Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1446/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1446
Ședința publică de la 12 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Marcel Gavriș
JUDECĂTOR 2: Cristina Ciobanu Dordea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 238A/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va civilă, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B reprezentat legal prin Primarul General.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant personal și asistat de avocat, intimatul-pârât prin consilier juridic -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile declară că nu au cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, sens în care, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Recurentul, prin apărător, solicită admiterea recursului, desființarea deciziei din apel și sistarea stării de indiviziune cu privire la suprafața de teren de 226mp, prin atribuirea lotului S2. Consideră că instanța de fond în mod eronat a respins cererea de chemare în judecată apreciind că terenul nu este partajabil în natură, deși în cauză au fost efectuate două expertize topografice, concluzii ce nu au fost reținute de instanță, iar instanța de apel, în mod greșit a respins apelul reclamantului nepronunțându-se asupra raportului de expertiză, asupra situației de fapt descrisă concret de expert. Apreciază că instanța de apel a nesocototo dispozițiile art. 728.civ. și că nu a făcut aprecieri asupra îndeplinirii condițiilor legale privind sistarea stării de indiviziune.
Intimatul, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și pe cale de consecință omologarea raportului de expertiză dispus în apel, respectiv modificarea în parte a sentinței, apreciind că se poate sista stare de indiviziune cu privire la curtea imobilului, cu excepția terenului aflat sub construcție. Arată că instanța a interpretat excesiv dispozițiile art. 728 Cod civil.
CURTEA,
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 26.04.2007, sub nr-, reclamantul lon a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B, sistarea stării de indiviziune asupra terenului în suprafață totală de 226 mp situat în B,-, sector 1.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în fapt, că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 880/20.04.2006 la BNP Asociați din B, a dobândit de la numita apartamentul nr. 2 situat la etajul 1 al imobilului din B,-, o magazie în suprafață de 27,21 mp și o cotă de 1/2 din suprafață de 226 mp. A precizat că autoarea sa a dobândit dreptul de proprietate exclusivă asupra acestor bunuri prin sentința civilă nr. 13134 din 12.12.2004 a Judecătoriei sectorului 1, prin care a fost sistată starea de indiviziune asupra imobilului.
Reclamantul a susținut că partea sa din teren nu este clar delimitată de cealaltă cotă indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului, care se află în proprietatea Municipiului B, fiind preluată prin Decizia nr. 789/05.05.1982 a Consiliului Popular al Municipiului
Reclamantul a precizat la termenul din 31.05.2007 că obiectul cererii sale îl constituie terenul în suprafață de 226 mp, ce reprezintă atât curtea imobilului, cât și terenul de sub construcție.
Prin sentința civilă nr. 17564/14.12.2007 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 1 B a respins ca nefondată cererea și a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a arătat că terenul pe care este amplasată o construcție cu mai multe apartamente și cel care constituie curtea unei astfel de construcții, sunt destinate folosirii în comun de către proprietarii celor apartamentelor și, drept urmare, asupra sa poate fi exercitat numai un drept de proprietate comună pe cote părți, forțată și perpetuă.
Starea de coproprietate forțată ar putea înceta numai în mod excepțional, prin manifestarea de voință a tuturor coproprietarilor, sau atunci când menținerea sa nu se mai impune cu necesitate.
Or, în cauză, pârâtul municipiul B, în al cărui patrimoniu se află dreptul de proprietate exclusivă asupra apartamentului de la parter și cota indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului aferent întregii construcții, s-a opus sistării stării de coproprietate forțată-asupra terenului, iar reclamantul nu a probat, conform art. 1169 Cod civil, că menținerea stării de coproprietate asupra terenului nu mai este necesară.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, cererea sa fiind înregistrată sub umăr unic - pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă.
În motivarea cererii de apel, reclamantul apelant a criticat sentința, arătând că instanța a apreciat greșit materialul probator din dosar.
Prin decizia civilă nr. 238 din 16.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, s-a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelantul-reclamant împotriva sentinței civile 17664 din 14.12.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul B, prin Primarul General.
Pentru a hotărî astfel, eferitor la critica măsurii de respingere a cererii de suplimentare a expertizei cu un obiectiv privind partajarea imobilului în litigiu, Tribunalul reține că obiectivele expertizei tehnice de specialitate au fost puse în discuție și încuviințate în ședința publică din 31.05.2007, inclusiv un obiectiv privind propuneri de lotizare, însă expertul a stabilit că imobilul nu este comod partajabil, iar părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
În ceea ce privește aprecierile reclamantului cu privire la interesul său real de ieșire din indiviziune, Tribunalul constată că interesul personal al unui coproprietar nu este singura condiție pentru admiterea unei acțiuni de ieșire din indiviziune.
O condițiesine qua noneste ca imobilul să nu facă obiectul unei coproprietăți forțate și perpetue, ori, din concluziile raportului de expertiză dispus în cauză, coroborate cu situația de fapt și de drept ce rezultă din celelalte probe administrate, terenul se află într-o astfel de indiviziune forțată și perpetuă, astfel că soluția instanței de respingere a acțiunii, câtă vreme celălalt coproprietar al terenului nu poate dispune cu privire la cota sa indiviză, întrucât face obiectul unei notificări formulate în baza unei legi speciale de reparații.
Tribunalul a apreciat ca fiind esențial faptul că apartamentul nr. 1 de la parter și cota indiviză de 1/2 din teren, stăpânite în prezent de Municipiul B prin Primar General, au fost preluate de stat prin decizia nr.789/5.05.1982 a fostului, făcând obiectul Legii nr.10/2001, că s-a formulat în baza acestei legi notificare și că art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001 interzic expres sub sancțiunea nulității absolute orice acte de dispoziție cu privire imobilele ce fac obiectul notificării.
Împotriva deciziei tribunalului a formulat recurs reclamantul, invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă. Recurentul a arătat în esență, că expertiza efectuată în cauză a concluzionat că terenul este comod partajabil în natură, iar pârâtul nu și-a manifestat în nici un fel voința pe parcursul soluționării cauzei referitor la menținerea stării de indiviziune, astfel că instanțele au reținut greșit opoziția acestuia.
În ceea ce privește interdicția de înstrăinare reglementată de art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, recurentul a susținut că sistarea stării de indiviziune reprezintă un act de administrare a imobilului și nu unul de dispoziție, astfel că notificarea înregistrată nu poate constitui un impediment pentru ieșirea din indiviziune.
În recurs nu s-au administrat probe, iar reprezentantul pârâtului, domnul consilier juridic, a declarat în mod expres în fața Curții că este de acord cu ieșirea din indiviziune.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată că recursul este fondat, fiind incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, pentru considerentele ce urmează:
Așa cum au subliniat instanțele anterioare, coproprietatea forțată poate înceta cu acordul coproprietarilor. La acest moment coproprietarii imobilului situat în B-, sector 1 sunt, reclamantul pentru apartamentul nr. 2 situat la etajul 1 al imobilului, o magazie în suprafață de 27,21 mp și o cotă de 1/2 din suprafață de 226 mp teren (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 880/20.04.2006 la BNP Asociați din B și sentința civilă nr. 13134 din 12.12.2004 a Judecătoriei sectorului 1, prin care a fost sistată starea de indiviziune asupra imobilului), iar pentru restul imobilului, respectiv apartamentul de la parter și cota parte indiviză de teren de 113 mp, are calitatea de proprietar, Municipiul B, potrivit Deciziei nr. 789/5.05.1982 emisă în baza Legii nr. 4/1973 de Biroul permanent al Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului Faptul că pentru partea din imobil aflată pentru moment în proprietatea municipalități s-a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 și că art. 21 alin. 5 interzice expres sub sancțiunea nulității absolute orice acte de dispoziție cu privire la acesta, nu împiedică admiterea acțiunii și încetarea stării de indiviziune conform expertizei, căci nici una dintre părți nu este prejudiciată câtă vreme este posibilă respectarea întocmai a drepturilor coproprietarilor, conform expertizei efectuate de doamna expert. Astfel, suprafața de teren situată sub construcție, de 59,54 mp va rămâne în coproprietate forțată și perpetuă, iar terenul liber, în cote egale de 113,02 mp, va fii atribuit coproprietarilor actuali astfel încât să deservească apartamentele pe care părțile le dețin în proprietate exclusivă. La delimitarea loturilor s-a ținut cont de modul de acces la apartamente și de construcțiile anexe. Prin urmare, în situația rezolvării favorabile a notificării persoana îndreptățită se va putea bucura de dreptul său exclusiv de proprietate astfel cum acesta este descris în decizia de preluare.
Pentru considerentele arătate, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 și 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot decizia recurată, în sensul că va admite apelul formulat de apelantul-reclamant împotriva sentinței civile 17664 din 14.12.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, va schimbă în tot sentința apelată cu consecința admiterii în parte a acțiunii, respectiv în ceea ce privește partea din teren care nu este situată sub construcții, va dispune ieșirea părților din indiviziune, cu privire la terenul în suprafață de 166,50 mp, situat în B,-, sector 1, prin atribuirea lotului S2, reclamantului și lotului S1 pârâtului conform raportului de expertiză întocmit la Tribunalul București de către d-na expert, pe care îl omologhează.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr.238A/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B, reprezentat legal prin Primarul General.
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că admite apelul formulat de apelantul-reclamant împotriva sentinței civile 17664 din 14.12.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1
Schimbă în tot sentința apelată și, în consecință:
Admite acțiunea în parte.
Dispune ieșirea părților din indiviziune, cu privire la terenul în suprafață de 166,50 mp, situat în B,-, sector 1, prin atribuirea lotului S2, reclamantului și lotului S1 pârâtului conform raportului de expertiză întocmit la Tribunalul București de către d-na expert, pe care îl omologhează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.
Tehnored.PS 2 ex.
18.11.2009
Jud.apel:
Președinte:Dumitru Marcel GavrișJudecători:Dumitru Marcel Gavriș, Cristina Ciobanu Dordea
