nr.238/2003 și nr.149/2003 (filele nr.33-41 din dosarul instanței de apel) coroborat cu înscrierile din evidențele contabile ale SC SRL (filele nr.42-43 idem) aceste autoturisme au constituit și constituie patrimoniul distinct al societății comerciale în cauză, drepturile patrimoniale la care este îndreptățită apelanta reclamantă pârâtă fiind incluse în sulta de 32.916.550 lei Rol mai sus amintită.
În ce privește criticile apelantului pârât reclamant referitoare la respingerea cererii sale reconvenționale vizând un drept de creanță de 48.000 în sarcina intimatei reclamante pârâte, instanța de apel a constatat că în mod just s-a respins această cerere cu ocazia judecării cauzei în primă instanță, atâta vreme cât această sumă nu a fost recunoscută de către reclamanta pârâtă cu ocazia interogatoriului luat acesteia în fața primei instanțe (fila nr.43, pct.7) și nici nu a fost probată prin vreun alt mijloc de dovadă administrat în cauză.
Referitor la criticile formulate cu privire la concluziile expertizei tehnice judiciare de evaluare a investițiilor efectuate de către cei doi soți la imobilul proprietatea personală a pârâtului reclamant, tribunalul apreciază că în mod temeinic și legal prima instanță a reținut raportul de expertiză efectuat în cauză de exp.ing., având în vedere și faptul că pretinsa efectuare a acestor investiții în regie proprie, afirmată de către pârâtul reclamant și reținută de către exp.ing. nu a fost dovedită în cauză și nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cursul procesului.
Pentru toate aceste considerente au fost respinse restul criticilor formulate de către apelantul pârât reclamant, reținând totodată în privința investițiilor efectuate de către reclamanta pârâtă la imobilul proprietatea personală a apelantului și apreciate de acesta din urmă ca fiind "prea mari", că valoarea acestor investiți a rezultat din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de exp.ing., soluția primei instanțe fiind așadar întemeiată pe mijloc de probă legal administrat în cauză.
În ce privește criticile apelantei reclamante pârâte vizând neacordarea de către prima instanță a cotei sale din contribuția comună la investițiile realizate asupra imobilului proprietatea pârâtului reclamant, investiții comune apreciate în cauză ca reprezentând 59% din totalul investițiilor efectuate de părți, tribunalul le-a apreciat ca fiind fondate și în consecință le-a admis, schimbând în parte sentința în sensul obligării pârâtului reclamant la plata către reclamanta pârâtă și a cotei de parte din contribuția comună de 59% din investițiile efectuate la imobilul în cauză, raportat la valoarea solicitată de apelantă (fila nr.15, alin.1 din dosarul de apel), stabilind astfel o sultă de 6500 în favoarea acesteia.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul solicitând în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul respingerii apelului reclamantei sub aspectul înlăturării obligației acestuia de a suplimenta valoarea sultei datorate reclamantei cu suma de 6500 EURO, reprezentând contravaloarea contribuției reclamantei la investițiile comune realizate de părți la imobilul situat în comuna,-.
În susținerea cererii de casare cu trimitere, recurentul precizează că instanța de apel a refuzat să administreze probe pentru a putea evalua lingourile de aur și lucrările istorice din secolul al XVIII-lea, o eventuală executare silită care să vizeze aceste bunuri fiind practic imposibilă.
Pentru cererea privind înlăturarea sultei de 6500, recurentul precizează că instanța de fond, în mod corect, reținut că aceste investiții au fost efectuate printr-o contribuție proprie de intimata reclamantă în proporție de 41% și una proprie a recurentului de 59%, apreciată în mod eronat și înafara tuturor probelor de la dosar ca fiind o contribuție comună.
Prin notele de ședință formulate, intimata s-a opus admiterii recursului considerând decizia atacată ca fiind legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește valoarea bunurilor din aur și a celor istorice, se constată că acestea au fost introduse în masa bunurilor de împărțit de către recurent prin completarea la acțiunea reconvențională depusă la 9 decembrie 2004 în fata instanței de fond( fila 33 dosar fond).
Din acel moment și până la soluționarea dosarului, respectiv la 19 martie 2007, recurentul avea suficient timp să administreze probe pentru a dovedi în posesia cui se află aceste bunuri, precum și valoarea lor în condițiile în care pârâta a contestat că ar fi luat bunurile la plecarea sa din domiciliul conjugal.
Mai mult, în cauză s-au făcut mai multe expertize și reclamantul nu a formulat obiecțiuni legate de neevaluarea acestora.
Doar după ce instanța de fond - tocmai pentru că nu a avut la dispoziție nici o valoare pentru aceste bunuri - a făcut o partajare în natură atribuind două lucrări și cuțitul de aur reclamantei și două lucrări și lingoul de aur pârâtului s-a problema existenței unei alternative în cazul în care bunurile nu vor fi predate, deși în continuare nu este foarte clar la cine se află ele.
Nici măcar în motivele de apel această problemă nu a fost pusă în discuție, ci doar la termenul din 12 noiembrie 2007 recurentul a solicitat admiterea unei evaluări a bunurilor respective.
Cum, la același termen apelanta reclamantă a declarat din nou că nu are cunoștință de aceste bunuri și că ea este de acord ca ele sa fie înlăturate din masa bunurilor comune, declarând că nu înțelege să atace hotărârea sub acest aspect, instanța a respins proba ca tardiv solicitată și neutilă cauzei.
Sub acest aspect nu este vina instanței, ci exclusiv vina recurentului că nu au fost solicitate și administrate probele necesare în vederea evaluării bunurilor respective, critica fiind neîntemeiată.
Recursul urmează a fi, însă admis față de cea de-a doua critică recurentului deoarece din considerentele sentinței se reține în mod expres că la realizarea investițiilor de la imobilul proprietatea pârâtului situat în,-, reclamanta are o contribuție proprie de 10500, iar pârâtul recurent o contribuție proprie de 20.000 dobândită din vânzarea unui teren și a unui autovehicul deținute anterior căsătoriei părților( pag 8 alin 4 și 5 din sentința judecătoriei - dispozitiv ).
Fără a administra probe suplimentare sub acest aspect, tribunalul reține că 59% din valoarea investițiilor reprezintă bun comun dar, ceea ce este mai grav, instanța de apel nu motivează această soluție, în ciuda faptului că judecătoria explicat pe larg modul în care a stabilit contribuțiile proprii ale fiecăreia dintre părți la suportarea acestor cheltuieli.
Detalierea intimatei este irelevantă deoarece nu intimata este cea care trebuie să susțină soluția instanței, ori din modul în care decizia atacată este motivată nu se poate deduce nici un motiv care să fi justificat modificarea sub acest aspect al hotărârii instanței de fond, modificare ce trebuia explicată prin răsturnarea concluziilor care au determinat concluzia calității de bun propriu a sumelor investite cu ocazia efectuării lucrărilor în discuție.
Așa fiind, în temeiul art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, instanța va admite recursul și va modifica în parte decizia, înlăturând obligarea recurentului la sulta de 6500, reprezentând contravaloarea unor investiții efectuate la imobilul proprietatea recurentului.
În baza 274 cod procedură civilă, instanța va obliga pe intimată la 1700 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUNEMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurentul pârât, domiciliat în,-, județul S M în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în S M,-, județul S M împotriva deciziei civile nr. 295/Ap din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o modifică în sensul că:
RESPINGE apelul reclamantei și înlătură obligarea recurentului de a achita intimatei o sultă de 6500 reprezentând contravaloarea contribuției reclamantei la investițiile realizate la imobilul situat în comuna,-, județul S
MENȚINE restul dispozițiilor din decizia atacată.
OBLIGĂ partea intimată să plătească părții recurente suma de 1700 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
23.04.2008
Jud fond
Jud apel,
Dact Ic
2ex/25.04.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ-
Dosar nr-
Complet II recurs
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 26 martie 2008
Președinte: - - - judecător
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol, soluționarea recursului civil introdus de recurentul pârât, domiciliat în,-, județul S M în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în S M,-, județul S M împotriva deciziei civile nr. 295/Ap din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr.1502/19.03.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare; având ca obiect: partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul pârât, personal și asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale din 19 martie 2008 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual, în reprezentarea intimatei reclamante, lipsă, av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 23 din 21 martie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 716 lei achitată prin chitanța seria - nr. 86-1-67 din 26 martie 2008 eliberată de Primăria O- Direcția Finanțe Locale și timbru judiciar în sumă de 5 lei; la dosar au parvenit prin Serviciul Registratură la data de 24 martie 2008 note de ședință formulate de intimată, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită,în principal,admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în vederea administrării unei expertize tehnice de evaluare,în subsidiar,admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii în tot a apelului pârâtului recurent și respingerea în tot a apelului reclamantei intimate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, referitor la cererea de casare cu trimitere, arată că instanța de apel a refuzat să administreze probe pentru a putea evalua lingourile de aur și lucrările istorice din secolul al XVIII-lea, o eventuală executare silită care să vizeze aceste bunuri fiind practic imposibilă.
Referitor la cererea privind înlăturarea sultei de 6500, recurentul precizează că instanța de fond, în mod corect, reținut că aceste investiții au fost efectuate printr-o contribuție proprie de intimata reclamantă în proporție de 41% și una proprie a recurentului de 59%, apreciată în mod eronat și înafara tuturor probelor de la dosar ca fiind o contribuție comună.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate a deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că aspectul investițiilor la casa pârâtului a fost analizat temeinic de instanța de apel, iar expertizele efectuate în cauză au avut drept obiectiv evaluarea fazelor de investiții posterioare căsătoriei, toate probele administrate în cauză dovedind că lucrările proprii ale pârâtului s-au oprit la faza de tencuire și terasitare exterioare.
Mai arată că nici prin motivele de apel și nici prin susținerea finală a apelului nu s-a criticat modul de includere în masa de împărțit a obiectelor istorice și cu privire la care nici în primă instanță nu s-au cerut nici un fel de probe cu atât mai mult cu cât însăși existența acestor bunuri a rămas nedovedită.
CURTEA DE APEL
În baza art. 146 cod procedură civilă, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și văzând și prevederile art. 260 cod procedură civilă, în vederea deliberării,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 2 aprilie 2008, cam. 39
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 26 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Elena Bocșe, Maria Galeș
