Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 801/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 801
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 149 din 21.04.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat -. pentru intimatul - pârât, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei, de către grefier, după care:
Din verificările efectuate, instanța constată că recurenta - reclamantă nu a depus la dosar diferență de taxă de timbru pe care această o datora.
Avocat -. pentru intimatul - pârât arată că recurenta - reclamantă trebuia să achite taxa de timbru de la termenul anterior, având obligația de a achita integral taxa de timbru și nu parțial. Totodată arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat -. pentru intimatul - pârât având cuvântul solicită anularea recursului ca insuficient timbrat cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față:
Prin decizia civilă nr. 149 din 21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta ( ), împotriva sentinței civile nr. 584/25.01.2007 pronunțată de Judecătoria Bacău în contradictoriu cu intimatul și intimatul intervenient.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 584 pronunțată de Judecătoria Bacău la data de 25.01.2007 a fost admisă în parte acțiunea civilă având ca obiect " partaj bunuri comune formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul și cu intervenientul în interes propriu, s-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuție de 65%, respectiv, 35%, un apartament situat în mun. B,-.A. 39, cota de din dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1963, 04. teren arabil intravilan situat în comuna și mai multe bunuri mobile; a fost sistată starea de devălmășie, a fost atribuit în lotul reclamantei apartamentul situat în mun. B str. -.9. A. 39 și totalitatea bunurilor mobile, iar în lotul pârâtului cota de din dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1963,04. teren arabil și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului o sultă în cuantum de 9.748,32 lei.
Prin încheierea din data de 12 aprilie 2008 Judecătoriei Bacaua fost admisă în principiu acțiunea reclamantei și s-a dispus efectuarea expertizei tehnice.
Pentru a pronunța încheierea precum și soluția pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei două imobile și mai multe bunuri mobile, existența acestora fiind dovedită cu înscrisurile depuse la dosar și recunoscută de către pârât, că la stabilirea cotelor cuvenite fiecăruia dintre foștii soți urmează a fi avut în vedere veniturile realizate de aceștia, faptul că reclamanta a trimis bani din străinătate, iar pârâtul a fost șomer perioade îndelungate de timp, dar și faptul că reclamanta a lucrat începând din 1990, în perioada 1988-1990 pârâtul fiind cel care a întreținut financiar familia, precum și împrejurarea că după plecarea reclamantei în Italia, pârâtul a fost cel care s-a ocupatde gospodărie și de cei 3 copii minori; că atribuirea de bunuri în natură părților urmează a avea loc cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 6739. și a principiului partajului în natură; că deși pârâtul a precizat că este de acord ca bunurile să fie atribuite în totalitate reclamantei, a condiționat acordul său de luarea în considerare a celor mai mari valori stabilite de experți, dar cum s-a optat pentru o altă variantă (în sensul că s-a realizat o medie a valorilor stabilite de experți), apartamentul și bunurile mobile urmează a fi atribuite reclamantei, iar terenul în lotul pârâtului, și că, urmare a egalizării valorice a loturilor, reclamanta va fi obligată la plata unei sulte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că, deși a solicitat să-i fie atribuite în totalitate bunurilor mobile și imobile care fac parte din masa de partaj, întemeindu-se atât pe faptul că are în întreținere trei copii minori, cât și pe posiblitatea de a achita sulta, iar pe de altă parte pârâtul a precizat că este de acord cu această soluție, instanța a trecut peste voința părților, deși nu a existat nici un motiv pentru care să ignore opțiunea părților, că, procedând în acest fel, s-a creat o situație dezavantajoasă pentru ambele părți și că a precizat că în cazul în care instanța nu va considera de cuviință să-i atribuie totalitatea bunurilor, opțiunea ei se îndreaptă către teren, fiind dispusă să renunțe la apartament, opțiune care nu i-a fost respectată, deși era pe deplin îndreptățită, având în vedere cota de 65% ce i-a fost stabilită prin încheierea de admitere în principiu.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru de 10 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul-pârât a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare a arătat că instanța a atribuit bunurile în mod judicios; că nu a existat nici o înțelegere între părți în sensul atribuirii tuturor bunurilor reclamantei și nici nu era echitabilă o asemenea soluție, care l-ar fi defavorizat, deoarece nu ar fi primit nici un bun material; că nici soluția subsidiară propusă în sensul atribuirii terenului și a renunțării la apartamentul cu 3 camere și la toate bunurilor mobile nu este economică, având în vedere că reclamanta locuiește în apartament împreună că cu cei 3 copii rezultați din căsătorie, și că această cerință a reclamantei este o tentativă forțată de a obține toate bunurile.
A depus apelanta- reclamantă, în copie, mai multe înscrisuri, respectiv sentința civilă nr. 3052/18.05.2005 a Judecătoriei Bacău, sentința civilă apelată, o declarație și carnetul de muncă seria nr. 7331.
Analizând prezentul apel raportat la motivele invocate, tribunalul a constat că acesta este nefondat.
Tribunalul a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și a aplicat în mod corespunzător dispozițiile legale, împărțirea bunurilor comune realizându-se într-un mod echitabil și judicios.
Criticile apelantei nu sunt întemeiate.
Astfel, formarea loturilor a fost realizată cu respectarea principiului prevăzut de art. 741 cod civil și ale art. 6735alin. 1.pc. potrivit cărora la formarea și compunerea loturilor, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, iar împărțeala se face în natură.
De asemenea, la sistarea stării de devălmășie instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 6739.
În mod corect prima instanță a atribuit bunuri cu o valoare mai mare în lotul apelantei-reclamante din moment ce prin încheierea de admitere în principiu s-a reținut, în favoarea acesteia o contribuție de 65% și de doar 35% pentru pârât. De asemenea, copiii rezultați din căsătoria părților, au fost încredințați spre creștere și educare mamei, astfel încât aceasta avea nevoie mai mare de apartament.
Pe de altă parte, bunurile care au compus masa de împărțit sunt comod partajabile în natură, astfel încât ar fi inechitabil ca pârâtului să nu -i fie atribuit nici un imobil, cu atât mai mult cu cât, într-adevăr, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, acesta a fost de acord cu atribuirea tuturor bunurilor în lotul fostei soții doar cu condiția de a se lua în considerare cele mai mari valori stabilite de experți; or în cauză fiind efectuate câte două expertize pentru fiecare specialitate, instanța de fond, având în vedere diferențele de valoare și lipsa unor criterii care să ajute la stabilirea valorii reale, a realizat o medie a valorilor stabilite ( și care nu a fost contestată de către părți), condiția impusă nefiind realizată.
Prin formarea loturilor în acest mod nu a fost dezavantajată nici una dintre părți, fiind găsită varianta cea mai echitabilă și care implică plata unei sulte cât mai mici.
Apelul nefiind fondat și având în vedere dispozițiile art. 296., a fost respins.
Impotriva acestei hotărâri a formulat recurs apelanta.
Recursul a fost insuficient timbrat și prin încheierea din 08 septembrie 2008 instanța i-a pus în vedere reclamantei să timbreze cererea cu 1380 lei taxă judiciară de timbru.
Din această taxă recurenta a achitat suma de 1050 lei, punându-i-se din nou în vedere pentru termenul din 03.11.2008 să facă dovada plății taxei judiciare de timbru de 330 lei.
Cum la termenul acordat, recurenta nu a achitat taxa judiciară de timbru, necesară continuării judecății, instanța urmează a face în cauză aplicarea art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 și a anula cererea de recurs.
Văzând și art. 274 cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca insuficient timbrat recursul formulat de reclamanta () din B, str. -,. 9,.A,.39, jud.
Obligă recurenta să plătească intimatului 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Daniela Părău, Liliana Ciobanu, Jănică Gioacăș
- - - -
- -
GREFIER,
Red.sent.
Red.,
Red. - 24.11.
.ct/2 ex.
24/25.11.2008
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Liliana Ciobanu, Jănică Gioacăș
