Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 91/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 91
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Duboșaru
JUDECĂTORI: Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intervenientul domiciliat în Câmpina, str. - nr.49, județ P, împotriva deciziei civile nr. 354 din 22 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu creditorii, ambii domiciliați în comuna nr.135, județ P, intimata, domiciliată în Câmpina, str. - nr.49, județ P, intervenienții domiciliată în Câmpina, str.- nr.5, județ P, SC COM SRL Câmpina, cu sediul în str.- nr.1, județ P, și prin lichidator judiciar - cabinet individual de insolvență - cu sediul în P,-, județ P și debitoarea domiciliată în Câmpina, str.- nr.49 și - nr.5, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul intervenient - personal și asistat de avocat din cadrul Baroului P potrivit împuternicirii avocațiale nr. 47/2007, intimații creditori și reprezentați de avocat în baza delegației de substituire nr.20/2007, lipsind intimata, intimații intervenienți și SC COM SRL Câmpina prin lichidator judiciar și intimata debitoare.
Recursul este timbrat cu suma de 97,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței fiscale nr. -/2007 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulate la dosar.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat pentru recurentul intervenient depune în fața instanței dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu intimata debitoare, respectiv ziarul,România Liberă, și un înscris în copie -încheierea nr.3957/30 octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
Curtea pune în discuția părților cererea intitulată, Renunțare la drept" și cererea de suspendare formulate de în calitate de lichidator al SC COM SRL Câmpina.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, solicită respingerea cererilor formulate.
Curtea analizând cererile formulate le respinge, deoarece cererea de renunțare la drept este formulată de o persoană care nu are interes, iar cu privire la cererea de suspendare aceasta nu este întemeiată în cauză fiind vorba de drepturi de creanță.
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și combaterea recursului.
Avocat pentru recurentul intervenient arată că în cauză sunt îndeplinire prevederile art.304 pct.6 Cod pr.civilă, în sensul că instanța a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut. Astfel, instanța de fond nu a fost investită cu acordarea unui drept de superficie pe terenul aparținând acestuia iar instanța de apel a menținut, o asemenea cerere trebuia să fie motivată, timbrată corespunzător și pusă în discuția părților, încălcându-se principiul disponibilității.
Învederează recurentul intervenient că în situația în care s-ar fi făcut o asemenea cerere, nu expertul constructor era în măsură să stabilească suprafața de teren care a fi făcut obiectul dreptului de superficie ci un expert topo. Ori, prin stabilirea dreptului de superficie pentru suprafața de teren de 141 mp. s-a adus atingere dreptului de proprietate al acestuia.
Susține recurentul că în cauză nu există identitate între dispozițiile cuprinse în IAP și finalitatea dată partajării prin sentința pronunțată, nulitate prevăzută de disp.art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, în cuprinsul IAP au fost reținute ca făcând parte din masa bunurilor comune părțile sociale reprezentând 45% aport din capitalul social. Chiar în cuprinsul expertizei efectuate în cauză, s-a făcut precizarea că s-a folosit metoda activului net contabil, avându-se în vedere bunurile care aparțineau patrimoniului societății la data de 31.12.2003.
Astfel, nu poate fi reținută susținerea expertului că la stabilirea valorii părților sociale raportat la situația financiară contabilă - coeficientul de profit - pierderi - nu a avut la dispoziția decât bilanțul pentru anul 2003. Arată recurentul că în baza contractului de ipotecă 3240 acesta a plătit singur 2 miliarde lei.
În concluzie instanțele au făcut confuzie între capitalul social și patrimoniul societății, ducând la inadvertențe între dispozitivul IAP și sentință.
Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații creditori și solicită respingerea recursului formulat sub ambele critici.
Arată intimații creditori că referitor la prima critică, având în vedere că partajul bunurilor comune s-a dispus ca urmare a acțiunii formulate de intimații și aceștia au solicitat constituirea dreptului de superficie, această cerere fiind pusă în discuția părților și cu ocazia efectuării expertizei și cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei,
Mai susțin intimații creditori că în mod corect s-a reținut atât prin încheierea de admitere în principiu cât și prin sentință, la partaj dreptul de creanță reprezentat de drepturile aferente celor 18 părți sociale, astfel că nu are relevanță dacă aceste părți sociale sunt sau nu deținute de recurent, iar suma respectivă nu se putea include decât în lotul său, dat fiind faptul că soția acestuia nu a avut calitatea de asociat al acestei societăți.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
În replică, avocat pentru recurentul intervenient, arată că la fila 174 dosar fond, prin încheierea din 11 mai 2005 s- acordat un drept de superficie.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată;
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. 2657/2003 a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatoarea și în parte și în principiu, cererea reconvențională completată formulată de intimații și, cât și acțiunea conexă (dosar nr. 9220/2003 al Judecătoriei Câmpina ) completată, formulată de intervenientul -, fiind respinsă cererea formulată de debitoarea constatarea plății debitului în cuantum de 50.000 USD, ca neîntemeiată.
S-a constatat calitatea de foști soți a contestatoarei și a intervenientului -, componența masei partajabile de bunuri comune și cotele de contribuție ale acestora la dobândirea bunurilor.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 52/9.01.2004 a Judecătoriei Câmpinas -a dispus desfacerea căsătoriei soților și că, nu s-a făcut dovada unei contribuții majorate a intervenientului - la dobândirea bunurilor comune, reținându-se în final, o contribuție de pentru fiecare soț.
S-a mai reținut că intervenienta nu a făcut dovada achitării suma de 50.00 USD către intimații creditori și.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel debitoarea, intervenientul - și intervenienții și SC COM SRL Câmpina, înregistrate sub nr. 3240/2004 la Curtea de Apel Ploiești.
În motivarea apelului său, contestatoarea arată că a achitat suma de 12 USD la cererea creditorilor numitului și suma de 3000 USD lui - creditor al intimaților și.
În motivarea apelului, intervenientul marin susține că instanța de fond, în mod greșit nu a reținut în favoarea sa o contribuție de 80% la dobândirea bunurilor comune deși a făcut dovada unor venituri mai mari obținute în comparație cu veniturile contestatoarei.
O altă critică s-a referit la faptul că nu s-a luat în considerare că la data căsătoriei era terminată construcția imobilului situat în Câmpina, str.- nr.49, care ulterior a fost extinsă prin contribuția ambilor soți.
S-a criticat soluția primei instanțe și în sensul că în mod greșit s-a reținut la masa partajabilă cota de 45% din capitalul social al SC COM SRL Câmpina deși contestatoarea nu a fost asociată la această societate și că în mod nelegal s-a reținut la masa partajabilă autoturismul 1300 ce a fost vândut în timpul căsătoriei și bunurile imobile situate în comuna, județ D, care nu a aparținut soților.
În motivarea apelului, intervenienții și SC COM SRL Câmpina, critică soluția primei instanțe sub aspectul necompetenței materiale în raport cu valoarea bunurilor comune de peste 60.000 USD.
Se arată de asemenea că prima instanță greșit a reținut la masa partajabilă părțile sociale deținute de către intervenientul - la SC COM SRL Câmpina, neputându-se astfel solicita printr-o acțiune civilă partajarea patrimoniului unei societăți comerciale și că instanța de fond a dispus stabilirea valorii părților sociale în funcție de situația economico- financiară a societății care nu era cotată la bursa de valori, corect fiind ca stabilirea acestora să se facă prin actualizarea valorii nominale în funcție de indicele de inflație.
Pe baza analizei probatoriilor administrate și a celor reținute prin încheierea atacată, Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 1978/22.06.2004 a respins apelurile declarate de debitoarea, intervenientul - și intervenienții și SC COM SRL Câmpina, împotriva încheierii interlocutorii din 11.02.2004 a Judecătoriei Câmpina și a obligat apelanții la plata sumei de 8.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că în conformitate cu disp.art. 400 alin.1 Cod pr.civilă, competența de soluționare a contestației la executare în cadrul căreia s-a soluționat acțiunea de partaj ce face obiectul prezentei cauze, revine judecătoriei în circumscripția căreia se face executarea silită conform art.373 alin.2 Cod pr.civilă.
În cazul în care cererea de partaj este formulată în cadrul judecării contestației la executare, ea dobândește caracter de cerere incidentală în raport cu cererea principală, respectiv contestația la executare, astfel încât operează prorogarea de competență prevăzută de art.17 Cod pr.civilă conform căreia cererile incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
În consecință, s-a stabilit că Judecătoria Câmpina era competentă material spre a soluționa în primă instanță cererea de partaj a bunurilor comune dobândite de soții în timpul căsătoriei.
În ceea ce privește părțile sociale deținute de intervenientul - la SC COM SRL Câmpina, curtea a reținut că acestea au fost dobândite în timpul căsătoriei cu contestatoarea și în consecință, acestea intră sub incidența prezumției relative prevăzută de art.30 Cod familie.
Reținerea acestora la masa de partajabilă nu presupune împărțirea patrimoniului societății comerciale care rămâne supusă dispozițiilor din Legea nr.31/1990 și Codul Comercial.
În mod corect, prima instanță a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea părților sociale deținute de intervenientul -, susținerile apelanților intervenienți și SC COM SRL Câmpina privind actualizarea în funcție de rata inflației a valorii nominale a acestora, neavând temei legal.
Împrejurarea că SC COM SRL Câmpina nu este cotată la bursa de valori, nu conduce la o altă concluzie, expertul contabil având posibilitatea să stabilească valoarea părților sociale în funcție de situația financiară a societății.
Susținerile apelantului intervenient - conform cărora aceste părți sociale ar reprezenta bunurile sale proprii au fost înlăturate întrucât nu s-a făcut dovada că acestea s-ar încadra în situațiile prevăzute de art. 31 lit.a-c din Codul familiei.
Deși apelantul susține că a avut o contribuție majorată cu 8-10% la dobândirea bunurilor comune, în mod corect instanța de fond considerat că ambii soți au avut o contribuție egală la achiziționarea acestora, întrucât intervenientul nu a făcut dovada acestei contribuții.
De asemenea, s-a mai reținut că intervenientul nu a făcut dovada unei disproporții între veniturile sale și veniturile contestatoarei în perioada căsătoriei cuprinsă între 12.07.1970 - 09.01.2004 care să justifice reținerea unei contribuții majorate.
În privința construcției situată în mun.Câmpina, str. - nr.49, s-a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut că aceasta a fost edificată în timpul căsătoriei în perioada 1970-1971 cum rezultă din actul sub semnătură privată intitulat,chitanță, încheiat la 6.07.1970 și din răspunsurile intervenientului - la interogatoriu.
În legătură cu autoturismul 1300 serie motor -, curtea apreciat că în mod corect a fost reținut la masa partajabilă având în vedere adresa emisă de Primăria mun.Câmpina - Direcția Fiscală, deși apelantul intervenient susține că l-ar fi înstrăinat în timpul căsătoriei, fără însă a produce dovezi în acest sens.
În ce privește bunurile mobile situate în comuna, județ B, Curtea a reținut că acestea nu au fost considerate ca făcând parte din masa partajabilă a bunurilor comune și că datorită faptului că bunurile comune nu pot fi urmărite de către creditorii personali ai unuia dintre soți care pot solicita împărțirea bunurilor comune pentru acoperirea creanțelor acestora în mod corect și legal creditorii au solicitat partajarea bunurilor comune, adeverința nr.1165/2003 emisă de primăria comunei făcând dovada faptului că intervenientul - nu figurează în evidențele fiscale cu nici un fel de avere mobilă sau imobilă.
Prin sentința civilă nr. 1094/2005, Judecătoria Câmpinaa admis în parte contestația la executare și în parte cererea reconvențională completată, cât și în parte acțiunea conexă și a dispus partajarea bunurilor comune dobândite de soții - și prin atribuirea acestora conform variantei a II-a din expertiza, corectată de instanță și excluderea de la masa de partaj a terenului și recalcularea valorii celor 18 părți sociale reținute și atribuite intervenientului -.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că părțile nu au avut obiecțiuni la raportul de expertiză, iar în ceea ce privește expertiza constructor s-a constatat că după ce a reținut valoarea reactualizată în funcție de rata inflației a unei părți sociale de 125.709.225 lei, expertul a înmulțit această sumă cu numărul total, respectiv 40 părți sociale, după care, în mod inexplicabil a precizat că valoarea rezultată reprezintă numai 45% din valoarea capitalului social.
Față de aceste erori și cu acordul părților, instanța a dispus completarea expertizei reținând drepturile părților și valoarea totală a bunurilor de împărțit, excluzând valoarea terenului și stabilind că cele 18 părți sociale care reprezintă bun comun, au valoarea de 125.709.225 lei înmulțit cu 18, împărțită în cote de între cei doi soți.
S-a mai constatat că intervenientul - a depus un contract de vânzare cumpărare de active încheiat cu o societate terță, din care nu se poate reține valoarea activului vândut, mai ales că acesta nu a avut ca obiecțiuni la expertiza evaluare a capitalului social.
S-a constatat de prima instanță că soții au divorțat pe parcursul procesului, hotărârea fiind irevocabilă, că părțile sociale au fost înstrăinate, astfel că se impune atribuirea lor intervenientului - conform variantei a II-a din raportul de expertiză, astfel cum a fost modificată de instanța care stabilește o mai bună modalitate de împărțire în natură a imobilului construcție în măsură să asigure intimaților creditori îndestularea creanței lor pe care o au împotriva contestatoarei.
Împotriva acestei sentința a formulat apel apelantul intervenient -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și arătând că bunurile reținute ca fiind comune sunt în realitate bunurile sale proprii și că a efectuat îmbunătățiri la imobilul casă de locuit din Câmpina, str.- cu sume de bani proprii astfel încât contribuția sa la dobândirea casei și a bunurilor, este majorată.
Tribunalul Prahova prin decizia nr. 885/02.12.2005 a respins ca nefondat apelul intervenientului - constatând că susținerile acestuia au fost avute în vedere când s-a pronunțat încheierea interlocutorie din data de 11.02.2004.
S-a apreciat că întrucât încheierea interlocutorie a fost atacată și a rămas irevocabilă, nu se mai pot face discuții cu privire la bunurile supuse partajului, îmbunătățiri la casa și cota de contribuție a fiecărui soț, această încheiere beneficiind de autoritate de lucru judecat.
Prin decizia nr. 69/20.01.2006 Tribunalul Prahovaa admis cererea de completare a deciziei nr.885/02.12.2005 a aceleiași instanțe, formulată de intimații și, fiind obligat apelantul intervenient la plata către aceștia a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva celor două decizii (885/02.12.2005 și 69/20.01.2006 pronunțate de Tribunalul Prahova ) a declarat recurs intervenientul - invocând motivul de casare prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă și arătând că decizia nr. 885/2005 a Tribunalului Prahova nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Susține recurentul că pe lângă declarația de apel motivată la prima zi de înfățișare și-a completat motivele de apel arătând că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut prin hotărârea pronunțată, sentința fiind în contradicție cu încheierea interlocutorie, câtă vreme nu s-a solicitat instituirea vreunui drept de superficie pentru o suprafață de teren aferentă construcției.
Se arată de către recurent că în aceste condiții, instanța de fond a încălcat principiul disponibilității, cât și principiul contradictorialității, de vreme ce a statuat în afara cadrului procesual fără să fi pus în discuție instituirea dreptului de superficie asupra terenului aferent.
Decizia tribunalului a mai fost criticată și prin aceea că nu s-a pronunțat asupra motivului de apel ce se referea la supraevaluarea imobilului de către expertul constructor și nici asupra aceluia ce viza încălcarea disp.art. 741 cod civil și art. 3739Cod pr.civilă privitoare la formarea și atribuirea loturilor, neținând cont în principal de regula dublei egalități a loturilor, în natură și valoare.
Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 91/11.05.2006 a admis recursul intervenientului - împotriva deciziei nr. 885/02.12.2005 și a deciziei nr.69/20.01.2006 ambele pronunțate de Tribunalul Prahova, pe care le-a casat și a trimis cauza spre rejudecare apelului, la același tribunal.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 5750/-.
Urmare analizării motivelor de apel, după casare, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, după casare, a reținut că intervenientul apelant a reluat în completarea motivelor de apel motivele inițiale,
susținând că s-a acordat mai mult decât s-a solicitat în momentul în care s-a stabilit dreptul de superficie.
Cu privire la motivul referitor la supraevaluarea imobilului, s-a motivat respingerea prin faptul că fiind vorba de două construcții a fost evidentă stabilirea unei valori majorate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal intervenientul - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
Susține recurentul că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut prin hotărârea pronunțată, sentința fiind în contradicție cu încheierea interlocutorie, câtă vreme nu s-a solicitat instituirea vreunui drept de superficie pentru o suprafață de teren aferentă construcției.
Mai arată recurentul că în aceste condiții, instanța de fond a încălcat principiul disponibilității, cât și principiul contradictorialității, de vreme ce a statuat în afara cadrului procesual fără să fi pus în discuție instituirea dreptului de superficie asupra terenului aferent.
Învederează recurentul că în cauză sunt aplicabile nulitățile prevăzute de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă având în vedere faptul că între dispozițiile cuprinse în IAP și finalitatea dată partajării în sentință nu există identitate.
Astfel, deși instanța de fond a dispus ca prin expertiză să se stabilească valoarea actuală a părților sociale în caz de cesiune în funcție de situația financiară și economică (profit-pierderi) a societății comerciale, expertiza nu a fost efectuată pe acest criteriu folosindu-se metoda activului net contabil, avându-se în vedere însă bunurile care aparțineau la data de 31.12.2003 patrimoniului societății.
Instanțele au făcut confuzie între capitalul social și patrimoniul social, ducând la contradicții între dispozitivul IAP-ului și sentință, aducând grave prejudicii pentru recurentul intervenient, în acest mod mărindu-se excesiv și nejustificat valoarea masei partajabile, pe de o parte, iar pe de altă parte atribuirea lor în lotul recurentului, creează o sultă exagerată,în condițiile în care această societate nu are profit și nici bunuri de o asemenea valoare.
Curtea examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform prevederilor art.304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Din lecturarea cererii de recurs (filele 4-6) dosar recurs, se observă cu ușurință că aceasta reia motivele de apel, completate de intervenient în fața instanței de apel.
De reținut că această cauză a parcurs mai multe cicluri procesuale, fiind casată decizia Tribunalului Prahova nr. 885/2 decembrie 2005, cu trimitere spre rejudecare la același tribunal pentru rejudecarea apelului, de această dată, soluționându-se recursul împotriva deciziei nr. 354/22.05.2007 a aceluiași tribunal.
Motivul care vizează stabilirea dreptului de superficie nu este întemeiat întrucât cererea s-a discutat atât cu ocazia dezbaterii în fond a acțiunii cât și cu ocazia efectuării expertizei, situație în care expertul, dacă nu ar fi fost sesizată instanța cu o astfel de cerere, nu avea de ce să analizeze și acest aspect cu prilejul deplasării pe teren.
Din cuprinsul încheierii din 30.03.2005 (fila 50 dosar fond) rezultă că s-a dispus efectuarea expertizei tehnice de specialitate topometrică, având ca obiectiv și stabilirea suprafeței de teren aferentă necesară folosirii construcției de pe terenul bun propriu al intervenientului recurent, termen la care expertul a și fost amendat pentru că nu a depus în termen lucrarea.
Nu s-a acordat mai mult decât s-a solicitat, această cerere fiind formulată contrar afirmațiilor recurentului, admisă de instanța de fond, avută în vedere de expert cu ocazia efectuării măsurătorilor, fiind reluată și stabilit acest drept și prin sentința civilă nr. 1094/mai 2005.
Prin urmare această critică nu va fi reținută de curte, fiind nefondată.
Referitor la cea de-a doua critică, de asemenea, Curtea o va considera nefondată întrucât, încă de la data pronunțării încheierii interlocutorii, definitivă și irevocabilă s-au reținut la masa de partaj două construcții, valorile stabilite fiind mai mari. Construcțiile după reiese din lucrările dosarului au fost atribuite ambilor soți, iar cu privire la părțile sociale deținute de recurentul intervenient se observă că tot prin încheierea interlocutorie, definitivă și irevocabilă s-a reținut la partaj și dreptul de creanță reprezentat de drepturile aferente celor 18 părți sociale.
Faptul că pe parcursul soluționării cauzei recurentul și-a cesionat părțile sociale nu are relevanță în această fază procesuală, întrucât este greu de crezut că banii au fost încasați de alte persoane, mai ales că suma obținută nu s-a putut include, decât în lotul său, soția sa nefiind asociat al SC COM SRL.
În fond, este vorba de un drept de creanță ce s-a născut la data cesionării celor 18 părți sociale fiicei sale, celălalt asociat, care la data încheierii actului adițional, cunoștea existența litigiului, ca parte în proces.
Valabilitatea actului adițional nu poate fi afectată pentru că este vorba de un drept de creanță, prețul încasat, logic, ar trebui să compenseze acest drept.
Concluzionând, Curtea conform prevederilor art.304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul pentru considerentele expuse mai sus.
Aplicând prevederile art. 274 Cod pr.civilă, urmează ca recurentul intervenient să fie obligat la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată către intimații creditori, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat, declarat de intervenientul domiciliat în Câmpina, str. - nr.49, județ P, împotriva deciziei civile nr. 354 din 22 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu creditorii, ambii domiciliați în comuna nr.135, județ P, intimata, domiciliată în Câmpina, str. - nr.49, județ P, intervenienții domiciliată în Câmpina, str.- nr.5, județ P, SC COM SRL Câmpina, cu sediul în str.- nr.1, județ P, și prin lichidator judiciar - cabinet individual de insolvență - cu sediul în P,-, județ P și debitoarea domiciliată în Câmpina, str.- nr.49 și - nr.5, județ
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimații creditori.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. EG/BA
2 ex./5.02.2008
2657/2003 Jud.Câmpina
a- Trib.
-
Operator de date cu caracter general
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Rodica DuboșaruJudecători:Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
